6,786 matches
-
pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din timp înainte, înainte de ce s-a întâmplat. Aia de-afară e Naxos, sau, cel puțin, arată exact ca ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmeze. Mă sărută pe obraz. — Asta trebuie să se întâmple și amândoi o știm. Ciudat era că chiar o știam. Vederea, insula, Fidorous, Randle, chiar și ludovicianul. Tot ce mi se întâmplase din momentul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului, într-un fel pe care nu reușeam să-l înțeleg, totul făcea parte din același mare ceva, iar coborârea lui Scout în apă era și ea parte din același lucru. Trebuia să se întâmple. O știam pur și simplu. — Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca și genitorul lui, s-a răzvrătit: "Te spun la miliție că asculți Vocea Americii". Cristoase, ce i-a făcut Iordan! Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reci, seci. Ochi cu pupile rotunde, oarbe, rostogolindu-se ca după un masacru suprarealist. Tano mă atinge pe obraz cu limba lui aspră și fierbinte, să mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru, ci din marele gînditor cu blană, domnul Osache (apocrif: Paul Auster). Domnul Osache zice că lumea e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ondulate. Sau o oglindă? Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! "E pentru tine. Sper să.ți placă". Punctul, în loc de liniuță, îl deconspiră pe Rusalin Titlul: Lumină în noiembrie. Nu de, ci în. Întîi o să aprind focul în soba din dormitor. Nu-s pregătită să dau cu ochii iarăși de mine. Tano s-a strecurat în casă. Vezi? Eu nu te pot convinge să nu sari în pat. Pe Animal Planet, cîinele însoțitor știe tot. Cînd stăpîna intră în criză cardiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
producea când ea era deja jos din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă vreme, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp. Dar umbrela atârna ca o prezență vie în cuierul din dormitorul ei, o întâmpina cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de meduză. Absența ei din cuierul din dormitor o indispunea atât de tare, încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească în pat, cum făcea odinioară. Telefonul. Preschimbarea viselor Întotdeauna ea știa când o suna D la telefon. Era o vibrație specială în aer, generată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca și cum nu mai putea pierde nicio clipă. Înghite aproape întreg flaconul de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de taximetre și flori în țevi, plecau și trupele de pe Olteniței care erau gata-gata să intervină. Trebuia să trec în revistă ce era acolo înainte să-mi iau tălpășița. După raportul de dimineață le-am ordonat să rupă rîndurile, la dormitoare fuga marș în liniște, azi nu facem instrucție, m-au privit mirați, nici lustruială de armament, nici fecale la GAZ, nici sectoare, doar să stați la orizontală în pătucurile voastre, ciocu’ mic, ascultați radioul, la masă în formație și atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Poștașul, încercînd s-o încurajeze. — Mi-a înțepenit și gîtul, zise Angelina încercînd să-și ridice bărbia din piept, să-și miște puțin capul dintr-o parte în alta. — Mai aveți nevoie de ceva? întrebă Poștașul, de la baie sau din dormitor? Nu doriți să vă ridicați să faceți cîțiva pași? Deocamdată mă simt destul de bine așa, zise Angelina, o să mă mișc puțin după ce o să-mi mai trag sufletul. Ia uite ce-a ieșit în locul acelui plan simplu, cît de mult ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
clișeele genului. Protagonistul romanului o găzduiește la un moment dat, în propria lui locuință, pe o femeie frumoasă, Mădălina, și, ca în atâtea romane (sau filme) americane, îi respectă intimitatea. Ea rămâne în sufragerie, în timp ce el, discret, se retrage în dormitor. Iată însă că femeia îi bate la ușă: Am nevoie de un prosop.“ Bineînțeles, eroul lui Gabriel Pleșea nu profită de ocazie. Îi spune de unde poate lua un prosop și se culcă singur în patul lui. Aici apare însă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la un moment dat, constați că stăpânești prea multă nemărginire pentru un om atât de îngust și iarăși îți vine de om sigur, și iarăși ți se face de semn în podul palmei. Ora 5, frig, întuneric, spaimă. La ușa dormitorului, 40 de papuci aliniați pe două rânduri, doi câte doi, așteptau porția de libertate. Dimineața, roua felinarelor se imprima pe talpa bocancilor. În căptușeala hainelor, pe verticală, creșteau dungi simetrice. Deșteptarea, tilicari! Putorilor, la înviorare! Futu-vă mu-ma-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vie. O garnitură plină de copii a luat drumul Cotnariului. Acolo, băieții au fost cazați la Ceplenița, iar fetele la Naslău. Între cele două ferme, 6 kilometri, distanță nu suficient de mare pentru a-i ține departe noaptea se goleau dormitoarele. Profesorii erau neputincioși, paznicii de asemenea. Șiruri de băieți coborau dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două jucau cărți. Din zarzăr, le vedea de parcă ar fi fost lângă ele. Putea sta comod acolo în copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
următori, cea din Cluj. Cealaltă latură a literei L mare de tipar cuprindea odăile noastre: tinda În care mă baricadasem de frica cerului, pe urmă o cameră mai spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]