1,346 matches
-
ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare capul și se enerva pe machiaj, își dădea din nou cu ruj și își lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aș fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct de vedere fizic), așa că trebuia să rabd până dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de „fapte standard“. — Da, dar sunt o mulțime care nu gândesc ca tine, nu? am zis eu. — Așa e, dar nu-ți place felul meu de a fi? — Nu despre asta e vorba. Nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Eu, de exemplu, nu m-aș gândi să intru la Universitatea T½dai, n-aș fi capabil să mă culc cu o fată care-mi place ori de câte ori am chef și nici nu sunt vorbăreț. Nici nu mă admiră lumea, nici iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
diplome despre care ți-am zis adineauri și un dicționar de limba franceză. De aceea învăț germană acum. Nu vreau nimic care să-mi amintească de școala asta. Te rog să mă crezi că nu glumesc. — Ce anume ți-a displăcut atât de mult? — Ție ți-a plăcut școala ta? — Nu neapărat, dar nici n-am urât-o. Eu am urmat o școală publică obișnuită, dar nu prea m-a deranjat nimic. — Păi școala aceasta, începu Midori, scărpinându-se la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea cu un zâmbet pal, ce părea că vine dintr-o scenă îndepărtată. Nu prea am timp și n-ar trebui să mă aflu aici, acum. Am întins-o pentru câteva minute, dar trebuie să mă întorc imediat. Nu-ți displace părul meu? — Absolut deloc. E drăguț. Era pieptănată simplu, ca o școlăriță, având părul prins cu o agrafă într-o parte, ca în vremurile de demult. Îi venea foarte bine, de parcă ar fi purtat pieptănătura aceea dintotdeauna. Arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ciudat individ, a remarcat Naoko. Este foarte ciudat, am spus eu. — Dar îți place, nu? Nu știu cum să-ți spun. Nu cred că pot spune că-mi place, pentru că Nagasawa nu face parte din categoria celor care îți plac sau îți displac. El nici nu încearcă să se facă plăcut. Din acest punct de vedere, este un tip foarte onest, chiar stoic aș spune și nu încearcă să păcălească pe nimeni. — Stoic? Cum poți să spui așa ceva când se culcă cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
orice, să încerc orice, dar prietenul meu nu acceptă nimic. E foarte rezervat, se supără și mă face obsedată sau nebună. Nu mă lasă nici măcar să i-o sug. Sunt dornică să știu tot felul de lucruri. — Ooooo! — Ție îți displace să ți-o sug\ cineva? — Nu, deloc. Adică vrei să spui că-ți place? — Da, cred că da. Dar putem să vorbim despre așa ceva data viitoare? E o dimineață superbă și chiar nu am chef să o stric cu masturb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la tot pasul de cineva. Aerul nu e deloc curat. De obicei, eu spăl rufe duminica. Le spăl dimineața, le pun la uscat sus, pe terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi displace să le calc. Simt chiar o plăcere nebună în a netezi toate cutele... și mă și pricep. Normal că la început eram jalnic, făceam cute și acolo unde nu erau. După o lună de antrenament, am învățat să fac treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare, dar exista o deosebire între ele. Simțeam cu totul altceva acum. Hei, Watanabe, te gândești la fata aceea? — Nici vorbă, am mințit eu. — Serios? — Serios. — Mi-ar displăcea grozav, spuse Midori. — Nu mă pot gândi la nimeni altcineva acum, am zis. — Vrei să-mi pipăi sânii sau acolo, jos? întrebă Midori. — Normal că aș vrea, dar cred că mai bine mă abțin. Sunt prea multe deodată. Midori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ceea ce puteam face însă, era să-i scriu lui Reiko și să-i mărturisesc adevărul. Stăteam pe verandă, priveam ploaia și grădina, noaptea, și îmi formulam fraze în minte. M-am dus apoi la birou și am scris scrisoarea. „Îmi displace teribil faptul că sunt nevoit să-ți scriu o asemenea scrisoare“ am început eu. I-am povestit pe scurt relația mea cu Midori și i-am explicat ce se întâmplase în ziua respectivă. Am iubit-o întotdeauna pe Naoko și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele amintirile timpurilor trecute, indiferent cât de Întunecate sau de deprimante erau, trecutul nu o va distruge. Adevărul e că, oricât de mult i-ar fi displăcut să recunoască asta, știa că trecutul trăia Într-adevăr În prezent. Toată viața mi-am dorit să fiu o persoană fără trecut. Faptul de-a fi bastardă are mai puțină legătură cu faptul de-a nu avea tată și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el. I se părea ceva atât de improbabil, o Înlănțuire imposibilă de evenimente În viața lui, faptul că se afla acum la trei sute de metri sub nivelul mării, plănuind uciderea unei alte ființe umane. Și totuși, asta făcea. — Mi-ar displăcea să-l omor, spuse Beth. — Și mie. De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ai eșecuri, nu ești om. Prin anii șaizeci