1,246 matches
-
al perechii opresor/oprimat: de o parte, funcționarul statutului, reprezentantul oficial, de cealaltă parte, plătitorul taxei. Descrierea nu este o simplă transpunere a compoziției plastice. Figura funcționarului stă sub semnul rigidității infatuate: fizinomia funcționarului nu e doar osoasă, ci și disprețuitoare, îmbrăcămintea îl face și mai inflexibil și îi accentuează superioritatea batjocoritoare, toate transformându-l iremediabil într-un conțopist competent. Dominantă în construcția imaginii celuilalt personaj este umilința. Efectul este obținut combinând detaliul fizic cu gestica. Aspectul fizic îl pune într-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
parte, trebuie să recunoaștem, în bună parte, în Europa, fără a ne desnaționaliza câtuși de puțin. Vina lor, în această optică restrictivă, este doar faptul că ei se revendică de la un centru spiritual extrasau supranațional. Aceste biserici sunt definite (superior? disprețuitor?) drept simple... filiale. Ceea ce ideologia statului național închis și centralizat refuză să accepte pe orice plan. Izolaționismul (implicit antieuropean) este reflexul său permanent și fundamental. De fapt, problema ar trebui să se închidă definitiv prin recunoașterea principiului constituțional al libertății
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia cu “aceleași vorbe: -Păi, ce să facem, oameni buni,ce să facem? În vorbele astea deslușim umilință resemnată, și asta îi înfurie, iar unul din ei spune disprețuitor, îngânând pe țăranul cu “ce să facem”:”-Ce să facem,ce să facem?” Dar se sperie singur de revolta lui:”Dumnezeu știe ce facem....” Toate aceste vorbe rostite altfel arată că vechea resemnare poate fi vulnerabilă, că răbdarea lor a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
element oarecare ce poate fi studiat și manevrat la fel ca și o piesă a unei mașini. Mai mult, oamenii sunt considerați a fi relativ identici unii cu alții. Se admitea astfel că oamenii sunt prin natura lor leneși și disprețuitori față de muncă - mai mult, că avariția și teama sunt inerente naturii umane. Conform acestei concepții, omul nu muncește decât atras de bani și pentru a nu-și pierde profesiunea. Problema practică ce se punea era aceea a obținerii unui randament
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
capului, îngenunchere, ghemuire, prosternare, plecăciune sau înclinare. Rostire bătrânească - Modul de a vorbi foarte tare și de a repeta sau accentua fiecare cuvânt, care este potrivit în cazul bătrânilor care nu aud bine, dar pe care mulți vârstnici îl consideră disprețuitor. Semnale de alternanță în conversație - Manifestări de limbaj al trupului care semnalează când îi vine rândul fiecăruia dintre interlocutori să vorbească. Simulări - Manifestări înșelătoare de limbaj al trupului folosite în sport, prin care jucătorul mimează o acțiune, dar se angajează
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
comparatist, Între propria lor cultură și cea a teritoriilor străbătute adesea În grabă. Acești călători erau, Într-o anumită măsură, antiteza celor care spun că pretutindeni e la fel, turiști blazați pe care Victor Hugo Îi califica drept „nerozi și disprețuitori”. Desigur, privirea nu pătrunde adânc și observațiile rămân superficiale, prea multe elemente neputând fi sesizate imediat. Însă multe informații bogate În sensuri (despre fapte sociale) au fost culese, puse laolaltă și apoi comentate cu un „etnocentrism” aproape permanent. Încetul cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
legat de cucerirea ipseității de către naratorul-actant. V. narațiune, stereotipie. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. IO IRONIE. Folosită deseori în vorbirea obișnuită, ironia reprezintă o expresie prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul, introducînd astfel o notă persiflantă sau disprețuitoare în legătură cu cineva sau cu ceva. Pentru a realiza aceasta, în discurs, cuvintele nu au valorile lor obișnuite sau valorile lor complete, încît fac să se înțeleagă altceva decît ceea ce se spune. În tradiția retorică, ironia, spre deosebire de metaforă și de metonimie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
am povestit la un moment dat despre OTV și despre fantoma Cătălina (n-o mai lungesc: colegul Alex Savitescu, în articolul său de la pagina 4, vă dă mai multe detalii despre caz). Cei doi editori nu m-au privit deloc disprețuitor când le-am spus că și asta înseamnă România, pe lângă lucrurile frumoase pe care le-au văzut. Au izbucnit în râs și au concluzionat cam așa: în cazul ăsta, m-ați cucerit - cu asemenea povești, cred că literatura din țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
