3,344 matches
-
a nu o lăsa baltă. O formulare recentă a faptului că persoanele creative acceptă să își asume riscuri este modelul „economic” al lui Sternberg și Lubart (1995). Atributele stilului cognitiv creativ care au fost cel mai intens studiate sunt gândirea divergentă (Guilford, 1967) și orientarea către descoperiri (Getzels și Csikszentmihalyi, 1976). Gândirea divergentă - descrisă, în general, prin fluență, flexibilitate și originalitatea operațiunilor mentale - este măsurată, de obicei, cu ajutorul testelor psihologice aplicate copiilor; aceste teste arată corelații slabe cu formele de măsurare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creative acceptă să își asume riscuri este modelul „economic” al lui Sternberg și Lubart (1995). Atributele stilului cognitiv creativ care au fost cel mai intens studiate sunt gândirea divergentă (Guilford, 1967) și orientarea către descoperiri (Getzels și Csikszentmihalyi, 1976). Gândirea divergentă - descrisă, în general, prin fluență, flexibilitate și originalitatea operațiunilor mentale - este măsurată, de obicei, cu ajutorul testelor psihologice aplicate copiilor; aceste teste arată corelații slabe cu formele de măsurare a creativității aplicate copiilor, cum ar fi originalitatea poveștilor spuse sau a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu ar putea să producă genii. În ultimă instanță, comunitatea, nu persoana este cea care face să se manifeste creativitatea. Note Capitolul de față a fost elaborat parțial cu sprijinul acordat de Spencer Foundation. Bibliografie Baer, J. (1993), Creativity and divergent thinking, Erlbaum, Hillsdale, NJ. Barron, F. (1969), Creative person and creative process, Holt, Rinehart, Winston, New York. Barron, F. (1988), „Putting creativity to work”, în R.J. Sternberg (ed.), The nature of creativity (pp. 76-98), Cambridge University Press, New York. Beattie, O., Csikszentmihalyi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
development and emotional giftedness”, în N. Colangelo și G.A. Davis (eds.), Handbook of gifted education (pp. 285-306), Allyn & Bacon, Boston. Richards, R. (1990), „Everyday creativity, eminent creativity, and health”, Creativity Research Journal, 3, pp. 300-326. Runco, M.A. (1991), Divergent thinking, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (ed.) (1995), Problem finding, Ablex, Norwood, NJ Russ, S.W. (1993), Affect and creativity, Erlbaum, Hillsdale, NJ. Simon, H.A. (1985), Psychology of scientific discovery, prezentare de deschidere la cea de-a 93-a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
social René Sand. 64. Săhleanu, Începuturile medicinii sociale, p. 12. 65. Henry Eversole, „Medical education in Roumania”, file 17, box 3, record group 1.1, series 783, Arhivele Fundației Rockefeller, RAC, 18. 66. C.C. Gheorghiu, „Demofilia și eugenia ca principii divergente În doctrina populație”, Revista de igienă socială 3, nr. 4, 1937, pp. 211-17. 67. V. Noveanu, „Mișcarea eugenică În Franța”, Buletin Eugenic și Biopolitic, 3, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1929, pp. 26-31. 68. Moldovan, Introducere, p. 33. 69. Moldovan, Introducere, p.
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
antropologie și eugenie a Institutului Social Român”, Sociologie Românească, vol. 1, nr. 1, ianuarie 1936, pp.56-57. Georgescu, D.C., Cercetarea cadrului biologic al satului. Îndreptar extras din: Îndrumări pentru monografiile sociologice, București, 1940. Gheorghiu, C.C., „Demofilia și eugenia ca principii divergente În doctrina populației”, Revista de Igienă Socială, vol. 3, nr. 4, 1937, pp. 211-217. Gomoiu, V., „Preoțimea În slujba operelor de ocrotire și medicină socială”, Analele Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, vol. 4 (40), nr. 4-9, aprilie-septembrie 1927, pp. 82-101
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
grupărilor politice decât prin familiarizarea cu doctrinele (ibidem, pp. 230-235). Există și un ideal de „perfecționare” democratică, ce vizează depășirea orizontului îngust al unei specializări profesionale sau nu. Concepția „culturii pentru cultură” concordă mai puțin cu idealul democratic. Aceste concepții divergente își găsesc reflectarea în viața politică. În lumea predemocratică, politica nu este o activitate specializată. Viața parlamentară a epocii cenzitare rămâne ocupația unor amatori care nu fac din politică o profesie, însă au timpul și mijloacele să i se consacre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
anume, permite flexibilitate în deliberare și în modificarea opțiunilor politice ale demnitarilor și ale electoratului. Lipsa unei definiții nu se datorează vreunei omisiuni, ci fluidității rețelelor de interese sociale. Încercările de a concretiza conceptul sunt împiedicate de pluralitatea de interese divergente din lumea reală și de relațiile incerte ale i.p. cu interesele private și de grup. Chiar și conceptul mai general de interes este slab definit, el fiind în general folosit ca un sinonim al conceptelor de „preferințe”, „nevoi” sau
