1,417 matches
-
îl subminam.231 Nici câștigarea premiului Nobel nu adusese liniștea în ceea ce s-ar putea numi cazul critico-literar Quasimodo. Încă din anii treizeci sicilianul se obișnuise să întâmpine cu amărăciune opiniile unor recenzenți mai puțin favorabili. Simțea și trăia cu dramatism antipatia mediului literar, departe de ochii opiniei publice, consolându-se cu studiul poeziei latine și grecești, de care începea să fie interesat și din care își propunea deja să traducă. Au existat, desigur, și perioade bogate în articole laudative.232
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
renască, de a recrea în cel de-al doilea. Imagini precum apă apune (Oboi scufundat); apă statuta (Apăstătută) sau și pe a mea față pipai a ta scoarță (Copac, trad. RC), percepute în lumina suprapunerii apă eu poetic arbore accentuează dramatismul trecerii timpului, al alunecării spre bătrânețe.275 În alte versuri cuvintele poetului sunt păsări ce căuta hrană: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB) sau frunze: Nu ai lăsat nici frunză, nici cuvânt (Dușmana morții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
căutarea neîncetata a unor răspunsuri se citește în reprezentări ale rătăcirii, redate prin motivele vântului, drumului și valurilor și în imagini ale insulei, miraj al certitudinilor și stabilității. 3.3.1. Vântul, suflul căutării Versurile quasimodiene sunt impregnate de un dramatism ce își trage seva din căutarea unui reper stabil. La nivelul imagologiei poetice neliniștea căutării se concretizează într-o serie de motive literare, precum cele ale vântului, drumului, valurilor ce însoțesc deplasările eului spre spațiile literare ale stabilității: țărmul și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intenția de a continua ulterior, Quasimodo a descompus opera în fragmente: din Iliada a ales episoadele dinamice, energice, momentele centrale ale desfășurării acțiunii; printre ele se numără descrierile de luptă: duelul lui Paris cu Menelaos sau alte episoade încărcate de dramatism, ca acela în care Ahile târaște trupul lui Hector. Din Odiseea a preferat următoarele scene: Zeii doresc întoarcerea lui Odiseu, Atena și Telemah, Penelopa îl asculta pe cântărețul Femius, Plecarea lui Telemah, Telemah ajunge în cetatea Pylos, Jertfă în cinstea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-a ajutat pe eroul pe jumătate luciferic să ocolească radiațiile lui Hawking și să se recompună după dezintegrare. Chiar dacă amnezia l-a ferit și de amintirea Paradisului, și de dramatismul căderii din el, informația rămâne stocată undeva, ca un vag ecou oniric. I se pare că s-a trezit din niște vise lungi, obscure, fără de înțeles și el privește, fără de-ncredere în realitate, la împrejurimea lui (Eminescu: 2011, II, 61
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor, aserțiune disimulată în interogație, ritmul se schimbă, raportul de coordonare "liniștește" și efectul persuasiv este aproape atins. Demonstrația urmează să fie completată cu elemente legate de relativitatea timpului, astfel încât, din rezultanta celor două să reiasă cât
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul pare să-și fi epuizat puterea de comunicare a dezastrului" și "vocea strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de către Böcklin dintre pictorii români, Kimon Loghi, elevul lui Franz von Stück, își va descoperi afinitatea cu pictura acestuia și va prelua o bună parte din recuzita sa picturală, idilizând excesiv pe portativul temelor sale sau introducând uneori ceva din dramatismul statuar al viziunii acestuia în abordarea unor teme și personaje din folclorul autohton. Ștefan Popescu se pronunță en conaisseur în 1895, manifestându-și deschis admirația: "La "Secession", Böcklin absolut opus lui Defregger nu e înțeles de toată lumea, nici nu atrage
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alte dimensiuni, cât și o detașare a pictorului de propria sa emoție, care a prezidat la nașterea tabloului. Prin intermediul femeii într-o ipostază mariologică și a geniului înaripat, moartea se lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui Iisus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care i-l dedică Oscar Han sculptorului în 1935. Capul Poetului apare așezat pe o stâncă care-i servește de piedestal și care incorporează câteva trupuri contorsionate. Acest cap, departe de a fi senin-apolinic așa cum consideră Petre Popescu-Gogan, concentrează simbolic dramatismul creației, a emergenței propriei sale opere din neant. Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se proiectează vizionar în zare, și blocul de piatră, stânca pe care sunt înlănțuite prometeic trupurile, corpul propriei sale creații. Sculptorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una în picioare și aceasta exprimând neliniștea și tristețea. Peste suferința acestor personaje-simbol se ridică energicul chip eminescian. Proiectul, aproape odată și jumătate cât statura unui om, are un modelaj rodinian, susținut însă pe o forță constructivă ce amintește de dramatismul lui Michelangelo, coordonatele acestea manifestându-se adesea în opera lui Paciurea, sub diferite forme, care însă sunt ale sale"275. Himerele lui Paciurea afișează adesea un chip uman abia conturat, în timp ce corporalitatea lor nu s-a desprins de stadiul bestial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui vid absorbant sau se pregătește de furtună. Cadrul natural servește la configurarea unei stări, nu este pur și simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios și straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se află inserată o prezență feminină. Există în această perioadă un permanent exercițiu al desenului, o reală disponibilitate și o aparentă lejeritate. Ulterior, ea nu va mai fi regăsită, fiind înlocuită cu o anume tensiune și cu un dramatism aparte al scenelor banale și al oamenilor simpli, fără nici cel mai mic impact estetizant. Ceea ce a urmat poate fi interpretat ca o întoarcere cu 180 de grade față de ceea ce pictează Luchian acum; de aici și impresia că această perioadă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urgiei a sute de mii de civili, care, pe lângă 152 bagajele personale pe care le-au putut lua, au venit în vechea provincie românească și cu animalele de pe lângă casă pe care le-au mai putut salva. Acele imagini zguduitoare prin dramatismul lor au rămas întipărite în mintea copilului de 10 ani, Neculai Croitoru, care avea să scrie mai târziu următoarele: „Către sfârșitul toamnei lui 1916, mergând pe drum spre gara Bârzești, m’am speriat când am văzut pe șoseaua dinspre Vaslui