mulți se ascundeau în pseundonime ca-ntr-o peșteră. Nu mi-a fost ușor, să-mi aleg și eu unul, cred că m-am perpelit vreo jumătate de an. Acum nu-mi displace Genaru, l-am încorporat și în actele publice, de familie, astfel că din 29 septembrie 1993 sunt cetățeanul Bibire-Genaru Ovidiu, un cod numeric personal și, uneori, pe bagajele călătoriilor mele un cod de bare. Ăștia alde Bibire sunt mulți pe lângă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poemul Luceafărul. De această dată poetul nu se mai teme de eventuale îndrăzneli de formă, precum cu o lună în urmă: „Despre versurile mele nici nu mi-ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poemul Luceafărul. De această dată poetul nu se mai teme de eventuale îndrăzneli de formă, precum cu o lună în urmă: „Despre versurile mele nici nu mi-ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din 1919: era acum un cuadragenar sentențios, obez, cu capul ras și priviri neobișnuit de Înțelepte. Ele Îl fixau momentan pe tânărul Molinari. — Ce dorești, amice? Vocea nu-i era prea cordială, dar Molinari știa că lui Parodi nu-i displăceau vizitele. Bașca, frica lui de o posibilă reacție a lui Parodi Îi era mai mică decât nevoia de a-și găsi un confident și un sfătuitor. Mocăit și eficient, bătrânul Parodi pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Leonard Bîlbîie inginerul Stoicescu era un ins apropiat chiar, știa extrem de multe despre el și i-ar fi putut da sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el îl trimisese în gura lupului. Încerca să stabilească un soi de complicitate tacită între el și directorul Serviciului, cu puțină îngăduință și imaginație pozitivă chiar Șerban Pangratty devenise încetul cu încetul unul din oamenii săi de acțiune. Cu toate că-i displăcea profund să fie omul cuiva, prințul socotise că era mult mai bine să fie de partea Serviciului decît unul dintre conspiratori. Oricum, după ce trecuse prin ce trecuse, Mihail îi inspira cît de cît legitimitate, seriozitate, constanță, ceva la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apoi i-a venit ideea asta minunată cu floarea-soarelui. Laurence o asculta pe jumătate absent, iar jumătatea care asculta și-ar fi dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și la altele. Nicula Ursake era mâhnit în ființa lui cea mai dinlăuntru că cele iubite de el altădată acuma îl împresoară tot mai de departe. Și îi displăceau întrucâtva unele vorbe ale bătrânei despre satul de devale care se chiamă Laz. Bezarbarză se întoarse: —Bade Culi, am așezat carnea. —Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca să nu ne aștepte mult nana Floarea cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dominic l-aș fi putut lua cu mine în cătun, să stea la poarta Martei câtă vreme făceam dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat", zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. "N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Văd că n-ai rămas prea plăcut impresionat după colocviul de la Sinaia... — A plouat tot timpul! Lasă ploaia!... Am fost și cam bolnav. — Bine, bine! Asta e altceva. Dar am impresia că te-au nemulțumit participanții. Prim-ministrul ți-a displăcut, despre ministrul de Externe n-ai spus o vorbă. Nici măcar o vorbuliță, cât de mică. De parcă nici n-ar fi existat... — Americanofil înrăit! — Nu-ți place decât Iliescu! — Mi-o fi plăcând Iliescu, dar el n-a fost la Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
buze: lângă unul din trotuare, un ARO pe care scrie cu litere mari “ȘANTIERUL NAȚIONAL AL TINERETULUI”. Omul nostru se-ndreaptă într-acolo. “Iertați-mă, vă rog, cum se poate ajunge la șantier?” “Eventual cu această mașină, dacă nu vă displace compania și, mai ales, dacă o să știm cu cine avem plăcerea” “Profesorul Alexandrescu, de la Liceul din N” “a, a, în condițiile astea - poftiți! Chiar aș fi vrut să vă cunosc și mă gândeam cu regret că n-o să am niciodată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de speranță. Am plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă liniștesc după moar tea tatălui meu. Deși eram la mine acasă, oamenii îmi displăceau, mă iritau sau mă lăsau rece. Țineam un jurnal de călătorie, ca să nu uit de mine, să mă reorganizez, să mă amplific prin scris. Dintr-un sat din Maramureș am adoptat o pisică neagră. Lingea cu lentoare și aviditate un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i vadă reacțiile, urmărind să se golească șoseaua pe o porțiune ca să-i poată spune: acum nu-i nici o primejdie, sărută-mă, repede! ce mai aștepți? Îi cerea asta în cele mai imposibile locuri, știind că îl înfurie, că îi displace orice manifestare de intimitate în fața altora. Dar nimic nu părea s-o liniștească mai mult, s-o încânte, s-o transfigureze de-a dreptul decât zilele ori după-amiezile în care maică-sa îi lăsa mașina, trecea să-l ia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]