În acel moment chelnerița s-a sumețit și, în aprigul stil moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate că nu știați, dar cafeaua arăbească se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fără.” „Nu facem fără”, mi-a aruncat ea disprețuitoare și s-a îndepărtat, unduind din poponețul bine reliefat - un poponeț notabil, de altfel. Știu că astea sunt doar două fapte diverse, mărunte, poate nesemnificative. Sunt însă întâmplări cotidiene, pe care în Iași le trăiești de câteva ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Universale, cea visată de iluminiști. Da, presupun că mai apar și erori. De altfel, una din regulile navigației pe Internet este să-ți verifici informația din mai multe surse. A greși este omenesc. Ca la Ilf și Petrov (în Atitudine disprețuitoare față de stomac, Editura Univers, București, 1979, p. 53 - ca să respectăm regulile filologiceă: „țineau douăzeci de corectori. Și totuși în prima pagină a apărut Enciclopudia britanică”. Se mai întâmplă... LA LOC teleCOMANDA Votați PUPCNVR! Alex SAVITESCU Un cetățean român al zilelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a mamei lui îi aduce aminte de felul cum proceda mama ca să îl sprijine. Dar textul continuă: O umbră îi întunecă în treacăt fața cînd își aminti cum se împotrivise, ursuză, cînd a fost vorba să se însoare. Anumite vorbe disprețuitoare rostite de ea atunci încă îi mai stăruiau dureros în amintire; spusese odată despre Gretta c-ar fi o țărancă șireată - și asta nu i se potrivea Grettei de loc: Gretta era cea care o îngrijise în casa lor de la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe baza textului, un fel de versiune abstractă a autorului. Este bine știut că această versiune nu este însuși autorul; ar putea fi chiar o imagine pe care autorul real o respinge cu vehemență, sau care este fie flatantă, fie disprețuitoare. Nu este totuși clar dacă autorul implicat reprezintă un nivel distinct în structura narativă. Putem utiliza acest concept pentru a ne referi la imaginea lui Faulkner extrasă din Zgomotul și Furia (cu siguranță, una foarte diferită de cea din The
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu pumnii strânși. Gesturi accentuate și precise, mișcări bruște și vehemente. Vorbire scurtă, sacadată, cu întinderi emfatice de voce. Vorbește aspru și imperativ, alocuțiune rapidă și facilă. Caractere psihologice (Caracter) Întotdeauna plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință puternică, inflexibilă, tenace: desfășoară în orice direcție o activitate extremă. Pasiuni foarte înflăcărate, afecțiuni tiranice, violente, cu nuanțe de gelozie. Memoria nu are nimic
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
chiar și zeii. Cea comunitară, socială, Îți este „dată” odată cu cei În mijlocul cărora te-ai născut și format și are cumva „față antică”, Îți apare și ți se impune ca un blestem sau ca un privilegiu, precum „vremea”, capricioasă și disprețuitoare la nevoile stringente umane. În ce mă privește, m-am „legănat” Între cele două și, prin aceasta, nu m-am depărtat prea tare de traiectul cuiva aflat În „magma umană” a continentului și a secolului XX. Ieșirea din adolescență a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
micuți În care se sting iute atâtea mari promisiuni și speranțe... ale noastre, ale tuturor! Bravo, bravo domine zeule, vrei să ne arăți Încă o dată puterea ta?... Da, dar... ce fel de putere e asta?... Hai?! Ai să replici, ușor disprețuitor, că... nouă, muritorilor, printre atâtea daruri, nu ni s-a dat și acela al Înțelegerii acestui... fenomen, al Întâmplării, al hazardului! Și... că Dumneata nu ești În nici un fel „responsabil” de aceasta, de această „carență”!... Și că, În spatele „vostru”, al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fericite sociale”, pe care i-am primit În intimitatea vieții și a ideilor mele, oferindu-le entuziasmul și ridicolul meu, prietenia mea tout court, aceștia, dacă nu-mi Întorc de-a dreptul spatele, Îmi afișează un fel de bonomie vag disprețuitoare, mai umilitoare decât cea mai simplă și mai francă indiferență!... Nu, nu cred că există o diferență sensibilă Între fericirea sau nefericirea unui sau altui emigrant care vine din zone „ingrate” ale civilizației europene, cu condiția ca acel fugar care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând că: 1. logocentrismul combătut de întreaga operă a lui Derrida a produs, în ultimă instanța... deconstructivismul lui Derrida. 