16,394 matches
-
de alții, (intelectualii, îndeobște, cărora - afirma Jean François Revel - le-a venit poate cel mai greu să admită că au greșit după ce s-au investit în mod public și fără nici un fel de rezerve în ideile-forță ale veacului) prin deziluzii dramatice, pînă să sosească momentul în care diferite glasuri cu puternică rezonanță să proclame sus și tare moartea ideologiilor. Cînd în plină efervescență stîngistă dominată de personalitatea lui Sartre, Raymond Aron scria Opium, cartea care, referindu-se la efectele ideologiilor parafraza
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
pe Simona Mihăescu. Apariția ei mi s-a părut că se înscrie, cap-coadă, în spațiul lui "prea mult" sau "prea puțin" și deloc în spiritul celor ce se rosteau. Lipsa de exercițiu scenic, poate, a îndepărtat-o de personaj, de dramatica descoperire a acestei tinere a ceea ce înseamnă iubire și trădare chiar în familia ei. După părerea mea, spectacolul nu doar că începe cu adevărat o dată cu apariția Rodicăi Negrea (Midori-san), dar și recuperează din acest moment orice sentiment de dezamăgire sau
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
Imperiu, a visat revoluții mîntuitoare și a trăit aievea nenumărate aventuri în care armele de foc și impozantele uniforme jandarmerești nu erau deloc simple obiecte de recuzită. Sub aparențele ficțiunii, ale unei lumi butaforice cu lumini diriajate și cu scene dramatice mîntuite în aburul unui plan secund, acela care desparte confortabil privitorul de obiectul contemplației sale, Julius Podlipny dezvăluie, și creează în același timp, un univers străbătut de o mare tensiune artistică și morală. Ca un mare artist, care așteaptă încă
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
Anul trecut v-am prezentat primul volum, de debut, al dramaturgului VALENTIN NICOLAU și anume Dacă aș fi un înger, publicat la Editura Unitext. Remarcam încă de atunci o forță specială a ideii și a replicii, o consistență a scriiturii dramatice. De curînd, am citit o piesă "caldă", prima dintr-un nou volum aflat în curs de apariție: Fotograful majestății sale (Ultimul Împărat). Ne grăbim să vă captăm imaginația pentru a intra pe teritoriul fabulosului, al unei povești de oriunde și
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
atât de largă pe cât se pretinde - de oameni, neajutorați din pricina vârstei, bolilor, lipsei de calificare sau specializării neinspirate, iresponsabilității, blocajelor mentale de tot felul, neputințelor lor și prejudecăților altora au ajuns într-o situație realmente foarte gravă; *Pentru că tensiunile, situațiile dramatice și primejdiile potențiale ies acum vijelios la suprafață, ba chiar se înăspresc. Ce știam "înainte" despre bătrânii înfometați sau muritori de frig, despre copiii abandonați, despre escroci, hoți și criminali, despre injustiția justiției și abuzurile aparatului de stat? Acum, când
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
despre Teatrul Național din București, și pentru că textul piesei poartă semnătura unui anonim, practic, în spațiul dramaturgiei. Faptul că i s-au "jucat" la Teatru radiofonic două piese (am ascultat doar Golgota de toamnă) nu înseamnă nimic pentru un autor dramatic. Dar faptul că este jucat, e drept, conjunctural, pe o scenă a Naționalului poate deveni deodată semnificativ. Piesa nu are o structură dramatică, nu are replică, tensiune atît cît pot să-mi dau seama din ce am văzut, purtînd amprenta
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
la Teatru radiofonic două piese (am ascultat doar Golgota de toamnă) nu înseamnă nimic pentru un autor dramatic. Dar faptul că este jucat, e drept, conjunctural, pe o scenă a Naționalului poate deveni deodată semnificativ. Piesa nu are o structură dramatică, nu are replică, tensiune atît cît pot să-mi dau seama din ce am văzut, purtînd amprenta regizorală, și nu și din ce am citit. Multe lucruri sînt discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
a exilului scriitoarei ruse, început în 1922 la Berlin (cu scurte etape la Praga și Florența), continuat la Paris din 1925 pînă în 1950, cînd Berberova se hotărăște să plece singură în Statele Unite. Această ultimă plecare este și cea mai dramatică pentru că scriitoarea nu mai e tînără și își asumase o singurătate care înseamnă de fapt o ruptură totală de restul exilului rus. Dacă la Berlin pleacă cu Hodasievici, soțul ei timp de 17 ani, și trăiește în preajma lui Gorki, la
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
mai ales despre condiția lui materială și spirituală desfigurată ireversibil de tăvălugul comunist. După unele detalii (cozi la alimente, CAP-uri, valoarea banilor) deducem că unele povestiri sunt scrise înainte de 1990, ceea ce nu știrbește cu nimic echilibrul și mesajul adesea dramatic al autorului. Ioan Neșu știe că epicul firesc, fluent cucerește încă și nu pregetă să-l profeseze în limitele celor câteva strategii ale povestirii. De obicei, personajul se întoarce acasă după mulți ani, el are un trecut ce se derulează
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
fapt modul meu de a scrie în general, și nici nu am urmărit acest lucru în mod conștient. Mergi unde te duce gândul, te supui cerințelor narațiunii. Cartea în carte, de pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
unelte scriitoricești? Este în intenția dvs. să inovați tehnica narativă? G.S.: Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
