2,407 matches
-
îngr. și pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1975; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul, București, 1975, 165-173; Cioculescu, Itinerar, II, 219-225, V, 236-252; Dicț. lit. 1900, 527-534; Petrescu, Configurații, 151-155; Cheie-Pantea, Palingeneza, 54-84; Piru, Ist. lit., 248-254; Dima, Viziunea, 68-72; Modola, Dramaturgia, 115-133; Scarlat, Ist. poeziei, II, 146-155, 211-221, 249-261; Marin Beșteliu, Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Craia, Orizontul, passim; Flămând, Intimitatea, 54-63; Daniel Dimitriu, Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski, Iași, 1988; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 35-46; Negoițescu, Ist. lit., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
intitulat Acesta este regatul meu. Înțeleg să-l extind, expunea următoarele idei: “Lecția pe care Verdi a transmis-o în lucrarea să este de o importanță enormă în trasarea căilor de dezvoltarea și inovare a muzicii secolului 20. Aspectele privind dramaturgia și muzica să în cazul lui Falstaff ne îndreptățesc să denumim opera drept o revoluție cu un zâmbet. În timp ce Verdi nu se abate dela comicul tradițional moștenit dela Shakespeare, mijloacele sale de expresie sunt extrem de noi și originale”. Cu privire la utilizarea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Falstaff printr-o intervenție lipsită de respect care contrastează puternic cu tonul liric cu care Șir John o compară pe Alice cu un diamant. Chiar și în efortul frenetic a lui Ford de a regla prin Falstaff afacerea cu Alice, dramaturgia și muzica fuzionează: un motiv de numai patru semioptimi care revine (16 note) reprezintă izbucnirea nejustificată a bărbatului furios. Deasemeni Verdi a introdus în mod frecvent armonii și sonorități noi. De exemplu, în cel de al treilea act, atunci când Msr
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
literatură tradiționalistă, cu puternice infuzii sămănătoriste. Poezia este semnată de Sergiu Cujbă, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali, Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Al. Bardier, Liuba Dimitriu (postume), Octav Sargețiu ș.a. Cu proză colaborează Sabin Popescu-Lupu, Gh. V. Madan, Sergiu Cujbă, cu dramaturgie - Sabin Popescu-Lupu (Comorile pământului). Aici apar și traduceri: din Al. Hâjdeu (Cântec despre Moldova), Vl. Korolenko (Bătrânul clopotar) ș.a. A.Cb.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
1972-1974), director al Teatrului Dramatic din Brașov (1974-1976) și secretar al Asociației Scriitorilor din Brașov (1970-1979). Debutează în 1942, la „Curierul liceului”, cu versuri, iar editorial în 1959, cu piesa într-un act Gara mică (câștigătoare a Concursului Național de Dramaturgie). O parte a numeroaselor sale piese de teatru, majoritatea într-un act, se află răspândită în broșuri, antologii etc. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Jurnalul de vise (2001). Deși s-a exersat în toate genurile literare, forma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
Mireasa lumii”, RL, 1973, 40; Cocora, Privitor, II, 27-30, III, 145-147; Carol Isac, Teatrul și viața, Iași, 1978, 109-110; Cubleșan, Teatrul, 186-191; M. N. Rusu, O nouă mitologie teatrală, AFT, 1981, 12; Brădățeanu, Istoria, III, 238-240; Diaconescu, Dramaturgi, 256-261; Faifer, Dramaturgia, 135-139; Ghițulescu, O panoramă, 93-100; Emil Manu, „Oglinda venețiană”, VR, 1992, 10-11; Horea Poenar, „Oglinda venețiană”, ST, 1994, 4-5; Emil Manu, O viziune fundamentală asupra unei mitologii românești, VR, 1997, 7-8; Dan Tărchilă, DRI, V, 168-209; Emil Manu, Dan Tărchilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