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o cunoaștere intimă a detaliilor sale (așa cum, de exemplu, bucătarul este singurul care știe exact ingredientele mâncării servite clienților). Atunci când agenții și clienții fac parte din categorii sociale diferite, experiența și filosofia de viață ale acestora vor fi și ele divergente, amplificând asimetria relației. Această diferențiere socială este frecventă în cazul proiectelor de dezvoltare în care experții provin din alte categorii sociale decât grupurile-țintă. Diferențele de interese între inițiator și agent sunt deseori considerate inevitabile, conform ipotezei homo oeconomicus a actorilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de influență în Europa, ci ca urmare a „vidului de putere” creat într-o Europă slăbită, care a fost acoperit în mod mecanic și automat de către cele două puteri. Mai recent, faptul că SUA, Franța și Germania au manifestat poziții divergente față de intervenția militară în Irak, în ciuda faptului că toate sunt democrații și economii de piață (nivelul doi), s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem - o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să împiedice realizarea unei alianțe. Astfel că alianțele tind să se formeze între state care au anumite interese în comun. Cu toate acestea, când aveam de-a face cu o identificare între interesele aliaților sau când interesele părților aliate sunt divergente într-o măsură mult prea mare, alianța devine inutilă. Întotdeauna, într-o alianță există interese comune ale părților semnatare preexistente alianței, interese comune ale aliaților care rezultă din alianța însăși, interese care se construiesc pe parcurs, pe măsură ce alianța este menținută
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pornire pentru prezentarea cauzelor războiului schema devenită deja clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth N. Waltz. În lucrarea sa omul, statul și războiul, el identifică trei seturi de explicații posibile care corespund în același timp celor trei imagini divergente. Prima imagine se concentrează pe individ ca principala cauză a conflictelor internaționale; a doua se preocupă de tipologia statelor și predispunerea unor regimuri de a recurge la soluții violente în relațiile interstatale; iar a treia imagine descoperă principala cauză a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dezbateri care au încercat să identifice ordinea de prioritate a acestora, sau chiar să susțină că ar fi mai indicată o separare a lor. Astfel, unii autori precum Kadushin (1992) și Payne (1994) cred că diferitele funcții reprezintă limite organizaționale divergente, ca și domenii distincte ale cunoașterii și abilităților, fiind nu numai congruente, ci și complementare. Alți autori (Erera și Lazar, apud Ming-sum Tsui, 2005) apreciază că ar exista o incompatibilitate între funcția administrativă și cea educațională, motiv pentru care mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cei mai mulți subiecți dau răspunsuri similare). Astfel, pot fi stabilite atât situațiile de consens, asupra cărora există opinii similare și care pot fi folosite drept puncte de pornire în procesul de negociere al schimbării, cât și situațiile de conflict, desemnând opiniile divergente, ce trebuie tratate cu multă grijă. Sintetizând, studiile bazate pe metodologia Q au un grad înalt de realism al contextului studiat și beneficiază de o bună operaționalizare a variabilelor, însă suferă la capitolul posibilității de a generaliza rezultatele. 2.3
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ordine interioară, spre exemplu. 5.1.2.3. Validitatea de construct urmărește în ce măsură structura rezultatelor obținute prin proba respectivă corespunde inferențelor teoretice respective, obținute prin alte probe psihologice. Aceasta poate fi făcută prin două strategii complementare: validitatea convergentă și validitatea divergentă. O metodă complexă de testare simultană a ambelor forme este matricea multi-trăsături - multi-metode, ce apelează la analiza factorială confirmatorie. Mai simplă este estimarea distinctă a celor două strategii ale validității de construct. De exemplu, testul are validitate convergentă dacă estimează
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de evaluare a tendinței de încălcare a regulilor. Mai mult, între scalele acesteia, cele care afectează cel mai mult apariția accidentelor de muncă, cum ar fi flexibilitatea excesivă, ar trebui să coreleze cel mai bine cu accidentele de muncă. Validitatea divergentă sau discriminantă presupune un demers opus. De pildă, pentru a evidenția impulsivitatea măsurată prin una din scalele probei, vom putea utiliza o scală de impulsivitate complementară. Dacă aceasta nu va corela cu celelalte două scale ale probei de evaluare a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
