KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

spunea ceva de un bar de pe Third Avenue unde murise toată lumea și pe mine mă arestaseră, zice Mona. Punând cutia în portbagajul mașinii ei, zice: — Tocmai ai ratat-o pe doamna Boyle. Acum o clipă a plecat de-aici plângând. Dom’ sergent. Mașina mare, de agent imobiliar, a lui Helen, mirosind a tapițerie de piele, nu se zărește nicăieri. Uitându-se la pantofii ei maro, la costumul pe comandă cambrat, cu pernițe la umeri, la hainele de păpușă cu nasturi enormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sângereze. În momentul acela s-a auzit zgomot de pași la ușa camerei 131. Ușa s-a deschis. Eu stau încă pe jos, cu Helen și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul polițist irlandez cu părul sur. Dom’ sergent. Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen care a pus stăpânire pe dom’ sergent. Atunci când dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen care a pus stăpânire pe dom’ sergent. Atunci când dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina. Așa că tanda pe manda. După cum zice Mona Sabbat, cei care mănâncă sau beau prea mult, cei care sunt dependenți de droguri, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
noastră viață este vehiculul a ceva care trebuie să vină pe lume. Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politică. O doctrină religioasă. Pe când ne îndepărtăm de centrul medical New Continuum într-o mașină de patrulare, dom’ sergent zice: — Au vraja de stăpânire și vraja pentru zbor - bifează vrăjile pe degete. Au o vrajă pentru înviere - dar nu merge decât pe animale. Să nu mă-ntrebi de ce, zice el. Au o vrajă aducătoare de ploaie și una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
vrajă aducătoare de ploaie și una aducătoare de soare, zice ea... o vrajă pentru fertilitate, ca să crească recolta... o vrajă prin care poți să comunici cu animalele... Fără să se uite la mine, uitându-se la degetele răsfirate pe volan, dom’ sergent zice: — Nu au o vrajă de dragoste. Deci sunt îndrăgostit de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent, zice Helen, dar au o vrajă de apărare. O vrajă de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim pe Mona și pe Stridie nu trebuie decât să căutăm magia, miracolele. Titlurile șocante din tabloide. Tânăra pereche care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Dom’ sergent deschide capsa de la tocul armei, cu același gest cu care Helen deschidea capsa poșetei, și scoate pistolul. Zice - sau Helen zice, sau zice cine-o fi: — Ce-ar fi să-i omorâm așa, în stil clasic? Acum asta mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Cu mașina 3, de colo, pînă la capăt. Profesorul Marcu întinde femeii rețeta și biletul de ieșire: Auraș, să respecți întocmai ce ți-am scris aici, măcar tu, care ești cadru medical: "viață normală", că-s sătul de alea: "hi-hi-hi, dom' doctor, vai, sigur c-o să mănînc de toate", că parcă le-aș opera la stomac. Nu roși rîde profesorul -, că dacă roșești tu, ce să mai zic de celelalte? Vii la mine după ce mai naști un copil, bine? Abia atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fiind soție de prim-vice, și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre bibliotecă lucrări de-ale ei, publicate, mai ales despre fecundare... Am impresia că mi-e rivală surîde el. Mi-a fost teamă, dom' profesor se precipită Aura. Dumneavoastră... dumneavoastră inspirați..., o spun toate pacientele... Ea... dimpotrivă. Hai că mă flatezi, Auraș, o ia profesorul de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l refacă, i se pare penibilă, așa că se cuibărește în blana strînsă bine la piept, cu ochii mijiți, visînd o florărie, garoafe albe, mari, așezate într-un vas de lut, din care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund îndatorat, dom' profesor, profund îndatorat! exclamă Radu, închizînd telefonul. A plecat de-o oră spune, luînd ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu ne lasă în pace vîntul. Ba chiar și subalternii surîde el, arătînd spre tînărul care se apropie. Ce-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură privire. Surprinși, ochii femeii se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu-s obligat să iau animale la bord, n-am voie! Dar geamantane da? întrebă profesorul, arătînd cu privirea spre căruța din față. Ce, faci și coletărie? Cîți bani ai luat? Ai tăiat bilet? Ce te interesează pe dumneata?! Hai, dom'le, dă-i drumul naibii, faceți teorie?! strigă unul din spate. Dă-l dracului de cîine! Nu plec pînă nu coboară cîinele! Dă geamantanele înapoi arată profesorul spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din noi este așteptat, este..., își are problemele sale. Așa-i, dom' profesor, așa-i! confirmă grav Lazăr. He! exclamă profesorul, observîndu-l. Ce mai faci, Lazăre? Aranjez foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că el era puterea în această cursă atît timp cît o conducea bine, supunînd-o voinței sale, necesităților pasagerilor. Și dacă n-am? găsește resurse șoferul să-l înfrunte pe Lazăr. Fratele meu omul, te dai jos și-mpingi. Cum pornești, dom'le, în cursă fără să ai ce-ți trebuie?! se aude un glas. La ce-ar folosi lanțurile?! Spune dacă ai! strigă profesorul. Da. Cred că da. Probabil sînt în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la București, dar am vorbit cu alții. Vor veni! Cred, ba pot fi sigur, au și plecat înaintea noastră. Mîine, la prima oră, trebuie să fiu la Combinatul Chimic "Valea Brîndușelor", apoi la fabrica de confecții... Și despre ce conferențiați, dom' profesor? întrebă Lazăr, mergînd spre telefon. Vino și-ai să afli. Dă-mi și mie un vin arată profesorul o sticlă, iar chelnerul o și desface bucuros. Dacă le-ați ține conferința prin telefon, vorbele dumneavoastră i-ar pătrunde și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]