1,538 matches
-
a fost dedicat sărbătoririi poetului Mihai Eminescu și au scris articole substanțiale: Constantin Ciopraga, C. D. Zeletin, D. Scărlăte scu, N. Crețu, Th. Codreanu, Tr. Nicola, I. Rotaru, Gh. Bulgăre, G.G. Ursu, G. Cotae, G. Ciobanu, Șt. Andronache, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Hobana. În revistă au mai semnat: Gruia Novac, Mihai Ni cu, Doru Gabriel Craus. Redacția și administrația Bârlad, str. 1 Decemb rie. * 279 Bârladul Nr.1 - număr omagial „Gând afectuos" lărgește cercul distinșilor dascăli, adăugându i și pe neuitații
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acum la masa cu colțuri (după opinia mea, un element scenografic nepotrivit) au fost mari personalități ale culturii române contemporane. Dorin Tudoran, Mircea Zaciu, Dan Petrescu, Paul Goma (la telefon din Paris) au discutat despre Jurnalul lui Goma; Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Cornel Regman - despre „Cercul literar de la Sibiu”. Emisiunea din 20 mai, care i-a avut ca invitați pe Adam Michnik și pe Vladimir Tismăneanu, a fost excelentă. Talk-show-ul lui Nicolae Manolescu este unica emisiune culturală pe care o
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
contact cu grupul care s-a numit ulterior, și se numește și azi în istoria literaturii, "Cercul literar de la Sibiu". Mai corect ar fi "de la Sibiu/Cluj"; în plus, toți erau mai mult pe la București în momentul respectiv. Adică: Negoițescu, Doinaș, au venit Cotruș, Cornel Regman, puțin mai târziu Balotă, veneau des cei doi veri Stanca Radu și Dominic -, I.D.Sârbu; și mai erau și alții, de valoare cu totul asemănătoare. Ce m-a frapat la acești oameni? Ce descoperire am
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ani de zile, și să scapi din vedere că ai trăit, uneori fără săți dai seama, în compania unor spirite înalte pe care, prin simplul fapt că îi puteai frecventa și îi întâlneai la masă la Cas-a Scriitorilor șora, Doinaș, Paleologu și alții -, îi asociai subconștient cu anii comunismului. Poate că ruptura cu perioada comunistă nu se putea opera la început decât printr-o regresiune până în interbelic. Istoria culturală recentă, ca și istoria recentă propriu-zisă, împletite fiind cu propria biografie
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
al Timișoarei / 81 Coste, Brutus / 43 Cotruș, Ovidiu / 25 Crainic, Nichifor / 84 Creția, Petru / 20 D De Gasperi, Alcide / 152 Dinescu, Mircea / 97 Deák, Ferenc / 115 Derrida, Jacques / 113 Djuvara, Neagu / 60 Dobrogeanu-Gherea, Constantin / 43 Dodu Bălan, Ion / 20, 97 Doinaș, Ștefan Aug. / 25, 100 Duca, George (fiul lui I.G. Duca) / 43 Dumitrescu (-Bușulenga), Zoe / 20 Dumitriu, Petru / 22 Durkheim, Émile / 33 E Eisenstadt, Shmuel (Samuel / S.N.) / 33 Eliade, Mircea / 105 Elias, Norbert / 23, 38 Eminescu, Mihai / 84, 102 Eötvös, József
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
enunțiative exprimă, întro propoziție simplă sau dezvoltată, ideea centrală/me sajul global al textului: Trecutau anii... de M. Eminescu, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L. Blaga, Ce mi sa întâmplat cu două cuvinte de Șt. Augustin Doinaș, Îngerul a strigat de Fănuș Neagu, Și ieri va fi o zi de M. Nedelciu etc. - Titlurile narative (epice) sunt alcătuite din două sau mai multe propoziții, având rol rezumativ sau parodic: Vreau să joc! de Lucian Blaga, să intri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sunt icoanele timpului pierdut. (M. Eliade) Metafora explicită - indiferent de tipul construcției sintactice prin care se realizează - poate deveni metaforă oximoronică, precum în versurile: Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, / eu voi fi soarele negru, pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră a pă rului tău scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lirism este definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imaginat moartea ei. Marea Poezie e un umanism în perpetuitate: un umanism magic! Din dezbaterile de po(i)etică din ultimele decenii preia fiecare ce i se potrivește. Într-un eseu din Lectura poeziei (1980, p. 364-365), doctul Ștefan Augustin Doinaș vorbea de propria-i experiență: "Acum, după ani de zile de meditație asupra cuvântului poetic; după ce disciplinele limbajului m-au ulcerat, și m-au tămăduit tot ele; după ce am scris mai multe poezii despre cuvîntul iubire decît despre iubire iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unul marcat de absurd și violențe planetare, început neliniștit și răsturnător, dă probe tot mai dese de o "dezvrăjire a lumii..." Pentru o necesară "re-vrăjire" la care cheamă Rudolf Steiner pledează, în modul lor, Poezia, toate Artele. PORTRETE ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ POEZIE GÂNDITOARE Aproape șase decenii de poezie! După baladismul inițial (raportabil la contactele cu "Revista Cercului litera" de la Sibiu, 1944-1945), după căutarea propriului arheu