1,032 matches
-
Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș ea roșește, Ca un trandafir născînd Și-ochii dulci ea pleacă blînd...” Scenariul este acum complet. LÎngă roșirea feței și apariția luminii, În protocol intră și aplecarea ochilor. Nu e deloc simplă, cum ne-am aștepta, figura inocenței. Roland Barthes
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei melancolii luminoase. Fantezia străbate fără dificultate cețurile, pustiurile, natura În totalitate i se așterne, docilă, la picioare. Scrisul nu cunoaște, pe scurt, praguri, obstacole, literatura nu iese, la Alecsandri, dintr-o confruntare, ci dintr-o revărsare lentă și dulce (drăgălașă) a imaginației. O penetrație și o Întoarcere, o navetă ce se Încheie odată cu terminarea poemului. Citind versurile lui Alecsandri, impresia ce ne-o facem este că niciodată spiritul liric nu se rătăcește, nu rămîne suspendat, prizonierul unei situații fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pictor Își desenează atelierul. O metaforă indirectă a creației, nu a mobilurilor ei. Alecsandri sugerează doar starea ce premerge apariției poeziei. Ca toți romanticii, autorul comentai aici crede că originile ci sînt sacre: „aștept din cer să vie / o zînă drăgălașă, cu glasul aurit”... Însă sacralitatea este, aici și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iar În interiorul cabinetului imaginea ocrotitoare, stimulativă a focului), pentru cea de a doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop al literaturii.* Locul lui este luat, În Viscolul, de „o căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind”. Aici călătorul urmărit de viscol află dulcea, zîmbitoarea „ospeție”. Focul este simbolul ambivalent al acestui adăpost: este un combustibil și, În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu grația. El oferă mai multe combinații, din nici una nu lipsesc Însă nurii: „Tu numai supt cer ești una, Care ai luat cununa De duh, de grai, de blîndeță, De nuri și de frumuseță”... sau: ... „duhul, nurii și vorba cea drăgălașă”... sau: „Avînd cu desăvîrșit Darul cel mai iscusit Nurii uniți cu sîmțîre”... Femeia să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De nuri și de frumuseță”... sau: ... „duhul, nurii și vorba cea drăgălașă”... sau: „Avînd cu desăvîrșit Darul cel mai iscusit Nurii uniți cu sîmțîre”... Femeia să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un obiect-fetiș În poezia lui Conachi: veriguța. Împreună cu cele trei mărgăritărașă, ea simbolizează trei elemente ale seducției feminine: duhul, nunii și limbajul blînd și fermecător: „Veriguța ce mi-ai dat-o cu trei mărgăritărașă Însămnează duhul, nurii și vorba cea drăgălașă, Iar verigile de aur pe care stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și mutată, respectuos, între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca în primul ceas de oglindire artistică. Sus, pe Universitate, continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inversa prioritățile: întîi institutul de înfrumusețare, apoi fazele de instruire. Dar care, spuneți-mi care institut (terestru) ar fi în stare să producă schimbarea la față a unor: Dumitrașcu, Păunescu, Verdeț, Vadim, Văcaru, Văcăroiu, Popa Tatu și compania, cînd aceștia, drăgălașii de ei, începuseră să urce scara? Care? 19 februarie Modă nouă. Fata, chiar dacă e ger, își pune-n valoare părul, generos, des, involt, liber în gerul iernii. Alături, băiatul, efilat sau bondoc, își îndeasă pînă peste urechi fesul (obligatoriu negru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri? Prin barbișonul noului președinte ei învață, fără s-o știe, o lecție de istorie. Una nebănuită. Pînă ieri, alaltăieri. Nichita Danilov face anchete de artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc în atelier și fratele Nichita intră direct în subiect: ce părere am despre " Salonul ieșean de toamnă" de la Victoria? Ce părere să am? Proastă. Nu numai despre saloanele ieșene, ci și despre cele bucureștene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumina care poate veni oricînd de la