găsit finalitatea la "Bulandra". Privind lucid, nu înțeleg foarte limpede contribuția fiecărui co-producător al proiectului său, mai exact, al Teatrului "Bulandra", unde spectacolul pare a se fi aciuat. Trebuie spus că piesa este bine scrisă, cu o construcție teatrală și dramatică de o notabilă subtilitate, cu o atmosferă ciudată, mereu parcă la limita ilegalității cu libertatea. Dramă locuitorilor unei țări din Est - Iugoslavia - prosperă pe vremuri, astăzi o ruină este refăcuta din trei perspective planetare distincte, din punctul de vedere al
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar nu este deloc credibilă pe scenă nici o "față" a iubirii
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
deșănțare psihotică. Nu mai puțin periculoasă este și retragerea indiferentă, orbirea în fața violenței, frica de viață, de adevărul și măștile acesteia. Din mrejele ambiguității se țes și cele 6 tablouri ale piesei "Ulise în cal". Nenumărate sunt glosele, inclusiv cele dramatice, la celebrul cal troian, varianta lui Iosif Naghiu fiind una a confruntării între zelul războinic de cinic condottier al grecului Ulise și colportajul sarcastic al Ziaristului, pătruns și el în cal, purtător de mesaj pacifist. Piesa este un continuu balans
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate, înregistrate, de la fonem la monolog epic, de la replica ațoasă sau acidă la confesiunea totală, delirantă. Imagini dramatice, tensionate declanșează siluete, climate și metafore teatrale demne de adus pe scenă. Publicul nostru are nevoie de visul ironic, primenitor al dramaturgului. Iosif Naghiu, Teatru scurt, București, Ed. Eminescu, 1999, 216 p., f.p.
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur etc., care au mijlocit cu folos pentru apărarea, ajutorarea sau promovarea credincioșilor lor sau chiar cruțarea unor cetăți întregi ca Roma sau Antiohia în împrejurări grele sau chiar dramatice. Alții au fost sfetnici ai împăraților, ca Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie de Tours etc., cu rezultate cel mai adesea pozitive. Toți, fără excepție, au semănat dragostea și înțelegerea între oameni, au cultivat prietenia la toate nivelurile, au militat cu căldură
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
noiembrie și decembrie 1918 Bucovina și Ardealul se alătură, teritorial, României (Basarabia încă în martie 1918). A triumfat, finalmente, gîndul național al "vinovatului" Ion I.C. Brătianu care a visat România Mare și a dobîndit-o. Broșura generalului Averescu e un episod dramatic dar și demagogic politicianist dinaintea țelului final tiumfător. Iar contestările marelui bărbat de stat Ionel Brătianu din prefața la această nouă ediție a broșurii generalului Averescu semnată de dl Florin Constantiniu nu mă miră. Îi știu opinia chiar înainte de cartea
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
și inutilă. Astfel, a dispărut cu desăvîrșire înclinația melodramatică - care ar fi putut imprima o amprentă desuetă - tensiunea relațiilor a crescut, a amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
pentru modestia lor astăzi anacronică, și le admir creațiile de cîte ori îmi oferă ocazia. Personal, nu am văzut-o în ultimii ani (poate în Șantaj) pe Virginia Itta Marcu într-un rol atît de rotund și susținut atît de dramatic și de riguros. Nu alunecă deloc în clișeu, este puternică și atît de vulnerabilă în această Filumena Marturano. Este un rol important pentru Virginia Itta Marcu realizat fără fisură. Interesant în această montare este și comunicarea scenică între generații. Evoluția
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
o ruptură. De aceea criza luptei pentru funcții în PDSR va trebui urmărită cu luare aminte mai ales după ce ea se va încheia. O criză a aceluiași tip de confruntare are loc în PNȚCD, cu o diferență, de-a dreptul dramatică: aici, luptele interne se petrec după ieșirea din Parlament, așadar într-un moment cînd orgoliile personale și de grup ar trebui să lase loc reflecției la viitorul acestui partid. Or discuțiile se poartă în PNȚCD ca și cum între candidații la președinția
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în complicitate cu comuniștii din România. Annie Bentoiu analizează - mai bine decât orice "analist politic" la modă azi - reacția inadecvată a partidelor istorice, incapabile să
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea lui Constantin Ressu. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți prin cîte o vitrină, iar la școală profesorul Bardasare
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin (!) și nici ceilalți nu prea au ce face). În fond, aceasta este problema fundamentală a regiei de operă - unificarea timpului muzical cu cel dramatic - cine găsește rezolvarea dilemei face un spectacol rotund. În acest sens, frumoasă mi s-a părut ideia de a înrăma totul în imaginea atotputerniciei mării, personaj esențial în destinele eroilor și în simfonie. Simfonia, vastă și dificilă, ridică orchestra în
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
scria că trebuie să exprime prin cîntul său "o liniște înfricoșătoare", "energia teribilă a mîniei sale", să aibă aura sumbră a "unui înger căzut" este avantajat de statură și de o anume eleganță scenică ce-i este proprie. Dar tensiunea dramatică extremă pe care acest, cel mai formidabil rol de bariton wagnerian, o cere, mai rănîne încă de adîncit. După cum rămîne deschisă o posibilă discuție despre adecvarea vocii sale de bariton liric la caracteristicile muzicale ale personajului: un grav penetrant care
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui personaj prins în montura unor întîmplări dramatice. Un personaj cu un temperament eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]