sub ceruri mitice eline (Omul cu compasul, 1966; Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ceruri mitice eline (Omul cu compasul, 1966; Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându-se (întrucâtva) de mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația modelelor clasice. Deși până la el se înregistrează câteva nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația modelelor clasice. Deși până la el se înregistrează câteva nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume. / Iar noi jucăm , în tinere costume, / un rol încărunțit cum altul nu-i..." I Nu e poet cineva căznit, ne-în-stare să-și construiască un univers imaginar: "Gândirea poetică (zice Doinaș) se eliberează verbal și trăiește existențial o lume și un comportament proprii, o lume care sustrasă determinărilor obiective ale universului științific constituie un fel de ființă uriașă și complexă ce reflectă, prin "figura" și "comportamentul" ei, conținuturile propriei sale ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ființă uriașă și complexă ce reflectă, prin "figura" și "comportamentul" ei, conținuturile propriei sale ființe spirituale. În spațiul acestei lumi trăiesc elementele propriului său spațiu de gândire" (Orfeu și tentația realului, 1974). Expresie a unei lumi purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Amphion, Orphée, Naissance de Vénus, Hélène, Pythie, La Jeune Parque și celelalte. Un Călinescu, impetuos și personalist îi declara lui Ion Biberi: "Eu sunt un "clasic", domnule, profesez idei eline" (Interviu în Lumea de mâine, Ed. "Forum", 1945). Vizionarismul lui Doinaș la maturitate, mereu înclinat spre conexiuni între Eu și Univers, tenace căutător de înțelesuri, este al unui modern circulând printre zeități corintiene; mirajul clasicist durează, chiar dacă în timp poetul din Omul cu compasul ori cel din Seminția lui Laokoon se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cultivând ca și acesta o eseistică revelatoare. Ca la Valéry, discursul lirico-epic tinde prioritar spre abstract și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul (dictând asupra fluxului poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându-l în serviciul ideii. Fie încordat, fie elegiac ori senin, masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic) distanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci / cu totul altfel ne trăim infernul" scria el în 1966. Un Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice alt text al poetului, aproape mazochist, amintește vehemența verbală din Rugăciunea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo: animale, rodii, mademuri scoase de sub vechi custódii, pocale, scuturi, tunici verzi, cu fir, orez roman în vase egiptene, oglinzi și scolopendre cu antene, sandale, săbii, nasturi de safir... În tapiseriile lui Doinaș figurează Ovidiu și Cezar, Tao și Ioan Botezătorul; se citează misticul Graal și pasărea Rock, pictori nonconformiști (Arcimboldo, Dali, Chagall); Dali reprezintă "nebunia rațiunii". După călătorii în alții, urmează explorări în propriu-i Eu: Cine este El, poetul, în raport cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
figurativul derivă din bestiarul mitic al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el răspundea întorcându-se: Taci... Și luna sclipea ca un colț de mistreț. Din povești provine și Trandafirul negru; "straniul trandafir" (la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea stelelor în spațiu: medalie de foc și magic Cerc". Sub cer proliferează însă urâtul "insecte și reptile", "ape lâncede", "zgârciuri pe nisip". Compasul, "inginer de armonii", e neputincios: "Ci-n mijlocul declinului lumesc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
limbajului liric printre vocabulele străzii? Geo Dumitrescu a fost, în anii aceia, într-un mod pe care l-am înregistrat pe deplin abia mai târziu, prima măsură contrară a poeziei mele" (Lectura poeziei, 1992, p. 115). III Nu numai că Doinaș numără mai multe volume decât G. Bacovia, decât Ion Barbu și Al. Philippide împreună, și că, pe deasupra, e un traducător de elită dar o altă dimensiune se adaugă acestora. Substanțialele volume ale eseistului (din etapa 1970-1992) recomandă un poetolog de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
generație premergătoare, dedicase dezbaterilor estetice (nu numai din sfera poeziei) o atenție similară. Că tălmăcitorul din Goethe, din Hölderlin, din Mallarmé, din alții și-a dezvăluit afinități de suprastructură cu aceștia, e de domeniul evidenței; mai toți comentatorii liricii lui Doinaș trimit așadar la ei, inclusiv la Nietzsche, la Rilke și Ungaretti, la Barbu, la Blaga. Intră în discuție aici acele dominante subiective care instituie un limbaj ideizat, o frazare riguroasă controlată strict. Sintaxa interioară a textelor doinașiene, refractară brumozităților, pune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]