14,279 matches
-
impostura, Editura Gramar, 2000, unde primul capitol se intitulează Erori, mistificări, denaturări, confuzii în volumul memorialistic "Cu soțul meu". Cine să descâlcească toate aceste fire încurcate? Evident că expertul în toate aceste probleme biografice este Niculae Gheran. După noi informații documentare nu cred că are prea multe detalii de rectificat față de cele două volume ale biografiei rebreniene Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989). Familia Rebreanu constituie o întreagă lume, luându-i în seamă toate ramificațiile. Ilderim Rebreanu promite
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
din jurul romanului Pădurea spânzuraților. Despre el, Tiberiu Rebreanu a lăsat spre publicare volumul Geneza romanului "Pădurea spânzuraților", publicat postum de Ilderim Rebreanu în 2002, la Editura Gramar. Tot acolo și tot în 2002, Ilderim Rebreanu a alcătuit un propriu volum documentar, în completarea celui al tatălui său, Efigii în bronz șColonelul Procopie I Strat. Martirul Emil Rebreanuț. Scrisori în umbra ștreangului - Emil Rebreanu. Nu mă îndoiesc că aici ar mai fi de făcut unele lucruri interesante, chiar pentru publicul larg, cum
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu-și propune câtuși de puțin să realizeze o reconstituire documentară, turistică, istorică sau subsumată oricărei alte convenții. Clujul său, strict personal, beneficiază de o tehnică a explorării secvențiale, foarte bine pusă la punct. Primul volum realizează, așa cum anunță în subtitlu, "o istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenților", edificiu
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
de el ajunge inevitabil să bată cîmpii. Nici chiar Spovedania unui învins, care nu e literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare după voiajul și sejurul în URSS descrise acolo, nu este riguros exactă din punct de vedere documentar, scriitorul, care este prin definiție un irepresibil " ficționar ", îl surclasează energic și aici pe memorialist. Apoi, în cărțile lui, Panait Istrati coboară în timp într-o perioadă cuprinsă aproximativ între 1850 și 1912. Plecase din România în Elveția în primăvara
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
ar putea să nu fie prea departe, am preferat să fac eu corecturile" (idem). Pascal Bentoiu reorganizează în spiritul libertății ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor. Capitolele cărții sunt mărturisiri (în care) - mai presus de preocupări artistice sau documentare - țipă dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
autor, care se bucură, desigur, deocamdată, de prezumția de nevinovăție, întrucât nu sunt filologi. Dar ar fi cazul să recurgă la concursul unui filolog autentic, bine școlit, care să-i ajute să-ndrepte nedreptățile decurgând din ignoranță. 6. Necesitatea adnotărilor documentare, istorico-literare și a gloselor lexicale, îndeosebi în edițiile din colecțiile școlare și de popularizare. 7. Aș fi dorit să se discute la Clubul Prometheus și despre noțiunile copyright și monopol, pe care mentalitatea unor succesori biologici, abuzivi, ai unor scriitori
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
de menajul soților Pearl și al Asrei, un copil se află în centrul întregului turbion de agenți, polițiști, ziariști etc., unul care așteaptă să se nască și altul stînd ciucit și privind fără să înțeleagă în jur. În stilul său documentar, regizorul plasează astfel de inserturi peste tot în film, de la scene de cotidian, la fețe pe care camera se fixează en passant și care reintră imediat în anonimat, la personaje abia conturate în cîteva linii. Cîte una și aceeași imagine
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
întregii construcții (e vorba de capitolele I-XIII), urmează o curioasă analepsă (cap. XIV, }in^te bine, arhon postelnice!, a cărui acțiune se petrece de fapt la începutul cărții), pentru a se intra în partea a doua a romanului, strict documentară, ce durează pînă la capitolul XXII (Italiana în Algir). Avem aici capitole precum Scene de viața socială (cap. XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