Municipal din București și va fi distinsă cu Premiul de Stat. Urmează o perioadă de activitate intensă, când scrie piese de succes pentru marile teatre, dar și pentru teatrele de amatori, scenarii radiofonice și de film sau face traduceri din dramaturgia străină. În 1960 devine director al Teatrului „C. I. Nottara” din București. Este ales de mai multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieții este vicepreședinte al secției române a PEN-Club. A fost decorat cu Ordinul „Meritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de orice, semnul puterii omului asupra haosului și morții”. Față de interpretarea în tonalitate comică la Aurel Baranga sau în cheie tendențios-minoră la Paul Everac, dramaturgia lui L., însumând zece piese mari și o duzină de piese într-un act, mult jucate nu numai pe scenele românești, dar și în URSS, China, SUA, Franța, Ungaria, Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, ilustrează poate cel mai bine tipologia și conflictele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43; Ion Pascadi, Înfruntarea valorilor, LCF, 1964, 9; Râpeanu, Noi, 187-190; Căprariu, Jurnal, 132-141; Ștefănescu, Preludiu, 227-232; Cubleșan, Teatrul, 157-161; Iorgulescu, Critică, 144-147; Brădățeanu, Istoria, III, 210-223; Vartic, Modelul, 276-282; Cocora, Privitor, III, 63-68; Faifer, Dramaturgia, 71-79; Diaconescu, Dramaturgi, 82-105; Horia Lovinescu interpretat de..., îngr. și pref. Radu G. Țeposu, București, 1983; Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980, Berlin, 1983, 238-245; Silvestru, Un deceniu, 264-267; Natalia Stancu, Horia Lovinescu. O dramaturgie sub zodia lucidității, Cluj-Napoca, 1985; Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
276-282; Cocora, Privitor, III, 63-68; Faifer, Dramaturgia, 71-79; Diaconescu, Dramaturgi, 82-105; Horia Lovinescu interpretat de..., îngr. și pref. Radu G. Țeposu, București, 1983; Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980, Berlin, 1983, 238-245; Silvestru, Un deceniu, 264-267; Natalia Stancu, Horia Lovinescu. O dramaturgie sub zodia lucidității, Cluj-Napoca, 1985; Horia Lovinescu, DRI, III, 119-204; Durnea, Orizonturi, 241-261; Dicț. analitic, I, 183-185, III, 88-90; Dicț. esențial, 461-463; Ghițulescu, Istoria, 214-225; Eugen Dimitriu, Lovineștii, îngr. și pref. Constantin Severin, Suceava, 2001, 98-112, passim; Popa, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
simte în pledoariile sale pentru intrarea României în război alături de Aliați, cum și în alte, meșteșugite, intervenții. Inteligența, trecută prin rafinamentele lumii bune, a fost pentru M. un eficient atu și în cariera diplomatică, în care s-a afirmat. În dramaturgie nu a avut parte de aceleași succese. A rămas, ca și alții, un diletant, cu oarecare calități. Nu îi lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
Eliot ș.a.), Giuseppe Cifarelli (Dante Alighieri). Se traduce din literatura română în germană - M. Eminescu (Mathilde Kloss), Ion Barbu (Annelyi Gabany), în armeană - Lucian Blaga (Al. Apostu), în spaniolă - Ion Barbu (Al. Ciorănescu) ș.a. În cercurile de proză și de dramaturgie au fost comentate lucrări de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mihai Niculescu, Virgil Marin Gherasim. Din 1973, lucrările citite în cenaclu au fost publicate în revista „Apoziția”. S-au organizat, de asemenea, seri muzicale și conferințe pe teme de artă plastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285410_a_286739]
-
1970; Doinaș, Poezie, 59-62; Rotaru, O ist., II, 195-197; M. N. Rusu, Mihail Săulescu nu este autorul unei singure piese de teatru, MS, 1973, 4; Negoițescu, Analize, 124-129; Vartic, Spectacol, 6-11; Brădățeanu, Istoria, II, 97-98; Piru, Ist. lit., 273; Modola, Dramaturgia, 214-215; Negoițescu, Ist. lit., I, 168-171; Claudia Dimiu, Un scriitor uitat: Mihail Săulescu, ALA, 1997, 380; Dicț. esențial, 743-744; Micu, Ist. lit., 196; Ghițulescu, Istoria, 176-177; Dicț. analitic, IV, 86-87. N. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
jucat fără îndoială un rol decisiv în experiența pe care am avut-o privind raporturile sociale în țările "celeilalte Europe", cum erau numite atunci, precum și în cele pe care prea adesea avem obiceiul de a le numi Europa și atât. Dramaturgie și regie nu se conjugau deloc la feminin, acum aproape cincizeci de ani, nu mai mult la Est decât la Vest. De aceea perioada mea de lucru în mediul teatral mi-a deschis ochii asupra forței "certitudinilor" care, în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în demonstrație o poziție centrală. În acest context, Luceafărul este interpretat ca „poem al devenirii prin privire”. Senzitivitatea și selenaritatea eminesciană sunt decriptate printr-un demers empatic, de acută și voluptuoasă participare. Cea de-a doua carte a lui M., Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
