2,821 matches
-
lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul de Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărîrii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, pe plan cultural și dogmatic, și mai ales în Gallia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată de la Pelagius, ci, eventual, de la învățații greci din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), iar din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra lui Nestorie O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu caracter angajat și conținut dogmatic, scrisă la cererea unui diacon influent la curtea din Roma a lui Celestin I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de întruparea Domnului, contra lui Nestorie (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfînta Scriptură, afirmă Vincențiu de Lerin, nu poate fi singura normă pentru adepții credinței creștine, deoarece poate fi interpretată în moduri contradictorii; numai învățătura Bisericii poate exprima judecăți definitive în chestiuni dogmatice. Afirmînd acest lucru, Vincențiu adoptă în mod explicit vechea poziție a lui Irineu și, mai cu seamă, a lui Tertulian (exprimată în Prescripții), un scriitor pe care el îl admiră fără rezerve. Vincențiu ne furnizează și o consistentă listă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sufletului (De statu animae), într-un prim moment Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizînd cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic, spunînd că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci cînd această epistolă, care circula fără numele autorului, a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apollinaris, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția asupra problemei într-un mod mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante se numără aceea din 13 iunie 449 (nr. 28), trimisă lui Flavian și intitulată Epistola dogmatica sau Tomus ad Flavianum, deoarece, mai mult decît o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția dintre unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură atunci cînd a fost citită în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aceea putem presupune că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Nașterii și despre Paști; însă și în aceste omilii Leon revine asupra problemelor dogmatice vehiculate în acea epocă, în special asupra celor legate de cristologie. Leon și-a adunat omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, cînd a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am arătat, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma; firește, și alți papi au trimis epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție între semnificația literală și cea spirituală, care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aprofundată a textului sacru; predicatorii au trăit departe de importantele și încrîncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau, cu siguranță, nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică, ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții pontificale de la Roma, care căpăta o pondere tot mai mare în Occident, din toate punctele de vedere. 5. Sedulius Considerat de unii drept cel mai faimos poet creștin din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cagliari, el a întemeiat împreună cu cîțiva călugări o mănăstire, a răspîndit regula lui Augustin și a evanghelizat regiunea; deși era în exil, episcopii din Africa continuau să i se adreseze pentru a obține de la el explicații și răspunsuri în probleme dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul dintre arieni și catolicii ortodocși, și a participat la o dispută în public cu teologii arieni pe care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte întins și datează din perioada celui de-al doilea exil al său în Sardinia. în total sînt nouăsprezece scrisori, din care cinci nu sînt compuse de Fulgențiu, ci i-au fost trimise de corespondenții săi. Conținutul lor este pur dogmatic și moral. d) Omiliile Activitatea omiletică a lui Fulgențiu este atestată de Ferrando pentru ultima perioadă a vieții scriitorului, atunci cînd se întorsese definitiv în Africa după exilul în Sardinia, și este confirmată și de Isidor de Sevilia. Ne-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte scrisori, care sînt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sînt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și dificultăți cu caracter dogmatic; în următoarele trei, Ferrando se ocupă de chestiuni cu conținut analog (despre cele două naturi ale lui Cristos, împotriva opiniilor arienilor că Isus Cristos aparține sfintei și indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele mai semnificative contribuții latine la această controversă și una dintre cele mai importante scrieri teologice compuse în Occident în secolul al VI-lea. Facundus nu pierde ocazia de a protesta energic împotriva intruziunii puterii politice într-o dezbatere pur dogmatică. De altfel, Iustinian le-a cerut tuturor episcopilor prezenți la Constantinopol să aprobe condamnarea celor Trei Capitole. Facundus, în foarte scurt timp, s-a apucat să scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului, care a constat într-un rezumat relativ
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe lîngă considerațiile personale, pe citate din Augustin și, lucru și mai interesant, pe citate din donatistul Tyconius, pe care Primasius le-a ales cu atenție, în special pe acestea din urmă, deoarece le consideră valabile din punct de vedere dogmatic în raport cu eroarea generală a donatiștilor. Din nefericire, opera lui Tyconius nu s-a păstrat, și de aceea comentariul lui Primasius, care, în sine, nu e foarte semnificativ, este important măcar pentru faptul că a făcut să ne parvină unele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paști (De Pascha) al lui Victor, din care s-au păstrat numai fragmente. Papii din secolul al VI-lea - în mod similar, dar într-o măsură mai mare decît cei din secolele IV-V - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latifundiile Bisericii se găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale literare a fost Sidonius Apollinaris care se bucura de mare faimă în Gallia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decît alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu o lungă tradiție în creștinismul antic, sînt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea și conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse pînă la noi (nr. 2 și 3), intitulate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. în 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galliilor și al Spaniei, iar el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-numitului semipelagianism în cadrul sinodului de la Orange). Nu au lipsit însă momentele de tensiune, atît în raporturile cu regele francilor, cît și în raporturile cu papii. Cezar a murit la Arles, în mănăstirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semipelagianism în cadrul sinodului de la Orange). Nu au lipsit însă momentele de tensiune, atît în raporturile cu regele francilor, cît și în raporturile cu papii. Cezar a murit la Arles, în mănăstirea fondată de el, în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Gallia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite deosebite. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atît în raporturile cu regele francilor, cît și în raporturile cu papii. Cezar a murit la Arles, în mănăstirea fondată de el, în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Gallia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite deosebite. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre taina Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
28 de capitole ale evangheliei, precum și cîteva fragmente în siriacă (în operele lui Sever de Antiohia), în arabă și în etiopiană. în schimb, Chiril a compus un ciclu de Omilii despre Luca, rod al unei concepții mai degrabă practice decît dogmatice, care nu erau însă gîndite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la Luca 2, 1). Din textul grec au rămas numai fragmente catenare și trei omilii complete, care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patr. 95), Città Nuova, Roma, 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma, 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hotărîtă a lui Nestorie (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril răspunde la sfîrșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 430 printr-o a doua scrisoare (Epist. 4; ACO I, 1, 1, pp. 25-28), devenită celebră ca „epistolă dogmatică”: am vorbit despre ea mai sus (p. 000). După convocarea conciliului de către împărat, Chiril îi trimite lui Nestorie la sfîrșitul lui noiembrie 430, o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalîndu-se din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
practicat genuri literare diverse. Dacă în domeniul exegezei contribuția sa pare, în definitiv, limitată - deși trebuie să recunoaștem importanța istorică a efortului său de a ține cont, în tradiția alexandrină, de necesitatea de revenire la litera textului biblic -, pe plan dogmatic simțul formulelor și capacitatea sa instinctivă de a domina limbajul teologic au exercitat o influență decisivă, ce n-a fost totuși lipsită, așa cum am spus, de ambiguități. Capacitatea sa de a găsi în acest fel formule fericite - cu siguranță mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]