1,567 matches
-
din Roma Al doilea exemplu este Giordano Bruno. Ptolomeu, în cartea sa "Geografia", elaborase, pe baza observațiilor astronomice, sistemul cosmologic în care pământul este centrul universului, sub controlul absolut al lui Dumnezeu 3. Teoria, adoptată de misticismul religios, e una dominantă (de la începutul secolului al II-lea până în secolul al XVI-lea). Astronomul polonez Nikolaj Kopernic ajunge la concluzia că pământul este o simplă planetă, ca alte câteva miliarde, și nu este centrul universului. Din cauza ignoranței, puterea clericală a interpretat descoperirea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
The Ethical Brain și Who's in Charge? Free Will and the Science of the Brain. Este coordonatorul manualului The Cognitive Neurosciences, în care pune la dispoziția cercetătorilor concluziile felului în care separarea celor două emisfere ale creierului funcționează ca dominante în anumite funcții și efectele lor asupra percepției, cunoașterii și conștiinței. 79 Gerald Maurice Edelman (1929-2014), neurobiolog american, împarte Premiul Nobel cu Rodney Robert Porter pentru descoperirea structurii moleculelor de anticorpi în procesul imunitar. Cercetează procesul de creștere a celulei
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
prin credință. Textele Evangheliilor au un rol catharctic, iar cei ce învață să le citească sunt salvați. Ficțiunea realistă impune un cod al mântuirii colective, păstrând însă, în fundal, amenințarea dezintegrării omului la impactul cu dorința irațională și cu hazardul, dominante ale imaginarului modern. "Dilemateca", anul IV, nr. 37, iunie 2009 Frontul foștilor amanți În 1998, romanul Amsterdam 3 îi aducea lui Ian McEwan Premiul Booker, fapt ce i-a consolidat scriitorului statutul de celebritate literară, confirmat atât prin succesul comercial
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a desfășurat-o în jurul lui Eminescu. Firește, nu de unul singur, găsind sprijin în critici și istorici literari consacrați precum George Munteanu, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Adrian Marino. Se întâlneau două viziuni antitetice asupra artei: pe de o parte, cea dominantă, fragmentarist/impresionistă, a autonomiei esteticului, de tradiție interbelică lovinesciană, conform căreia nu există punte de legătură între artă și știință. Pe de alta, interdisciplinarii de felul lui Edgar Papu, Solomon Marcus și George Munteanu, voci considerate de plan secund care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea Eliade, profanul ecranează sacrul (dominantă în cartea Rosei del Conte din 1962, deși descoperită de Nichifor Crainic încă din 1940), iar "Demiurgul a murit". Arta moderna desacralizează lumea, dar nici nu se poate substitui religiei (Valéry, Claudel) sau poate doar o transcendență goală (Hugo Friedrich
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e chiar așa, recunoaște la un moment dat el însuși când apreciază: "Legenda superiorității artistului trebuie părăsită. Nu se poate închipui un Eminescu fără exegeză". Persistă un elogiu al lecturii comprehensive în care dominanta este, ca la E. Lovinescu, moralitatea. Și mai e critica formă a iubirii. Eminescologul Theodor Codreanu, cu chipul lui Lamparia, purcede și în aceste "fragmente" la exerciții stăruitoare în materie. Eminescu este, să zic așa, omniprezent în aceste meditații, încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pregătirea elevilor și a cadrelor didactice. O atenție deosebită va fi acordată preocupărilor pentru studiul personalității (individualității) fiecărui elev și al sintalității grupurilor de elevi, în scopul fundamentării științifice a activității instructiv-educative. Activitățile educative școlare și extrașcolare vor constitui o dominantă a activităților de perfecționare la nivelul unității de învățământ. De asemenea, cercetarea unor modalități diferențiate de structurare și dezvoltare a stilului activității intelectuale, a modului de gândire, a capacității de a coopera și comunică eficient, de a analiza și decide
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
de acționare a acestora asupra obiectivului și funcționării sale: ape meteorice, ape de suprafață de pe cursurile de apă permanente și de pe văile cu curgere nepermanenta, unde de apă ce pot proveni de la amenajări hidrotehnice, existente sau prevăzute, din amonte sau dominante față de obiectivul în cauză, excese de umiditate datorită ridicării apelor freatice, ape de scurgere de pe versanți. ... c) Modalitățile de acționare a apelor asupra obiectivului prin: inundare și propagare, subinundare, infiltrare, eroziune - colmatare etc. ... d) Prevederile de sistematizare în plan orizontal
