1,187 matches
-
în momentul în care se va retrage doctorul Fortis; nici nu e de mirare că își iubea atât de mult pacienții, dat fiind că aceștia contribuiau în asemenea măsură la folosul său. Afirmațiile lor sunau toate a lobby: „Vai, ce drăguț e domnul doctor Margoulies“, spuneau ei într-un fel care te făcea să crezi că doctorul Margoulies este întruchiparea medicală a drăgălășeniei. Și să nu uităm de principalul șablon de moralitate și echilibru emoțional: viața de familie. Am avut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întorci iar la civilizație. * — Vreau să-ți mulțumesc, John, spuse telefonul, pentru întâlnirea de ieri seară. — Ce seară a fost? — Sâmbătă seara. Sau duminică dimineața. Să nu-mi spui că ai uitat. Ne-am întâlnit. Ca să zic așa. Ai fost drăguț cu mine, John. Nu ai încercat să mă omori. Nu, ai fost tare drăguț. — Nu mai spune tâmpenii, am zis. Era din nou Frank Telefon, care îmi făcea din viață iad. De fapt, eram foarte curios în legătură cu seara de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru mine violența a fost dintotdeauna doar un hobby. — Sunt sătulă de sex, mi-a spus Selina de dimineață, în timp ce termina de băut ceaiul pe care i-l adusesem cu mare dragoste. — Ei și? am întrebat-o eu. — Doamne, fii drăguț. Folosește-ți imaginația. O să-mi treacă. Pur și simplu mi s-a aplecat de sex. Și atunci, la ce crezi că mai ești bună? am vrut eu să spun. Dar n-am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avortez o labă catastrofală, de ți se usca gâtul, a sunat telefonul. Erau cei de la revista Cleopatra, care mă invitau să fiu Celibatarul Lunii. Succesul nu m-a schimbat. Am rămas ceea ce am fost dintotdeauna. — E cât se poate de drăguț, nici o problemă. E inofensiv. Doris Arthur a încercat să-ți facă zile negre. Nu eu. Lucrurile vor merge ca pe roate cu starurile pe care poți conta deja. Ei, hai. Calmează-te. În după-amiaza asta m-am dus în Queensway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă ia mult mai în serios - și dumneata, domnule, ceea ce e valabil și pentru dumneavoastră, doamnă. Ieri n-a fost nevoie să-ți spun nimic din toate astea. După cât se pare, tot ce trebuie să faci e să fii drăguț față de ei, și candid, și credincios, și atunci le obții pe toate. Ce afacere. M-am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bogat. Toată dimineața am făcut cumpărături. Am vrut să-ți iau un cadou. Simt că-ți sunt datoare. Ai fost atât de bun cu mine. Dar am încheiat turul de magazine cumpărând cadouri doar pentru tine. Uite. Nu e drăguț? Știu că-ți place doar alb sau negru, dar astea de un roșu viu sunt cât se poate de bune. De obicei n-aș da atâția bani pe așa ceva. Și ăsta a fost tare scump. Se prinde între picioare. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
televiziune. Pentru că țin minte numele actrițelor și actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dez voltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în tro leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărba ților
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a aprecia cum se cuvine, măreața sa operă de dat la gioale și la cap. Iată ce am vedea: profesorii - bifat, funcționarii - bifat, pensionarii - bifat, handicapații (vai ce lacomi mai sunt și aceștia!) - bifat, filosofii (niște tăntălăi nefolositori) - bifat, ziariștii (drăguții de ei, vechii lui găozari) - bifat, parlamentarii - bifat... Pericolul, acum vine din altă parte, fiindcă Băsescu a terminat-o rapid, în mai puțin de un an cu nomenclatorul meseriilor din România și sprinten cum îl știm, a luat la ochi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
coboare. - Ai mare grijă. Vreau să pot da de tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre binele tău. (Ea alunecă ușor către centru și se lipește de Mască. Ambele brațe laterale, uni-braț, se strâng în jurul ei. Formează un cerc. Pulovărul în trei bucăți o înconjoară ca o armonică.) Scena 2 (Intră Dora cu noul ei drăguț.) Țiitorul: Deci pe unde spuneai că bântuie triplul tău soț? N-ar fi oportun să ne întâlnim tocmai acum. Ar fi un duel inegal: trei contra unul. În plus, o apariție atât de hilară mi-ar tăia orice elan vitejesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Philip (în cor): Nu avem nevoie să împărțim nimic, de vreme ce suntem tot timpul împreună. (Ridică mâinile duble interioare.) Deci, nu ne facem vinovați de nimic... (Sinele Mic face un pas în față.) Sinele Mic: De altfel, Dora are deja un drăguț, de când cu așa-zisa scindare. Deși noi credem că-l avea dinainte, doar că acum nu-l mai ține ascuns pentru că Philip nu o mai interesează. (Sinele Mare îl trage în spate pe Sinele Mic. Face el un pas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vă luați o servitoare? spuse Rateau în fața vrafului de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu, spuse Rateau. Nu te încrede în ei. Printre ei sunt și oameni răi. - La cine te gândești? - La prietenii tăi pictori, de pildă. - Știu, spuse Jonas. Dar așa sunt cei mai mulți dintre artiști. Nici chiar cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce drăguț. Mi-ar fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Să știi că nu sunt sigură dacă-mi place de această Vivian, a spus mama rar. Eu și Bea am ridicat privirea din cănile cu cafea. Ca și Jackson, mama ținea cu fermitate la principiul că „dacă n-ai nimic drăguț de spus, atunci mai bine nu zici nimic“. Declarația că nu e sigură dacă-i place de Vivian însemna că mama era pe picior de război. — Eu sunt sigură că nu-mi place de ea, am răspuns, copleșită, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Înseamnă „sceptic”, apărarea memoriei domnului Sterâi revenea ca o obligație de onoare), Îmi aduc aminte că i-am spus: Lăsați, domnu Ster, nu mai fiți trist. Acum suntem noi la putere, dar mâine veți fi dumneavoastră. Facem cu schimbul. Ești drăguț, domnule Gheretă, mi-a spus, dar noi nu vom mai ajunge acolo niciodată. De ce domnu’ Ster? Drept să vă spun nici eu nu credeam, dar nu era frumos să-l descurajez, tocmai de ziua lui când făcea și cinste. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meciurile ilegale și nu ai apucat să lucrezi sub acoperire... Și nici... M-am oprit când am văzut rânjetul lui Blanchard. S-a îndreptat spre fereastra din sufragerie și s-a uitat afară. — Arde până spre Michigan și Soto. Drăguț. — Drăguț? — Mda, drăguț. Văd că știi o grămadă de chestii despre mine, Bleichert. — Lumea vorbește. Și despre tine vorbește. — Și ce se spune? Că bătrânul tău este un soi de simpatizant al naziștilor. Că ți-ai turnat prietenii cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ies la pensie și apoi să-mi găsesc un post călduț pe undeva. — Ai putea să te duci la șmecherii de la FBI. Știu că ți-ai făcut prieteni la Controlul Străinilor. — Nu mă provoca! Blanchard privi din nou pe fereastră. — Drăguț. Ar fi o carte poștală reușită. „Draga mamă, aș vrea să fii aici și să asiști la tulburările rasiale pline de culoare din partea de est a Los Angeles-ului.“ Tomas Dos Santos se răsuci în somn, murmurând: — Inez? Inez? Qué? Inez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zi“. — Acum o să vă pun o întrebare foarte importantă, domnișoară Janeway. A avut Beth vreun iubit cât timp a locuit aici? Bătrâna luă Biblia și o strânse la piept. — Domnule polițist, dacă ar fi intrat pe ușa din față, ca drăguții celorlalte fete, i-aș fi văzut. Nu vreau să-i vorbesc de rău pe morți, așa că hai să zicem doar c-am auzit o mulțime de pași pe scările lui Beth la cele mai ciudate ore. — V-a spus Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de-a cuplul de trei-patru ori pe săptămână, la ore târzii, fiindcă acum eu lucram în ture. Făceam dragoste în stilul nostru tandru și discutam, având grijă să evităm lucrurile rele din ultimele luni, dar oricât de tandru și de drăguț mă arătam, în sinea mea tot mă frământam și speram într-un final neașteptat - să se întoarcă Lee, ucigașul Daliei să fie prins, eu să am parte de încă o partidă de sex cu Madeleine la Red Arrow sau Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Trebuie să se fi întâmplat atunci, în ziua aia nenorocită, cu o lună înainte să te muți. Voi naște pe la Crăciun și vreau să păstrez copilul. Asta-i tehnica de eschivă brevetată de Kay Lake. Vrei să fii atât de drăguț și să-mi scrii sau să mă suni? În curând? Acum? Asta-i vestea cea mare. Cât despre P.S.-ul celeilalte scrisori, s-a întâmplat ceva ciudat... trist... sau pur și simplu bizar. Nu-mi ieșea din minte Elizabeth Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca și soții lor și, pe deasupra, mama avea dreptate: nici una nu știa să gătească. Dintre fiii cei mari ai lui Iacob, doar Ruben a rămas neînsurat. Fratele meu cel mare părea mulțumit s-o slujească pe mama și să fie drăguț cu Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la vânătoare. Într-o dimineață devreme, pe când toată lumea încă dormea, s-a auzit o voce de femeie: - Unde sunt fiicele Sarei? Unde sunt nevestele lui Iacob? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe departe nefericită în grădină. Re-mose, sănătos și bronzat, îmi dădea un sens și un statut, pentru că toți din casă îl adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi sărutam degetele și apoi atingeam statuia zeiței Isis, oferindu-i mulțumiri pe care ea le transmitea apoi multelor zeități ale Egiptului ale căror povești nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trăind ca alte femei. În ciuda celor spuse de Werenro, eram sigură că Re-mose avea să fie ultimul capitol din viața mea. Meryt era furioasă pe mine pentru că îl refuzasem pe Benia. - Un asemenea bărbat? Așa de bine situat? Așa de drăguț? M-a amenințat chiar că nu mai vorbește cu mine, dar amândouă știam că asta nu se va întâmpla. Eu eram fiica ei, iar ea n-avea să mă îndepărteze niciodată. Dar cutia lui Benia a rămas ca o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o ambiție pe care n-am să o văd niciodată Împlinită. — Îți Înțeleg dezamăgirea, dar Îndrăznesc să spun că sunt mai mulți cei care asociază revista Punch cu numele de Du Maurier decât cei care Îl asociază cu Burnand. Ești drăguț, James, spuse Du Maurier surâzând palid, dar mai e ceva care face ca fericirea mea să nu fie deplină... Da? Îl Îndemnă Henry, pe când Du Maurier tăcea. — Trăiesc permanent cu frica de a nu orbi. Nu trece o zi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îți mulțumesc pentru surpriza oferită. Știu. Îmi sărută mâinile și se duse la culcare, fără nici o urmă de regret. Ceva mă făcu să cred că luase deja o hotărâre. La micul dejun (le petit dejuné, cum se spune atât de drăguț) era agitație mare. Unul gătea, altul punea masa, numai eu, prințesa casei mă trezii tocmai când nu mai era nimic de făcut. Irin, te așteptam. Ia loc, spuse Charles. Lăsați să strâng eu masa, nu? Nu-i nevoie. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]