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
febră recurentă au deteriorat considerabil condițiile de viață, provocând pierderi cifrate la peste 100.000 de oameni. Mărturiile lui Nicolae Iorga - aflat pe atunci în orașul Iași, capitala țării - oferă cititorului solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de la Maastricht și în așa-numitele "Acorduri europene", care oferă calitatea de membru deplin în UE statelor vecine care respectă și protejează, printre altele, populațiile minoritare). Dar, de cele mai multe ori, formarea unei societăți civile europene este un proces lipsit de dramatism, aproape invizibil, care pare să nu merite atenția jurnaliștilor, intelectualilor, politicienilor și teoreticienilor. Însă necesită cu siguranță o analiză detaliată, și pentru acest scop perspectiva noii societăți civile care se dezvoltă în zilele noastre în Europa și pretutindeni pare să
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pentru care "omorul are mai ales înțelesul unui act de dragoste, ba chiar și de paternitate"72 și un Ghiță slab, "de un tragism fără nimic măreț"73 al cărui joc duplicitar e perceput doar la prima vedere încărcat de dramatism pentru ca, ulterior, la o analiză mai profundă, să fie văzut ca unul "cinic și dement"74. E limpede că este vorba de o diferență de perspectivă care nu a apărut aici pentru prima oară, ci ea s-a constituit pe parcursul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
operele scriitorilor cărora le aparțin. Critica literară nu le-a conferit însă un statut similar. Excepție fac nuvelele amintite ale lui Duiliu Zamfirescu și Mihail Sadoveanu, a căror descoperire valorică e apanajul ultimilor ani. Lectorul reține încărcătura emoțională dată de dramatismul ce însoțește eșecul amorului interzis dintre cei doi tineri aflați dincolo de convențiile comunității lor. Romanul lui Slavici e, evident, superior și extrem de actual. Pe de-o parte, Mara ia în discuție o relație de cuplu interetnică pentru care luptă cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și marele câștig al capodoperei Mara pe care G. Călinescu îl consemnează ca fiind definitoriu acestei creații în primele sale afirmații despre romanul din 1894: "Cu mult înaintea lui Rebreanu, Slavici zugrăvise puternic sufletul țărănesc de peste munți și cu atâta dramatism, încât romanul e aproape o capodoperă"195. În finalul studiului, criticul revine pentru a dezvolta ideea susținută anterior: "Însușirea esențială a lui Slavici este însă de a analiza dragostea, de a fi un poet și un critic al eroticii rurale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ascunde o putere logică și un caracter ideal care rămân străine mitului. Pe de altă parte, imaginea mitică este legată de o plenitudine obscură a ființei care este articulată cu ajutorul limbajului"307. Spre deosebire de mit, simbolul este o formă stilizată a dramatismului experienței individului și în același timp elimină opoziția subiect-obiect, întrucât realul nu există decât prin intermediul acestei relații și subliniind astfel capacitatea simbolului de a genera sens. Diferența dintre semn și simbol 308 este esențială pentru înțelegerea felului în care apar
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
neamțului Guten Tag! și treaba fiecăruia dintre dânșii e cum îți Gă răspuns. Tu datoria săți-o faci și față de cei ce nu și-o fac pe a lor față de tine”. Cunoscându-l pe Gheorghe - sculptor în lemn - vom înțelege și dramatismele artiștilor din anii ’50-’60, dacă nu se supuneau vreunei propuneri deșănțate. Iar anii de studenție ai Irinei vor devine un bun prilej pentru descrierea vacanțelor și a atmosferei pe litoralul românesc, la granița cu Bulgaria. O altă zguduitoare amintire
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iubire. Impresionantă este structura compozițională a acestei balade cu străfulgerări mitice (care însumează 344 de versuri, dispuse în patru părți), în care deznodământul precedă conflictul. Textul debutează cu o fantastică descriere a unei naturi vegetale, martoră sensibilă, dar neputincioasă în dramatismul unei povești de iubire între două ființe care aparțin, genetic, unor lumi diferite. Abia din versul al 249-lea, putem recunoaște clasicul expozeu al incipitului, specific unui text de sorginte epică, cu... „a fost odată ca-n povești...”, pentru ca versurile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poetul dorea să păstreze cu gelozie acest secret fie pentru că așa i-a impus Augustus, fie din calculele sale personale sau de conveniență față de alte persoane. Cele două momente psihologice, despărțite de Ovidiu, sunt integrabile: acestea ne ajută să recompunem dramatismul profund al situației în care se află atât Ovidiu, cât și Paulus (și poate mulți alți aristocrați) în acea perioadă grea. După patru ani, poetul poate vorbi cu o oarecare detașare despre acea perioadă. Mai mult, pare mai întărit de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cele două piețe ale Bucureștilor. Brusc, un camion militar se năpustește drept în mulțime și strivește câțiva manifestanți; începe tirul în Piața Universității, în timp ce primele arestări golesc Piața Romană și străzile învecinate. Experiența celor arestați va fi evocată cu un dramatism sobru de eseurile lui Horia Roman Patapievici 26, care recreează oroarea prea lungii nopți de teroare, de umilință și de maltratări sălbatice care îi epuizează până și pe torționarii sinstrei închisori Jilava, și care pare să deschidă o singură cale
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]