ORDIN nr. 277 din 11 aprilie 1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118350_a_119679]
-
în rostogolirea comunismul, "Orașul balnear Cahul". Duminică, 22 iulie, ora 6,29, în autobuzul Cahul Izmail, după Manta, mai este lîngă frumușîca ceea, pleacă și ea în România! zîce că La Turn, mergeți pe la Giurgiulești în România? parametri fier-materie organică, dominanta de culoare roșu spre galben și albastru, șoferul nici nu ține inscripții bilingve, recunosc mereu chipuri de rude, bună dimineața! murmurînd justificativ pe culoar, sari pe scaun dintr-o mișcare, Vadu lui Isac egreta pe nămol, baltă permanentă la Prut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându-se progresiv în conștiința românească, "a cucerit toate mințile și a devenit suprema noastră dogmă" (Goga, 1927, p. 28). Ideea națională - dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc - își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cristescu et al., 1994, p. 30). Avem astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a adoptată de Ministerul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
persiste chiar și în condiții politice ostile. Nu în ultimul rând, metafora palimpsestului transmite ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei ireductibile a memoriei colective, în care, chiar dacă suprimate de memoria oficială, ecouri sporadice ale contra-memoriilor continuă să răzbată prin crăpăturile narativei dominante. În ciuda virtuților sale sugestive, metafora palimpsestului prezintă, inevitabil, și câteva dezavantaje. Aceste carențe analogice își au obârșia în însăși natura modelării metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
definească drept heresthetics, "studiul strategiei deciziei" și că obiectul său va consta în identificarea "condițiilor necesare pentru un echilibru al preferințelor". Neo-instituționalismul În concluzie, s-a instaurat un fel de duel între două perspective care, dacă nu sînt exclusive, apar dominante la sfîrșitul acestui secol: neo-instituționalismul și teoria alegerii raționale. Prima perspectivă, ca să spunem așa, a redescoperit rolul instituțiilor, nu numai formale, dar și percepute drept comportamente ritualizate, construcții stînd în așteptarea propriului rol [pentru o sinteză eficientă, March și Olsen
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
reprezentat de acei indivizi și de acele grupuri care dispun de un nivel ridicat al veniturilor, au un anume grad de instruire, nu desfășoară o muncă manuală, au controlul asupra timpului lor, aparțin unor sectoare sociale, lingvistice, religioase și etnice dominante. Ei se situează, de fapt, nu departe de vîrful stratificării sociale, motiv pentru care s-ar părea că participarea politică mai mare se datorează tocmai dorinței de a-și conserva resursele, de a-și menține poziția privilegiată. Conștiința de clasă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Centrul Universitar și institute să asigure: analiza fenomenului studențesc, în multitudinea manifestărilor sale, informarea studenților, dar și formarea și educarea acestora, mobilizarea colectivelor de studenți la atingerea și realizarea parametrilor și exigențelor învățământului superior actual"37. Mai departe, spuneți că dominantele activității de presă s-au structurat pe cele ale activității ASC astfel: "diagnoza procesului de învățământ"; "evidențierea mutațiilor calitative în democrația universitară"; "formarea multilaterală a studentului, de informare și formare conștient activă, politică, patriotică, civică, culturală"; "întărirea activităților politico-educative în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se plăti datoria externă? D. T.: Era un deliciu pentru noi să discutăm, când ne întâlneam în cadre mai restrânse. Am constatat că devenise un hobby să trecem la discuții, dar invariabil pe teme de politică internațională, evenimentele care erau dominante. Și ajungeam, cum era normal, folosind un limbaj căutat, să-l aducem în discuție pe tovarășul: "Aici trebuie să-l înțelegem pe tovarășul..." sau "De aia s-a introdus teza aceasta" sau "De aia s-a dus la Moscova" sau
