1,248 matches
-
cui voi întinde mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de apă a sâmbetei pe care se duc toate? cine-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
le fac copiii răsfățați din familii avute. În ciuda numeroaselor sale relații, tatăl lui, politician influent, prefect al județului, nu mai găsise o altă școală dispusă să Îl primească. Sau cine știe? Poate a sperat că disciplina seminarului Îl va mai domoli pe fiul preferat... E atât de prins de amintirile lui, Încât nu observă că ceilalți nu Îndrăznesc să Înceapă să mănânce. Dar, slavă Domnului, se află aici Christa, care intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu avea putere juridică, nefiind dat în prezența unor martori. „Las tot ceea ce posed în clipa morții mele...“ Sângele care curgea din stomac i se prelingea acum pe picior. Noroc că fata nu era de față. Contactul cu sângele îi domoli febra. Aruncă o privire în jur: prin ușa deschisă pătrundea lumina care scălda acum ogoarele. Gândul că murea singur în casa lui îi dădea o imensă bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un pas de el, lotrul a întins brațele și a prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am sfârșit prin a devora toată cutia. Nu pot să închid un ochi dacă am în casă o cutie deschisă cu chipsuri delicioase. Aș fi dat orice pentru niște somnifere. Sau niște Valium. Orice ar fi putut să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce mă cuprindea gândindu-mă la Luke. Era absolut inuman ca cineva să se aștepte să pot depăși drama asta amoroasă, fără a apela la nici un fel de substanțe care să-mi mai aline durerea, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să mă întâlnesc cu Luke în fiecare weekend, dar și în restul zilelor săptămânii. Deși încă mă temeam de disprețul anumitor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Daniels, i-a explicat Luke. —Mulțumesc, a spus Josephine. „... or eu nu făcusem așa ceva. Dar nu-mi venea să cred nici c-o băuse Rachel. Mai ales la prima oră a dimineții.“ Dintr-odată, am simțit cum furia mi se domolește. îmi venea să mor de rușine. Nu crezusem că cineva o să observe că scăzusem nivelul whiskey-ului pe care-l găsisem în bucătăria lui Luke în dimineața aia. Nici nu m-aș fi atins de el dacă nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus hotărâtă că nu fusesem deloc așa. Dar o voce și mai puternică decât mine mi-a atras atenția că fusesem la fel. Mecanismele mele de apărare, slăbite de mai bine de o lună de bombardament continuu, s-au domolit, sub efectul unui fals sentiment de siguranță indus de povestea Nolei, și au început să se fărâmițeze. Spre îngrijorarea mea, m-am trezit îndreptându-mă spre punctul de coliziune cu o revelație foarte neplăcută. într-o clipă, mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
următoarele douăsprezece luni, de fiecare dată când mă trezeam în mijlocul nopții crezând c-o să mor dacă n-o să simt atingerea unui bărbat - și astfel de ocazii au fost multe - mă gândeam la „Operațiunea Harry“ și uite-așa panica mi se domolea. După un an de celibat fără droguri, aveam voie să-mi cer Harry-ul meu necăsătorit. A doua zi, Nola m-a sunat și m-a dus la o altă întâlnire. Care s-a ținut într-o altă biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putut fi violată sau omorâtă. Mi-am amintit cum mi se părea că tot orașul era malefic. întoarcerea în New York dezlănțuise o dimensiune cu totul nouă a amintirilor. Nostalgia legată de Luke nu dădea nici un semn că s-ar fi domolit. Ba chiar s-a înrăutățit. Am început să-l și visez. Vise îngrozitoare în care mă aflam cu doi ani în urmă, viața mea nu deraiase complet, iar Luke mă iubea încă. Sigur, nu visele erau îngrozitoare. Ci trezirea. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
conducere a acestui guvern. Și așa cum scria cineva care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final folosești radical, mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a acestui guvern. Și așa cum scria cineva, care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia ușoară, care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final, folosită direct mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare, lumina lor nemaiputând să alunge întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se încăpățâna să folosească apela tivul "băiete", ori de câte ori i se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptându-se să simtă senzația de arsură atunci când bioxidul de sulf, ori, ce mama dra cului, era gazul acela, îi pătrundea în plămâni. Alunecarea nebună încetase. Rămăsese întins pe spate, cu mâinile adunate peste față și ochii închiși. Vântul se domolise aproa pe de tot. Simțea căldura soarelui încălzindu-i dosul palmelor. Era atâta liniște, încât bâzâitul slab pe care îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit cu capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu la vioară și, când îl apucă, începe să urle «Jos comunismul!»“. „Gabriel, hai să mergem, dragule“, încerca ea să-l domolească. „Stai jos, Rodico, când îți spun, ia și mănâncă niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-o zi când soarele aluneca către asfințit, și razele își domoleau din intensitate, prietenii Fănică și Costică treceau prin dreptul bisericii. Amândoi cu câte o undiță în mână se duceau la undit în Bașiu la iazul lui Amarandei. Întâmplător, preotul se afla în curtea bisericii. Când i-a văzut pe cei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
anunță, oare, pe toți romanticii de mai tîrziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac pentru Euridice poate sta lângă orice mare poveste romantică. Și torul este romantic în biografia lui Orfeu. De la vraja cântecului său, care clintea pietrele din loc și domolea furtunile pe mare, la incapacitatea de a ieși din regrete, după ce a pierdut-o pe Euridice, ceea ce le-a făcut pe femeile trace să-l sfâșie într-o clipă de invidie și furie. Un bărbat "clasic" n-ar fi procedat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența lui caraghioasă (și venirea lui la noi a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am avut un succes mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de extremă, încât, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]