aceasta nu va corela cu celelalte două scale ale probei de evaluare a tendinței de a încălca regulile, dar se va asocia pozitiv cu scala de impulsivitate a acelei probe, vom putea spune că scala respectivă dispune de o validitate divergentă. Proba, în ansamblu ei, poate fi de asemenea comparată cu teste ce măsoară concepte apropiate dar distincte, cum ar fi tendința de a comite accidente de muncă sau atitudinea față de birocrație. Pentru a afirma că proba dispune de o validitate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Proba, în ansamblu ei, poate fi de asemenea comparată cu teste ce măsoară concepte apropiate dar distincte, cum ar fi tendința de a comite accidente de muncă sau atitudinea față de birocrație. Pentru a afirma că proba dispune de o validitate divergentă ea trebuie să coreleze cu probele ce măsoară constructe apropiate dar distincte, însă intensitatea acestei legături trebuie să fie mai mică decât relația dintre proba în cauză și alte probe care măsoară tot tendința de încălcare a regulilor. Prin urmare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
e.g. clovnul grupului, bârfitorul, liderul informal, țapul ispășitor). Desfășurându-se în spațiul ambiguu, deseori neclarificat, al așteptărilor celorlalți, rolurile îndeplinite de un angajat în organizație sunt expuse constant problemelor create de neînțelegere, neasumarea responsabilităților sau datorate conflictului generat de expectanțe divergente. Oamenii se angajează în anumite comportamente în baza interpretărilor pe care le fac pe marginea modului în care ei cred că ar trebui să se comporte. Astfel, percepția unui subordonat asupra rolului său în postul ocupat poate fi semnificativ diferită
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în termeni de opoziție deschisă, de incompatibilitate, de incongruență, dezacord. Spre exemplu, Mihaela Vlăsceanu definește conflictul ca fiind o opoziție deschisă între doi sau mai mulți indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunități, state având interese (economice, politice, religioase, etnice, rasiale) divergente sau incompatibile, cu efecte negative, perturbatoare asupra interacțiunii sociale (Vlăsceanu, 1993). Este foarte important de sesizat faptul că autoarea pune accentul pe efectul perturbator pe care conflictul îl produce asupra interacțiunii și relațiilor dintre părțile implicate în conflict. Alți autori
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cadru de referință care să sprijine clarificarea perspectivelor, accepțiunilor conceptuale și formelor vehiculate în paralel, în continuare ne vom ocupa tocmai de acest lucru. 3. Perspective în definirea consistenței Chiar dacă inițial problema consistenței personalității a fost reprezentată în mod haotic, divergent, cu timpul, pe baza analizării și organizării elementelor reținute ca „valide” (la nivelul fiecăreia dintre orientările și modelele lansate), s-a ajuns la o anumită clarificare asupra perspectivelor și a accepțiunilor termenului de consistență, pe care cercetătorii personalității ar trebui
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
temporară a exercitării și până la excluderea subiectului în cauză. Posibilitatea reabilitării ține de unele condiții și în acord cu regulamente specifice (Jackson, 1999). 10. Abordarea interdisciplinară a spiritului - concurență sau colaborare? Atitudinile în ceea ce privește abordarea din perspectivă spirituală a omului sunt divergente; unii autori pledează pentru colaborare, alții pentru concurență. Astfel de controverse își au originea în problema raportului dintre religie și știință. Răspunsurile care s-au conturat au fost: 1. între religie și știință nu poate exista decât învrăjbire, atitudinea științei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
traducere de Tinu PÎrvulescu, Ioana Ploeșteanu, Sorin Tomuță, Editura de Vest, Timișoara, 1993, 310 p.). Cartea lui Pierre Buhler nu e o simplă luare În evidență a unor puncte de vedere, ea Încercînd să medieze Între oferte distincte, dacă nu divergente. Reușește să utilizeze, astfel, sinteza specialistului occidental, atent la evoluțiile unei lumi structural diferite, cronica istoricului autohton, militant, dar și interviurile-anchetă cu o mare forță probatorie pentru o Întreagă epocă. Dar autorul se interesează mai Întîi de Polonia și abia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înfrângere a unei rezistențe acerbe. Această Împotrivire venea nu numai din partea populației În general, ci și din partea celor care dețineau puterea la nivel local și care, deseori, puteau obține avantaje de pe urma lipsei de uniformitate administrativă determinată de interesele și acțiunile divergente ale diverselor niveluri de organizare. Însă, În ciuda variațiilor de intensitate ale acestor campanii și a particularităților lor naționale, În cele din urmă tendința de adaptare a unor unități de măsură uniforme a prelevat, iar hărțile cadastrale au fost și ele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
obiectivitate și precizie. O asemenea impresie ar fi greșită. Fiecare act de măsurare era marcat de jocul relațiilor de putere. După cum demonstrează Kula, pentru a Înțelege practicile de măsurare din modernitatea europeană timpurie, trebuie să le vedem prin prisma intereselor divergente ale principalelor stări sociale: aristocrația, clerul, neguțătorii, meșteșugarii și șerbii. O bună parte a politicii unităților de măsură era determinată de ceea ce economiștii contemporani ar numi „constanța” rentelor feudale. Nobililor și clericilor le era greu să mărească În mod direct
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]