topografie intimă schițată subtextual formează țesătura cea mai rezistentă a romanului și atestă asimilarea completă a lecției balzaciene. Ciocoii vechi și noi rămîn în literatura noastră nu doar ca prim roman reușit, dar și ca prim roman în care reconstituirea documentară s-a transformat în literatură. Printr-un hazard al istoriei, romanul lui Nicolae Filimon se află la începutul unei serii lungi și ilustre, pe care autorul era departe de a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Pavel Șușară La Editura Institutului Cultural Român a apărut, de curînd, un impozant album al pictorului Marin Gherasim, eveniment care marchează încă o dată aniversarea celor șaptezeci de ani pe care artistul i-a împlinit anul acesta. Iconografia, textele și imaginile documentare pe care albumul le sistematizează într-un discurs care cuprinde itinerariul unei vieți și al unei opere exemplare sînt, simultan, repere care îl privesc direct pe artist, dar și embleme ale unei întregi generații. În fața unui obiect editorial atît de
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
activitatea literară a lui Dumitru Radu Popescu din perioada postdecembristă. Nu pretind să o admire necondiționat (spiritul critic trebuie să se exercite nestânjenit), ci doar să o cunoască. De aceea am alcătuit un fișier bibliografic, pur informativ, ca un test documentar pentru cine ar vrea să-și verifice memoria, lecturile și biblioteca. Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori ai generației șaizeciste, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981-1989), autor prolific de proză și teatru, a putut fi
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
rigidități. George Macovescu este un comunist decepționat, "observator atent - cum remarcă Mioara Anton - al realităților timpului său, dar mai ales al degradării regimului comunist" (p. 15). Recapitulez câteva repere biografice, care răzbat în jurnal sau sunt sistematizate, într-o fișă documentară utilă, de către Mioara Anton, în nota asupra ediției. George Macovescu face parte din categoria comuniștilor autentici, cu toate vinile și calitățile lor. Nu și-a negat niciodată convingerile de stânga, afirmate în anii '30 în ziarele "Adevărul" și "Dimineața". Devine
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
cred, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Manolescu și alții care li s-au raliat sau li se pot ralia: imoralitatea biografiei se răsfrânge nefast asupra operei, oricât de mult s-ar lupta un critic cu sine însuși și cu evidențele documentare să fie obiectiv. La ce-i folosește obiectivitatea dacă nu sesizează semnalele de alarmă venite dinspre o biografie detestabilă, care îl avertizează că nu e ceva în regulă cu întreaga personalitate, construită pe o înșelătorie? Uneori, extrem de rar, nu putem
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-și justifice și criteriile de alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat și despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare cu caracter documentar (dacă sunt propuse de "paginile alese"); 6) - câteva glose lexicale sau un glosar (dacă sunt necesare). Din cele peste 200 de cărți apărute în colecțiile școlare și parcurse de mine, cu creionul în mână și cu fișele alături, în ultimii
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
care să se încadreze în această schemă, desigur că ideală. Majoritatea nu au nici introducere istorico-literară (câteva au prefețe sau postfețe ai căror autori - câțiva - s-ar părea că au avut intenții istorico-literare), nici biobibliografie, nici prefață filologică, nici glose documentare sau lexicale, dar multe din ele au, după paginile antologiei, câte o jurubiță mai mare sau mai mică, de texte alese din operele criticilor contemporani cu scriitorul al cărui nume este înscris pe coperta cărții. Uneori aceste pagini de critică
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
textelor din antologie, fie "învechite". Alteori lipsesc din mănunchiurile lor opiniile propriu-zis critice, nu numai ale criticilor, precum și opiniile critice actuale, contemporane cititorilor. Mă voi opri mai mult asupra lor cu prilejul unui alt articol. Asupra lor și asupra gloselor documentare și lexicale. Deocamdată, în finalul acestui articol despre structurile edițiilor școlare, vreau să le fac editorilor contemporani o propunere. Dacă e potrivită, după cum mi se pare sau nu, vor hotărî înșiși. Vreau să le aduc aminte, pentru că mi se pare
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
la normele de transcriere și, bineînțeles, "textele alese", dispuse în patru capitole: "I - Directive literare", "II - Schițe de moravuri", "III - Discursuri" și "IV - Scrisori". Fiecare text este precedat de un comentariu istoric și istorico-literar foarte concentrat și bogat în informații documentare și de istorie culturală și literară. Toată cartea, cu toate comen-ta-riile și numeroasele note sublineare, nu are decât 260 de pagini, dar este cu mult superioară antologiilor școlare din opera lui Kogălniceanu apărute în ultimii zece ani. Desigur, structura propusă
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