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pagoda Shwezigon, finisată în timpul domniei lui Kayanzittha, fiul lui Anawrata, și care adăpostea osul frontal și un dinte a lui Buddha. În orașul Pagan, majoritatea monumentelor sunt construite din cărămizi, iar zidurile sunt decorate cu stucaturi. Motivele ornamentale sunt cele dominante și reprezintă diverse personaje, animale (gâște, gazele) sau figuri mitice. Motive florale sunt însoțite de inscripții, în timp ce culorile cele mai utilizate sunt albul, negrul, galbenul și roșu. Majoritatea stupelor au fost demolate la cererea lui Narathihati, cărămizile și pietrele fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ci în genere, adică extins la toate gândurile, rostirile și făptuirile acreditate în orizontul viețuirii omenești, orizont "public" în esența sa. Evenimentul constituirii dictaturii judicativului, având înțelesul general de formalizare a logos-ului, reordonează însuși orizontul logos-ului, impunând drept dominante conceptele de adevăr, judecată, raționament, argumentare; logos-ul este rostirea, adică gândirea expresivă, enunțată ca atare, intrată într-o formă căreia îi este propriu un înțeles (mai bine zis, formă de expresie căreia îi este propriu un gând), ținând de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relativ și neîmplinit în puterea sa de a împinge "inteligibilitatea" filosofică spre întocmirea unor gânduri despre ceea ce se află în lume, despre "lucrurile însele"? Ceea ce putem spune din capul locului este faptul că de la Aristotel încoace, idealul în cauză constituie dominanta filosofiei, "chestiunea" care a instituit reconstrucții filosofice semnificative: "sisteme", "concepții", "probleme și soluții", "teorii" etc. De asemenea, mai putem spune că, încă înainte de Aristotel, unul dintre gânditorii socotiți exemplari în privința practicării filosofiei chiar în planul interesului pentru înțelegerea de sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al dictaturii judicativului. Dar o schimbare de perspectivă asupra convenționalității judicative se va produce, totuși, fără a schimba fundamental "principiile" judicativului constitutiv: judecata (sau substitutul său strict lingvistic, enunțarea, propoziția, "formula") va reprezenta în continuare forma logică (acum, accentuat lingvistică) dominantă, adevărul-corespondență, propriu și logicii simbolice, aparținându-i. Pentru a lămuri statutul acestor elemente ale logicului în condițiile logicii simbolice, va fi deschisă, la timpul potrivit, o discuție despre fenomenul reformalizării logos-ului, corespunzător constituirii "logicii noi". Potrivit convențiilor care pun
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de către habsburgi își au originea în schimbarea politicii orientale austriece în împrejurările politico-militare create de războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774, eveniment ce a deschis o nouă etapă în evoluția relațiilor politice internaționale în estul și sud-estul european 1, în care dominante au fost chestiunea poloneză și cea orientală, ultima aproape confundându-se cu soarta Imperiului otoman și a posesiunilor sale europene, în rândul cărora intrau și Principatele Române 2. Ca urmare, acestea au fost incluse acum ca obiect de compensație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de marcat de această experiență originară și originală, încât de aici încolo acesta va fi arhetipul pe care își va clădi dominanta majoră a poeziei sale. Existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 70. Mihai a descoperit că nu era singur, iar odată cu această descoperire valențele sufletești i s-au sensibilizat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Lumea mea nu era decât icoana ei strălucită, lumea ei fața mea cea palidă încadrată de păr negru. Această viață era un basm strălucit și înstelat 159. Eminescu a fost atât de marcat de această întâlnire, încât ea va imprima dominanta majoră a poeziei sale erotice; după Geoge Munteanu, existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 160. Mihai a descoperit că nu era singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cea verde, izvorul. Iubirea ipoteșteană este neîndoios o constantă fascinantă a operei lui Eminescu, așa cum s-a subliniat în Partea I a volumului. Ea are însă un rol și în configurarea artistică a unora dintre topoii universului liric. Constituind o dominantă în poetica eminesciană, cu legături evidente în sfera topoilor esențiali ai Ipoteștilor, aceste teme sunt daturi ale operei; iată de ce, ele merită întreaga atenție și o mai profundă sondare comparativ cu toate încercările de până acum. Dacă această categorie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de ani; trebuie să cunoști bine personajul ca să-l poți identifica. Subconștientul creativ al poetului lucrează după calapoadele sale specifice, știind să micșoreze aici și să mărească dincolo, să îngroașe ori să subțieze o tușă, să pună sub lupă cine știe ce dominantă pe care numai autorul acestora a perceput-o. Câteodată, o parte (adesea infimă) din trăsăturile unui personaj se contopește în dominantele altuia, descris în așa fel încât personajul central capătă valențele unui conglomerat, căci alchimia subtilă a fenomenului trebuie luată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]