2,442 matches
-
mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și Ultimul peisaj (1974). Mai frecventă în preocupările din anii ’70, dramaturgia, spre care își îndreaptă interesul încă din 1955 cu Tudor din Vladimiri, va stărui, în Zodia Taurului (1972), Teatru (1975), Istorii dramatice (1977), Pathetica ’77 (1977), îndeosebi pe momente și personalități istorice, pe care autorul va încerca să le evoce
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
213-223; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 169-181; Constantin Cubleșan, „Istorii dramatice”, TR, 1978, 10; Alexandru Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 215-221; Ion Toboșaru, Istoria românilor în opera lui Mihnea Gheorghiu, F, 1983, 1; Diaconescu, Dramaturgi, 234-239; Faifer, Dramaturgia, 57-64; Dan Grigorescu, Umanism militant, RL, 1984, 30; Florian Potra, „Flori de tutun”, VR, 1984, 9; Velea, Universaliști, 119-130; Dicț. scriit.rom., II, 371-374; Ghițulescu, Istoria, 428-430; Popa, Ist. lit., II, 1077-1078; Oana Soare, De vorbă cu Mihnea Gheorghiu, CC
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
prozatorului. Ca teatrolog, nu atât istoria, cât actualitatea genului dramatic îl interesează. Totuși, Alecsandri și dublul său (1980) este o coerentă, necesară și stimulatoare relectură a subiectului. O panoramă a literaturii dramatice române contemporane (1984), dar mai cu seamă Istoria dramaturgiei române contemporane (2000) dau măsura unei îndelungate activități gazetărești, de cronicar de spectacol. Lucrarea nu procedează la structurări tematice, pe direcții stilistice definitorii, care să îmbine sociologia cu estetica și tematismul cu evoluția formelor spectacologice, astfel încât să se vadă liniile
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
somn, Cluj-Napoca, 1978; Alecsandri și dublul său, București, 1980; Omul de nisip, Cluj-Napoca, 1982; ed. 2, postfață Irina Petraș, București, 2002; O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, Cluj-Napoca, 1984; Oglinda lui Narcis, Cluj-Napoca, 1986; Wiener Walzer, București, 1999; Istoria dramaturgiei române contemporane, București, 2000; Cartea cu păpuși a Teatrului Gulliver (1952-2002), Galați, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Starea frazei, RL, 1978, 25; Nicolae Oprea, Între proză și teatru, VR, 1978, 6; Valentin Tașcu, Romanul unui spectacol, ST, 1982, 11; Ștefan
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
scriit. rom., II, 403-405; Dan C. Mihăilescu, Singurătăți cu fantasme, „22”, 1999, 20; Vlad Sorianu, Un roman al amiezelor, CL, 1999, 10; Florin Faifer, O carte fundamentală, CRC, 2001, 10; Dicț. analitic, III, 217-219; Doina Modola, Un incitant roman al dramaturgiei, APF, 2002, 3. D.C.M.
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
povestiri de o mare diversitate tematică, aparținând unor autori ca Mihail Lungianu, N. Davidescu, I. Peltz, Al. Cazaban, N. Batzaria, I. C. Vissarion, I. Dragoslav, Nic. I. Butucescu-Constanța, N. Pora, Petru I. Dobrescu, N. Porsenna, Ion Todericiu. Dacă este firesc ca dramaturgia să nu fie inserată decât parcimonios (drama în versuri Două neamuri de Pătrașcu-Ștefești, publicată fragmentar în mai multe numere succesive), surprinde, în schimb, precaritatea criticii practicate în revistă. Se pot reține numai câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
de a sancționa prompt „deviaționismul”, oricare ar fi fost natura acestuia, este complinită prin organizarea de „discuții”, „mese rotunde”, „dezbateri” pe teme de aparentă actualitate, cum ar fi plenarele diverselor secții ale Uniunii Scriitorilor (în 1954 are ecou una a dramaturgiei) ori congresele unionale ale scriitorilor sovietici (1955). Astfel, în cadrul unei discuții despre poezie, Mihai Beniuc dă lămuriri despre geneza poeziei sale Melița (10/1955), tonul general al dezbaterilor suferind de un dogmatism rigid. În numărul 16/1956, Savin Bratu comentează
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei romane, Autopsie sentimentală, Străbunicul din cămară și Prințul incinerat. Dramaturgia, editată postum în volumul Evul Mediu întâmplător (1984), cuprinde și două piese nepuse în scenă, pe lângă cele care i-au creat reputația, fiind jucate de numeroase teatre din țară. Viziunea operei sale este fundamental poetică, în sensul în care liricul
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de dislocare a epicului prin componente marcate liric și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
zvlástnie zretelem kestykum se slovany [Românii, trecutul și prezentul lor cultural cu privire specială la contactele lor cu slavii], Bratislava, 1922; Rumunski prosaikové a rámci vyvoje jeinotlivyen literarnich skol [Prozatorii români în cadrul diferitelor școli literare], Praga, 1927; Moderná rumunská drama [Dramaturgia românească modernă], Praga, 1934; Slováci a Rumuni [Slovacii și românii] (în colaborare cu M. Hodza), Bratislava, 1935. Traduceri: Lukullova třešeň a jiné rumunské novely [Cireșul lui Lucullus și alte nuvele], Praga, 1926; Zaharia Stancu, Som bosý [Desculț], Bratislava, 1949, Kvety
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Prolog în 16 cânturi la „Povestea neamului de la Traian la Carol I. 106-1906” de Alexandru Davila (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1906. Repere bibliografice: Sanielevici, Încercări, 68-76, 98-101; Chendi, Scrieri, IV, 140-143; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 324-344; Rebreanu, Opere, XII, 106-107, 109-111; Ion Marin Sadoveanu, Vasile Leonescu, TTR, 1963, 8; Brădățeanu, Comedia, 154-155; Dicț. lit. 1900, 501. F.F.
