9,387 matches
-
ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai de iasomie și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gheață și o feliuță de lămâie sau o măslină verde, în funcție de dispoziția barmanului Florin. Până într-o zi când viața Melaniei refuză categoric să se mai declare mulțumitor de confortabil între cei patru pereți, vărsă un ocean de lacrimi țspre disperarea lui Dumi trescu, care de data asta n-o mai iertă și o dădu în judecată) și chiar se aruncă de la etaj rupându-și două coaste și mâna stângă. Și asta numai pentru că, știut fiind faptul că totul pe lumea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de taină
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți noada înfuriindu-se de durere. Aici autorului i s-a întâmplat un lucru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea de el, de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele lui. Atunci considerase că era mult mai important să-i respecte dorința de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta ușurință „te iubesc” și altor femei. Nu accept să le ofere altora ce-mi oferă și mie, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
deseori unul dureros. Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dar dintr-un „principiu” proclamat nu se știe de cine... (om și ăsta!...) Un om necăjit, copleșit de necazurile vieții e mereu în căutarea unui colț al lui de liniște de unde să nu mai audă pălăvrăgeala nepoftiților. Între speranță și disperare trebuie să alegem speranța; numai astfel viața are sens. S-a constatat că „pofticioșii” peste măsură trăiesc mai puțin decât oamenii cumpătați! Adesea oamenii uită că apele (râurile, lacurile, mările, oceanele dar și... bălțile!) sunt nu doar ale lor, ci
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un lucru, privește-l din mai multe unghiuri și, la final, alege unghiul potrivit! Mulți artiști, autori de opere foarte deosebite declară că la obârșia unora din cărțile lor a fost un vis... Trădată în dragoste o femeie, se cheamă disperare! Un maestru într-ale scrisului este un symposion de idei... Fiecare poveste de dragoste este un unicat... Pentru unele din faptele tale nu-ți cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
umeri, în timp ce acolo, în măruntaiele spirituale, demonașul său familiar căci și el îl are, îi zice: "acest papá este prost!" Papá, mi-e frig! Frigul nu există, fiul meu! Este prost, sigur prost". Alte ori îl ating întrebările copilului, spre disperarea tatălui. "Papá, de ce femeile nu au barbă?" Fiind pe punctul de a răspunde, Carrascal: "pentru că o au bărbații; pentru a se diferenția la față", dar tace. Privește, fiule, într-un triunghi care are două unghiuri neegale, la unghiul cel mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tuturor meteoriților. Și începe tatăl să lupte cu un temperament rebel ca să-l schimbe, printr-un procedeu științific, pentru că știința... of, știința! Dar cu toată știința, fata decade în galop întins și asta înseamnă că se duce. Tatăl luptă cu disperare, dar calm și liniștit, recuperând vechea sa fermitate, ajutat de don Antonio în munca sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede că Moartea se apropie de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
efect dramatic este intrarea în scenă, chiar în acest moment, a bătrânului preceptor care descrie cu o extraordinară putere intuitivă concursul de la Delfi, la care Oreste și-ar fi pierdut viața. Relatarea este cât se poate de verosimilă. Regina triumfă, disperarea Electrei nu mai cunoaște margini. Hotărârea ei este luată: în lipsa fratelui, va face singură dreptate; este neînduplecată, nu poate lăsa nerăzbunată moartea tatălui, deși aceasta înseamnă uciderea mamei. Personajul nu se zbate între stări contradictorii, nu are îndoieli, știe care
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de nedreptatea destinului care îl apasă și pe care eroul îl înfruntă cu mândrie, fără a se pleca în fața lui (spre deosebire de epocile anterioareă. Sofocle face un pas înainte: eroul său nu se mărginește la această sfidare mândră, el luptă cu disperare și curaj să scape de această apăsare. Ca urmare a acestui mod de a privi raporturile dintre ființa umană și destin, asistăm la Sofocle la un proces de laicizare a tragediei: omul e în centrul acțiunii, nu zeii; despre ei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a datinilor și credințelor strămoșești. La Sofocle, frumoase sunt scenele care pun în lumină și alte trăsături ale eroinei căci, alături de impetuozitatea pornirilor sale găsim sentimente de iubire, de tandrețe, de feminitate gingașă, exprimate cu mare finețe. Ea trece de la disperare la bucurie nemărginită, de la deznădejde la speranță, de la ură la gingașă iubire de frate. Nimic nu e trăit cu jumătate de măsură, totul se defășoară la cea mai înaltă tensiune 1. Prin psihologia bogată și suplă, prin analiza pe care
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
este mai capabilă de eroism decât bărbatul învestit cu toate puterile”, scria Liviu Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului revolta, durerea, dragostea, duioșia sufletului lor. La Sofocle, Electra rămâne singură; disperarea ei este încă și mai mare din cauza vicleșugului lui Oreste, care răspândește vestea că a murit. Recunoașterea fratelui și a surorii sale este întârziată și bucuria pe care o aduce precedă cu puțin dublul asasinat al lui Egist și al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu făceau litera tură - o, scriitorii nu sunt frumoși decât văzuți de departe. În fond, geniul ălora care au geniu, Își zicea, e bolnav de „geniul“ lui Căreală, e bolnav de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
decât văzuți de departe. În fond, geniul ălora care au geniu, Își zicea, e bolnav de „geniul“ lui Căreală, e bolnav de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
văzuți de departe. În fond, geniul ălora care au geniu, Își zicea, e bolnav de „geniul“ lui Căreală, e bolnav de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zici că voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas moșie! Na, futu-vă muma-n cur, mi-a rămas moșie!“ Și nici grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme indiene cu Raj Kapoor, sau Lanțul amintirilor și Toată lumea e
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
după colț. — Perfect. Te aștept. Mă ridic și intru tiptil În <abbreviation>WC</abbreviation. Violeta mă aștepta plângând, iar eu o sărut ca să nu țipe și facem dragoste și plângem, dragoste alcoolică cu curul din vise pe faianța chinezească a disperării, a indecenței, dragoste pe tavan, pe perete, pe vine, Într-un picior, În două picioare, În nici un picior, dragoste de cactus cu o maimuță, dragoste de noapte absurdă, când singurătatea se lasă În doi peste lumea confuză a libidoului... — Să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc se vor răscula Într-o zi fără să știe de ce, dar hotărâți să termine odată cu mascarada comunistă, ca să instaureze o altă mascaradă, o altă mascaradă a disperării. 5 Vasile citea când a venit Siboiu pe la el. I-a deschis ușa fără să Își ascundă lehamitea, fără să Își dea seama că prietenul lui nu se știa deconspirat, nu bănuia că Vasile aflase matrapazlâcurile pe care le făcea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]