2. teoria lui Eco, fundamentală pentru destinele criticii moderne, devine o "pseudoteorie", tratată cu superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar fi de neimaginat în lipsa premisei operei deschise; 3. din perspectiva filosofiei lui Derrida (pentru care logo-fono-centrismul păcătuiește ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe cultura occidentală: intruziunile, perfect decantate, aparțin unor teme cu caracter peren și universal. Programul său de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cardinale și validate de istorie. Drept contraargument, sunt invocate idei din Mircea Eliade sau Carl Gustav Jung: distrugerea miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene. Limbajul și alura disprețuitoare a unor așa-ziși elitiști dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Anglia se prăbușește într-o profundă dezordine. Cînd Ioan Fără Țară îi urmează la tron lui Richard, omorît, în 1199, după cum am văzut, în timpul asediului castelului unui vasal din Limousin, situația decade vertiginos. Noul suveran este un psihopat, crud și disprețuitor la adresa supușilor săi. Pierderea celei mai mari părți din teritoriile sale continentale, cucerite de Filip August, înfrîngerea sa de la La Roche-aux-Moines și cea a aliaților săi coalizați la Bouvines în 1214, obligația la care este supus în 1213 de a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ameliorări a raporturilor noastre cu moartea ; nu mai considerăm că este de folos, pentru a fi eliberați de obligațiile față de ea, să-i permitem periodic să bulverseze ordinea și legile. Relația e dominată acum de un spirit de bunăvoință ușor disprețuitoare ; putem să fim generoși, să luăm inițiativa, de vreme ce nu mai trebuie decît să-i oferim daruri și chiar jucării, adică simboluri. Însă această slăbire a relației dintre morți și vii nu se face în detrimentul personajului ce o incarnează : s-ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vorbe precum dezastru, chin, nenorocire, disperare etc. (după 1950: înger, duh, Dumnezeu, sfânt...) Un proces oribil i-a fost intentat lui G. Călinescu, căruia i se reproșa că "Istoria literaturii..." n-ar fi altceva decât "o cinică sfidare și batjocorire disprețuitoare a sângelui românesc", un "talmud deghizat" etc. etc. O carte total neașteptată: "Noii precupeți", de Adrian Gavrilescu (Ed. Compania). S-o credem până la capăt? Să n-o credem? N-am putea afirma că, pe tema "Intelectualii publici din România" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
șocați, nu ar trebui să fiu așa deșteaptă și ambițioasă ca femeie, după care aud că l-am terminat în științe politice-feminism, șoc din nou, la care adaug cireașa de pe tort: pe tema condiției femeilor în armată. Oamenii sunt șocați, disprețuitori, ironici, compătimitori, puțini sunt cei care te admiră și te apreciază că lucrezi în acest domeniu. Am participat la o conferință în Salonic și profesorul care mi-a discutat lucrarea a fost extraordinar de ironic și sexist, în așa măsură
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
continuu: "Pentru ce?" Obsesia unor răspunsuri fundamentale nu face casă bună cu lejeritatea existenței. Exagerarea în această atitudine este de prost augur. Cum de nu mai încap în spațiul lumii contemporane modurile de viață anterioare? Cărei exigențe îi corespunde privirea disprețuitoare pe care omul contemporan o aruncă "lipsei condițiilor civilizate" în care trăiesc cei ce vor să-și conserve modurile de-a fi în care s-au născut? Confirmarea modernității noastre și a progresului, la care ne închinăm, cere să eliminăm
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
prin atmosfera ocultă cu care își împânzește adevărurile, tenace urmărite; deși poet, prin ceața care-i place să o pună între obiect și inteligență, prin misterul cu care-și înconjură aparatul îngrijit dialectic, este un critic, prin respingerea mai adesea disprețuitoare a părerilor critice străine și prin stăruința încordată cu care vrea să și le impună pe ale sale, riguros verificate, strâns aproximate, niciodată „fluente” ca însuși obiectul ideal, al „misterului vibrător”1. La 73 de ani, Șerban Cioculescu publica un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]