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
în 1896, cu versuri - Prima (1890-1895). Deși B.P. Hasdeu a semnat prefața cărții, dându-și girul în privința talentului tânărului poet, producția lirică a lui L., deosebit de abundentă, nu confirmă nici pe departe așteptările. Aceeași prolificitate în detrimentul calității artistice marchează și dramaturgia lui L., definiția adecvată pentru activitatea sa literară fiind aceea de poligraf, un poligraf care a dorit cu orice preț, abordând toate genurile literare, să rămână autorul unei opere valoroase. Se află, alături de alți confrați, între fondatorii Societății Scriitorilor Români
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Pentru volumele Prima și Secunda (1895-1897) (1898) a fost distins cu Premiul Academiei Române. Amintirile și experiența de combatant în războiul balcanic din 1913 pe frontul de operațiuni din Bulgaria sunt împărtășite în volumul Dincolo. Din Dunăre-n Balcani (1913). În dramaturgie - segment cu oarecare împliniri - autorul alege mediul social al celor avuți, conturând caractere sau scoțând în evidență moravuri, dar nu posedă forța de a susține, în stil ibsenian, așa cum încerca, problemele existențiale pe care le atacă. Totuși, L. se pricepe
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Ioan I. Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, București, 1967, 62-64; Massoff, Teatr. rom., III, 342, 386, IV, 19, 25, 55, 77; Ist. teatr. Rom., II, 215-217; Ion Petrovici, Prin meandrele trecutului, București, 1979, 218-224; Brădățeanu, Istoria, II, 70-73; Modola, Dramaturgia, 239, 255-256, 265-266; Firan, Profiluri, I, 428-429; Stanca, Fragmentarium, 196; Rebreanu, Opere, XIV, 13-14; Haralamb G. Lecca, DRI, III, 107-118; Dicț. scriit. rom., II, 734-735. O.I.
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
vieții unui erou (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ș.a.), complicate frecvent prin introducerea unei intrigi secundare de natură sentimentală. Temele sunt lupta pentru neatârnare, apărarea pământului străbun, slujirea neamului până la jertfa de sine. Tipică pentru întreaga dramaturgie istorică de sursă națională, rezumativă într-un fel, e „tragedia antică în trei acte” Răzbunarea pământului. O țară nenumită e invadată și supusă de un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
5-121, III, 5-108; N. Iorga interpretat de..., îngr. și pref. Florin Mihăilescu, București, 1979; Cubleșan, Teatrul, 107-110; Șerban, Ispita, 61-63; Dan Zamfirescu, N. Iorga. Etape către o monografie, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 90-95; Săndulescu, Portrete, 168-186; Zaciu, Viaticum, 181-207; Modola, Dramaturgia, 103-115, 133-135; Sângeorzan, Anotimpurile, 15-26; Marcea, Concordanțe, 205-216; Cubleșan, Civic-etic, 87-89; Ciopraga, Propilee, 22-33; Păcurariu, Scriitori, II, 158-168; Adam, Planetariu, 187-191; Râpeanu, Scriitori, 5-12; Dinuța Marin, N. Iorga și creația populară, București, 1986; Băncilă, Portrete, 167-180; Nicolae Dragoș, Mihai Stoian
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere (I-XI, 1955-1963) a reprezentat un reper la care se vor raporta toate traducerile românești din teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a îngrijit o antologie a poeziei americane (I-
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
unor tineri scriitori ce se vor afirma în literatura primei jumătăți a secolului al XX-lea: Virgil Cioflec, N.D. Cocea, Gala Galaction (Moara lui Călifar). Mai mult decât oricare altă revistă a vremii, L. și a. r. a acordat atenție dramaturgiei naționale, incluzând în sumar numeroase piese care au intrat în repertoriul epocii, dar au căzut în uitare nu mult după premieră. Agreat în mod deosebit și ca dramaturg a fost Haralamb G. Lecca, autor al dramelor Bianca și Câinii. Gh.