desant în fruntea căruia s-a aflat Cristi Puiu cu Marfa și Banii (2001). În primul rînd, Festivalul Anonimul se distinge prin aceea că tinde să devină un festival total, cu secțiune de lungmetraj, scurtmetraj ficțiune, scurtmetraj animație și film documentar, ultimul funcționînd în program paralel. Trebuie spus că filmul documentar din acest an cu o temă fierbinte, efectele încălzirii globale, a fost cum nu se poate mai bine plasat într-un spațiu al întîlnirii dintre Dunăre și Mare, în împărăția
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
Marfa și Banii (2001). În primul rînd, Festivalul Anonimul se distinge prin aceea că tinde să devină un festival total, cu secțiune de lungmetraj, scurtmetraj ficțiune, scurtmetraj animație și film documentar, ultimul funcționînd în program paralel. Trebuie spus că filmul documentar din acest an cu o temă fierbinte, efectele încălzirii globale, a fost cum nu se poate mai bine plasat într-un spațiu al întîlnirii dintre Dunăre și Mare, în împărăția apelor. Secțiunea a înglobat filme precum An Incovenient Truth (Un
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
vitrege, ceilalți rămîn complet neschimbați. Radu Mihăileanu a realizat o demonstrație de forță cu acest film, propunînd simultan o frescă a unui eveniment dramatic și un studiu de caz, menit să focalizeze considerații de ordin mai general. Inserarea unor fragmente documentare sau cu caracter documentar nu deturnează atenția de la firul "epic", ci conferă verosimilitate poveștii. Cele două planuri se susțin reciproc, dar există și mici scăpări, redundanțe dificil de controlat, mai ales că regizorul a intenționat să acopere o perioadă lungă
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
neschimbați. Radu Mihăileanu a realizat o demonstrație de forță cu acest film, propunînd simultan o frescă a unui eveniment dramatic și un studiu de caz, menit să focalizeze considerații de ordin mai general. Inserarea unor fragmente documentare sau cu caracter documentar nu deturnează atenția de la firul "epic", ci conferă verosimilitate poveștii. Cele două planuri se susțin reciproc, dar există și mici scăpări, redundanțe dificil de controlat, mai ales că regizorul a intenționat să acopere o perioadă lungă de timp, ilustrînd o
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
acestea și liniile unui autoportret? După cum, vorbind despre Sainte-Beuve, Cioculescu îl caracterizează drept un spirit "pozitiv", "atașat amănuntului semnificativ", neocolind niciun mijloc de informare, gata "să meargă pînă la capătul lumii în căutarea răspunsului la un singur dubiu de ordin documentar". Adăugînd cochet-enigmatic: "Cum s-a putut alia pasiunea pentru adevărul modest cu talentul literar, asta-i o altă poveste". Altă poveste? Nu credem, deoarece avem a face cu textele de critică și istorie literară în calitate de autentice genuri literare, "fără a
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
pentru adevărul modest cu talentul literar, asta-i o altă poveste". Altă poveste? Nu credem, deoarece avem a face cu textele de critică și istorie literară în calitate de autentice genuri literare, "fără a jertfi frumosul adevărului, ci pe o solidă bază documentară, grijuliu adunată de el însuși". Aci ne izbim de modestia orgolioasă a compatriotului nostru care și-a recuzat sistematic înzestrarea literară (spre deosebire de E. Lovinescu), socotind critica doar un simplu adjuvant al operei iar nu o creație într-un plan propriu
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
vechile cărți de istorie. Cartea lui Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești, bogata literatură autobiografică de la începutul anilor '90 (în primul rând, Jurnalul fericirii, de N. Steinhardt și Închisoarea noastră cea de toate zilele, de Ion Ioanid) și formidabila serie de filme documentare, Memorialul durerii, mi-au deschis o nouă perspectivă asupra regimului comunist. Ceea ce la nivelul anilor '80 putea trece drept iresponsabilitate, suprarealism, ubuesc și, la rigoare, putea deveni o sursă inepuizabilă de bancuri, se dovedea a fi rezultatul în timp al
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
și vine fără să se situeze. Un peisagiu este un adevăr, pe care - plecînd - îl contrazici și o realitate interioară la care renunți... Cred că cine nu are ce pierde, nu are ce cîștiga". Nu e consemnată, din păcate, sursa documentară a citatului. Cronicarul - care are deja ani buni și frumoși la România literară - a văzut, la redacție și în alte părți, asemenea migrații, în care oameni care se lămuresc rapid că o revistă sau o editură, să zicem, nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]