KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Trimite-mi, te rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat această misivă, care nu era doar nesatisfăcătoare ci, în multe privințe, și lipsită de onestitate, sub privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea multă greutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui nu mă supăra. Din când în când domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că sunt bine. Atât ea cât și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui nu mă supăra. Din când în când domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că sunt bine. Atât ea cât și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă. Acceptau convențiile fără a se preface, însă, că nu observă în ce hal de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nu meritam acea dragoste și că, prin urmare, nici nu o puteam pretinde. De fapt, îmi doream să nu trebuiască să mă gândesc la Georgie în clipa aceea. Erau alte probleme care își cereau dreptul la a-mi acapara sufletul. Domnișoara Hernshaw, care ne purta tuturor de grijă ca o mamă, intră aducând ceai pentru toți. Trecând pe lângă domnișoara Seelhaft atinse cu brațul, ca din întâmplare, umărul prietenei ei. Le invidiam. M-am dus acasă cu metroul. Sentimentul de a mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nu trebuiască să mă gândesc la Georgie în clipa aceea. Erau alte probleme care își cereau dreptul la a-mi acapara sufletul. Domnișoara Hernshaw, care ne purta tuturor de grijă ca o mamă, intră aducând ceai pentru toți. Trecând pe lângă domnișoara Seelhaft atinse cu brațul, ca din întâmplare, umărul prietenei ei. Le invidiam. M-am dus acasă cu metroul. Sentimentul de a mă fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tineri, care contempla invenția lui Bauer, se Îndreptă În continuare spre următoarea cameră. — Dacă citiți cu atenție literatura interzisă, veți descoperi imediat un leit-motiv preferat: cel al profesorului sever, care-și pedepsește elevul neastâmpărat. Dar se aplică și pe dos: domnișoare tinere, disciplinând domni În vârstă. Dacă rolurile condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum puteți observa, - arătă spre un perete - viciul englezesc nu e exclusiv apanajul britanicilor. Dar aceasta - Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
face cu uciderea ei. — N-am afirmat așa ceva, domnule Knisch. Încă nu, În orice caz. Permiteți-mi să vă Întreb totuși... În raportul acesta, și luă un dosar pe care-l consultase, nu scrie nimic despre sursele de venit ale domnișoarei Wilms. Chiar dacă bănuiesc vag cum se Întreținea, ar fi... — Dora obișnuia să se Întâlnească cu bărbați, dacă asta insinuați. — Nu-i un secret? — De ce ar fi? Trăim Într-o țară liberă. Pentru prima oară, Manetti râse, fără pic de grație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
se Întâlnească cu bărbați, dacă asta insinuați. — Nu-i un secret? — De ce ar fi? Trăim Într-o țară liberă. Pentru prima oară, Manetti râse, fără pic de grație. — Printre materialele confiscate din domiciliul ei, am găsit un caiet În care domnișoara Wilms pare să-și fi notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
surprins care mi-a scăpat pe lângă inima agitată, dar ca să mă asigur, mi-am mai aprins o țigară. — E În centrul orașului. Poate ați auzit de el? Poate ați fost acolo? Nu? Ei bine, noi am fost. Conform declarațiilor personalului, domnișoara Wilms obișnuia să Închirieze camere pentru câte-o săptămână. Dar se pare că n-a mai trecut pe acolo În ultimul timp. Poate că Își schimbase preocupările? Nu? Nu știți nimic despre asta? Văzând că nu răspund, Manetti continuă: E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

în Evul Mediu, în Franța, poarta conacului nostru era vopsită în...“ et caetera ș.a.m.d. Nu, nu, o să audă oy-ul de la sfârșit și, atunci, s-a zis cu distracția. Hai să-i zicem Al Port, Al Parsons! „Am onoarea, domnișoară Gagică, aveți ceva împotrivă să patinez alături de dumneavoastră, mă numesc Al Parsons -“, dar Alan nu sună oare la fel de evreiesc și străin ca și Alexander? Știu că există un Alan Ladd, dar mai este apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cualquier persona, îmi citește el din ghidul bilingv al Șanselor Egale, scris chiar de mine! Iar în acest moment sună telefonul. Portoricanul zbiară la mine în spaniolă, maică-mea mă amenință cu cuțitul în copilărie, iar secretara mă anunță că domnișoara Reed mă caută la telefon. Pentru a treia oară în ziua aceea. — Mi-e dor de tine, Arnold, îmi șoptește Maimuța. — Mă tem că-n clipa asta-s foarte ocupat. — Te iubesc. — Da, bine, pot să discut cu tine mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal e În partea cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal e În partea cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite, dragă, lasă-mă să-ți Îndrept cravata. Ea se aplecă peste masă și-i aranjă cravata lui Mabel Warren. — Am trăit Împreună vreme de trei ani, Începu să spună domnișoara Warren, cu o voce joasă și melancolică, și nu ți-am vorbit niciodată cu asprime. Janet Pardoe Își dădu cu puțin parfum după urechi. Pentru Dumnezeu, dragă, uită-te cât e ceasul! Trenul pleacă Într-o jumătate de oră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la cel mai mic detaliu. Ai băut cu mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când Janet Pardoe se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
stropesc cu noroi un costum frumos și nou ca ăsta! Cu mâna ei mare și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită: — Scumpa mea, ce pereche vei purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie să plecăm! Nu vei mai ajunge să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]