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
Radu Paul (Concepția clasicismului, Romantismul, Pesimismul metafizic al lui Eminescu), Albert Willner (cu trei eseuri, despre Dostoievski, Molière și I. Al. Brătescu-Voinești), Ștefan Iorga (Ideea națională în dramă românească), Al. Roșca și Salvator Cupcea, autori ai unui studiu caracterologic despre dramaturgia lui H. Ibsen. „Pagina folcloristica” cuprinde folclor și studii de dialectologie, sub îngrijirea lui Mircea Enătescu, Aurelian Borșianu și Salvator Cupcea, acesta din urmă semnatar, împreună cu N. Massim, și al cronicii literare. Alți colaboratori: Radu Pușcariu, Octavian Mureșanu. C.Tt
REVISTA NOASTRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289237_a_290566]
-
de film, 1933-1934), Lucia Demetrius, Ioana Postelnicu, memorialistică de E. Lovinescu și Regina Maria (cultivată insistent, dedicându-i-se numere speciale), proză poematică de G. Bacovia (Târziu, Divagări utile). Spre deosebire de alte periodice din epocă, R.s. și s.r. nu neglijează dramaturgia, făcând loc în sumar unor fragmente de piese de teatru, cum sunt cele ale lui G. M. Zamfirescu (Sam), Ion Minulescu (Nevasta lui Moș Zaharia), Ticu Archip (Luminița, Ecoul), unor scurte comedii sau drame de Adela Xenopol și Lucreția Petrescu
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
de A.D. Xenopol, „Cronica revistelor românești și străine”, „Idei și fapte”, „Cronica cărților”. Publică versuri Riria (Coralia Xenopol) (Lesbiene, Zohar), Al. Macedonski, Mircea Demetriade, G. Bacovia, Mihail Cruceanu, D. Karnabatt, Elena Văcărescu, proză dau O. Tafrali și Caton Theodorian, iar dramaturgie Haralamb G. Lecca. A. D. Xenopol semnează articole de istorie (Rolul românilor în Orient, Expunere pe scurt a principiilor fundamentale ale istoriei, Istoria este artă sau știință?), iar Ovid Densusianu scrie despre versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare. P.C.
ROMANUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
3-4; George Bota, „Epigrame”. „Replici”, F, 1938, 9-10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 641, Ist. lit. (1982), 722, 1018; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 239-240, 259-261; Valentin Silvestru, „Pălăria”. „Urechea mahalalei”, F, 1975, 3; Brădățeanu, Istoria, II, 75-76; Modola, Dramaturgia, 216-217; Todor, Confluențe, 69, 249; Dan Giurea, „Urechea mahalalei”, ARG, 1984, 1; Const. Rîuleț, DRI, IV, 293-306; Dicț. scriit. rom., IV, 72-73. C.T.
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Un român la Paris), Ion Ioanid (Închisoarea noastră cea de toate zilele), cu notele de călătorie ale lui Gheorghe Ursu (Europa mea), cu memorialistica extrem de incitantă a lui Alexandru George (Sfârșitul unei iluzii) ș.a. Deși mai rar prezentă în sumar, dramaturgia nu este neglijată, de-a lungul vremii apărând fragmente din piese de teatru ale lui Marin Sorescu (A treia țeapă), Ion Băieșu, D.R. Popescu, Ion Brad, Paul Everac, Paul Anghel ș.a. În afara părții beletristice propriu-zise, R.l. a avut o substanțială
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
526, Ist. lit. (1982), 593-594; Gala Galaction, Opere alese, II, București, 1961, 322-324; Horia Oprescu, Un bătrân poet a murit, GL, 1964, 46; Ciopraga, Lit. rom., 295-297; Nicolae Dimitriu, Radu D. Rosetti, RL, 1975, 2; Brădățeanu, Istoria, II, 63-64; Modola, Dramaturgia, 255; Ion Zamfirescu, Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața, București, 1990, 36-40; Faifer, Semnele, 157; Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, îngr. Cristian Popișteanu, Marian Ștefan și Ioana Ursu, București, 1993, 176; Mircea Anghelescu, Călători români în Egipt în prima
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
din București, piesa Biruitorul (scrisă în colaborare cu Al. Băbeanu). În 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar „Revue franco-roumaine”, militând în favoarea literaturii și culturii românești. Revenit în țară la începutul celui de-al doilea război mondial, se dedică dramaturgiei: piesa Clocot, cu premiera în septembrie 1946, prilej cu care se inaugurează Teatrul CFR Giulești, apoi o dramatizare după romanul Ochii strigoiului și piesa Mânzul nebun (premiera la Teatrul Național din București, în martie 1947), ambele în tandem cu Cezar
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]