29,295 matches
-
speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca prin vers, și el să plângă. Tristețea să-mi alunge prin curgerea de vreme. Din sufletul de mamă să îmi aline doruri a căror pătimire transpare dintre rânduri. Când veșnicia morții la ea o să mă cheme. De viață purtătoare printr-o poruncă sfântă, e mama-ngrijorată ce-și poartă-n veci, renume. Ca cei ce-s prunci în viață sau vor veni
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
timp până dincolo de cer. Te ridică peste umărul clipei te aruncă în văzduhul visării și parte din tine rămâne în nori, parte în gândul celuilalt. Rătăciri A plecat gândul de acasă îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vara îmbrățișării noastre. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382685_a_384014]
-
-n nori cocorii, Sub raza lunii până în zori, S-aude cântec de prigorii, Când blânda lună se-ascunde-n nori. Eu îți trimit a mea chemare, Spre tine iubit rătăcitor. Ca tu să-mi aducu alinere, Pe aripi de vânt,purtat de dor. Înlănțuiți în vraja serii, Sub clar de lună noi vâslim. Iar dulcea clipă a plăcerii, Noi,ca doi amanți s-o pregătim. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SUB CLAR DE LUNĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul
SUB CLAR DE LUNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382672_a_384001]
-
plouă-n gânduri numai vise colorate, iar stelele se-aprind în calea mea, în timp ce vântul dăruirii peste clipe-mi bate și-adună poezii în leagăne de catifea. Se strâng în peșterile mele părăsite, roiuri de fluturi desenând cu scânteieri de dor tablourile sentimentelor trezite de nebunaticul și ne-nțelesul meu fior, c-a năvălit iubirea peste mine năucitoare, cuprinzându-mă în fantezia ei. Referință Bibliografică: RONDELUL IUBIRII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie
RONDELUL IUBIRII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382683_a_384012]
-
Se regăsește pe sine doar acolo unde poate îmbrățișa absolutul și unde libertatea sa interioară înseamnă o călătorie spre cetatea sublimă a divinității. Fiecare vers este o poartă spre seninătate, dar și o lacrimă care urcă spre cerurile năzuinței în doruri necuprinse. Cântecul său lăuntric își găsește mângâierea într-una din cele mai frumoase forme fixe ale poeziei, sonetul. Dar, pentru Anatol Covali, această formă de poezie nu reprezintă încorsetare, ci descătușare, zbor spre deplinătate și călăuză spre eternitate. Măiestria cu
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi cântă și ea dorurile neostenite într-un azur al independenței supreme. Sub scântei intense, stelele dezlănțuie un farmec al înstrăinării, iar bolta aspirațiilor sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-și lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare și tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe versul poetului
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca Pheonix, prin cenușă? *** Volumul "În valea umbrelor" Referință Bibliografică: ce dor te poartă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă-ți simți zilele deșarte Iubito, după ce-am să mor, Nu te-ntrista ! Nu sunt departe! Și află că m-am stins de dor. Întâi, mi-a purpurat privirea, Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit căldura care, Mi-a arătat că sunt sub ceruri Singur, căutându-te spre zare. ... Când te-ai întors, răpus de dor Tu m-ai aflat. Da-s prea departe ! Iubito, după ce-am să mor, Să-ți fie zilele deșarte ! Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Să-ți fie zilele deșarte ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PE LOC SFINȚIT Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu inima cernită mă duc în sat natal că, văl înlăcrimat pe ochi mi se așează. E dor de maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă rog la Tatăl Sfânt. Mă-nchin și le sărut pozele ce-mi dau fiori. La casă părintească duc plumb
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
în picioare că, bucuria revederii-i amintire. În ceața ochilor încremenește zare, când văd căsuța ca pe-o veche mânăstire. ,,Sfânt" a rămas doar locul, de ,,om ce l-a sfințit", când și-a crescut vlăstare, de el să ducă dor. Eu le plâng amintirea din suflet răvășit, cât duc pe calea vieții, chipul de muritor. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Pe loc sfințit / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
și a spectacolului”. A fost titular în multe premiere la teatrele la care a fost angajat. A susținut numeroase recitaluri de lieduri românești și străine, promovând în special muzica românească. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni din România (2006). Scrieri Izvoarele dorului, București, Ed. Cartea Românească, 2003; Împreună, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Țepeș Doamne, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Rugăminți. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Adorare. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Destin. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Alexandrine. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Umbrit, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Asta e!..., Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; 365 de sonete, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2013; Zâmbetele senectuții, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2014; Sonete alfabetice, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2015. Antologii Târgoviște-Chișinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
și Ștefan Iordache. A lansat albume, a cântat în spectacole fără număr, i s-a oferit „mierea” străinătății, dar n-a primit-o, rămânând întotdeauna acasă pentru că vechea muzică românească s-ar ciocni devastator, de civilizația vestică. Și-apoi, nici dorul de familie nu l-ar lăsa în pace! Cântecul și dragostele lui Nelu Ploieșteanu nu-și pot schimba casa, deoarece acasă pentru ele, în vecie nu poate însemna altundeva decât numai și numai în România! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
Când mână tu m-ai luat și m-ai privit, Și-n brațe tandru m-ai cuprins. N-a fost vis,eu sincer te-am iubit, Iar timpul, iubirea nu a stins.. Gândurile mele din nou zboară Cu dragoste și dor,la tine, Te iubesc și azi ca odinioară Și-ți simt prezența lângă mine. Am crezut că timpul care trece Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
că timpul care trece Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat Inima nu vrea să te uite! Nici clipele când noi ne-am sărutat, Nici zilele cu dor trăite. A inimii veșnică iubire, Trăită o dată în viață, Eu o voi purta în amintire, Având icoana ta în față. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
2015 Toate Articolele Autorului Tu și eu de Violeta Cîmpan Ești un gând, Surâzând, Eu o frunză În vânt, Ești în vis Paradis, Eu abis Nepermis, Ești mister La banchet, Eu buchet De regret, Ești dorință -n ființă, Eu de dor, Neputință, Ești frumos, Grațios, Eu o umbră Pe jos, Ești de cer Mai presus, Eu eter Descompus, Tu, bărbat Absolut, Eu, femeie De lut, Tu, rodiri De iubire, Eu, din hău Pâlpâire, Vino, dar De mă vrei, Din atâtea Femei
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
Cuvinte neînțelese, încă, de omenirea toată... Să răsfoim și plapuma, ce ne-a încălzit În nopțile de unică vecie pentru unul, Cu mîna mea și-a ta, s-o pipăim în gînd, C-a fost cu noi un cer de dor în lume. Și lasă, cu trecutul, să vină și iertarea, De parcă tot prezentul, ce azi este deschis, O vrea, să plîngă lîngă noi, ca o vîltoare, Și noi să plîngem, pentru ea, de nedescris ... Și-n fiecare filă să căutăm
PE-UN RAFT DIN FAŢA NOASTRĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382717_a_384046]
-
Vă scriu acum din Vița cea de vie, În adevărul ei în care sunt... Mi-atât de dragă precum o copilă Și râde primăvara după nor, „Taie-mă, te rog și fără milă, Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!” De fiecare dată bag de seamă Când scriu mi se întâmplă o minune, Vinul vechi se tulbură în cramă Tot murmurând un fel de rugăciune... Versul meu se-aude hohotind Și trece-n zbor mirată o albină- Vai cum aș
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]