Răsărit). A imita așadar performanțele occidentale, atît de generalizat răsfrînte în performanțele autohtone. Da, dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de pildă, imagini în care drăgălașii copii deprind, sub supravegherea drăgălașelor educatoare, cunoștințe destul de complicate, jucîndu-se. Pur și simplu jucîndu-se. Așezați ca-n jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Răsărit). A imita așadar performanțele occidentale, atît de generalizat răsfrînte în performanțele autohtone. Da, dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de pildă, imagini în care drăgălașii copii deprind, sub supravegherea drăgălașelor educatoare, cunoștințe destul de complicate, jucîndu-se. Pur și simplu jucîndu-se. Așezați ca-n jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi, sîntem siguri, la imaginea aflată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un băietan (evident, ras chilug și cu cerceluș în dreapta). Îl caută pe domnul profesor X. Îi fac semnul bătăii în ușă. Nu înțelege. Îi zic: Înainte de a te învăța să pictezi, domnul profesor să te învețe să bați la ușă. Drăgălașa față pare iar a nu înțelege despre ce e vorba. La revedere... (Constat, surprins, acutu-mi puseu pedagogic și-mi torn imediat un Ballantine's mic.) Constant, obstinat chiar, am notat de fiecare dată cu satisfacție, dar, să recunosc, și cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională, se leagănă pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați de cîini, au prins în inspirate gros-planuri fețe, de altfel, drăgălașe cînd dorm, dar teribil de spăimoase cînd se uită încrucișat în obiectiv. Luînd astfel pulsul locului. Un puls nu prea liniștit, tahicardic chiar, dacă știm că e accelerat de însuși acceleratorul atomic din zonă. Barem aruncătorii de pietre nu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Zâna Zăpezilor care se numea Iarna. Și Iarna asta era frumoasă și mereu simpatică pentru copii. Atunci când ea sosește, își trimite mai întâi curtea regală, așa cum îi stă bine unei prințese. Ei, bine, Curtea regală era formată din minunatele, frumușelele, drăgălașele, pe care mama mi le-a numit steluțe, călătorind în grupuri mari sau mici sub formă de fulgi. Curând , am observat că afară totul era alb. Și eu eram mică și nevinovată și am strigat : -Ce de lapte este afară
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
un determinant care-i înșală invariabil aceste așteptări. Astfel, "masa" nu e joasă, lată sau modernă etc., ci "bazată pe calcule și probabilități", "vasul" nu conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să zicem drăgălaș sau jucăuș, ci "de usturoi", "popa" nu ține în mână o candelă, ci "o sintaxă" și "20 de bani" nu ca pomană, ci ca "bacșiș" iar "restul", în loc să pună ordine în acest vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
larg deschise, la siesta amiezii, rinoceri și hipopotami masivi scufundați până la gât În apa răcoritoare, lei cu coamele roșcate moțăind elegant ca adevărați monarhi ai animalelor pădurii, maimuțe sprințare, cu acrobații uimitoare de pe o creangă pe alta a arborilor seculari, drăgălașii koala ronțăind În neștire frunze de eucalipt sau dormitând, indiferenți la mersul zilei, vărgate zebre ce pasc alene iarba grasă și fragedă, ca și căprioare grațioase ce-și ciulesc urechile la orice zgomot amenințător, girafe ce-și plimbă alene gâtul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care Sanctuarul Ursuleților Koala, Rezervația de Fluturi sau Parcul de Șerpi.. Nu lipsesc cangurii, crocodilii, iguanele, broaștele țestoase, papagalii etc. Deja am Început să ne obișnuim cu comportamentul acestor animale din zona tropicală. 183 În Sanctuarul Ursuleților Koala, În timp ce admiram drăgălașele viețuitoare, emblematice pentru climatul australian și prezența speciilor de eucalipți, necesari supraviețuirii, auzindu-ne vorbind românește o familie de fermieri australieni s-a apropiat de noi. Femeia, cu fața arsă de soare, ochi negri și buze cărnoase, În blugi și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]