referiri la scrieri memorialistice despre București, cronici la lucrări documentare despre oraș apărute după 1989 ș.a.m.d. Indiferent însă de tematica lor, eseurile interesează și încântă prin erudiția jovială, „descruntată”, cum ar zice autorul. SCRIERI: Perspective eminesciene, București, 1982; Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 1984; Atitudini și polemici în presa literară interbelică, București, 1984 (în colaborare); Întrebările poeziei, București, 1988; Bibliografia I.L. Caragiale, I-II, București, 1995-1997 (în colaborare); Stângăcii de dreapta, București, l999; Scriitorincul, Cluj-Napoca, 2001; București. Carte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
1998. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, „Perspective eminesciene”, O, 1982, 37; Mircea Scarlat, Glose eminesciene, RL, 1982, 53; Al. Călinescu, „Perspective eminesciene”, CL, 1982, 12; Ștefan Borbély, „Perspective eminesciene”, VTRA, 1983, 1; Costin Tuchilă, „Perspective eminesciene”, VR, 1983, 12; Maria Vodă-Căpușan, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, TR, 1984, 36; Marian Popescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, CNT, 1984, 43; Valentin F. Mihăescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, LCF, 1984, 50; Țeposu, Istoria, 182-184; Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu - show, RL, 1999, 27; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
37; Mircea Scarlat, Glose eminesciene, RL, 1982, 53; Al. Călinescu, „Perspective eminesciene”, CL, 1982, 12; Ștefan Borbély, „Perspective eminesciene”, VTRA, 1983, 1; Costin Tuchilă, „Perspective eminesciene”, VR, 1983, 12; Maria Vodă-Căpușan, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, TR, 1984, 36; Marian Popescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, CNT, 1984, 43; Valentin F. Mihăescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, LCF, 1984, 50; Țeposu, Istoria, 182-184; Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu - show, RL, 1999, 27; Dicț. scriit. rom., III, 202-206; Manolescu, Lista, III, 415-419; C. Rogozanu, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
Perspective eminesciene”, CL, 1982, 12; Ștefan Borbély, „Perspective eminesciene”, VTRA, 1983, 1; Costin Tuchilă, „Perspective eminesciene”, VR, 1983, 12; Maria Vodă-Căpușan, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, TR, 1984, 36; Marian Popescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, CNT, 1984, 43; Valentin F. Mihăescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, LCF, 1984, 50; Țeposu, Istoria, 182-184; Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu - show, RL, 1999, 27; Dicț. scriit. rom., III, 202-206; Manolescu, Lista, III, 415-419; C. Rogozanu, Un scriitor neîmplinit, RL, 2002, 12; George Scarlat, „Scriitorincul”, CL, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o dramaturgie a vieții sociale sau a istoriei poetizate. Orice colectivitate construiește scenarii fantasmatice care exprimă relația să problematică cu realul. Scenariile variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
originalitatea expresivității sale de natură teatrală. Mai multe considerente, de ordin literar și metaliterar, ne-au făcut să adoptăm perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație și un mod de explicare. Teatralitatea traduce o matrice etnică franceză și genurială feminină 150. La prima vedere, s-ar părea că seriosul secol al XIX-lea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate formele sociale, la toate motivațiile și condițiile pe care Istoria le-a înaintat. Considerând că teatrul este expresia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
teatralizate. Fără un teoretician veritabil cu exceptia romanticilor, care, în numele apropierii genurilor, includ comedia în dramă, si mai ales a lui Stendhal, care propune în Racine et Shakespeare ÎI un proiect de "comedie romantică" teatrul comic da naștere, după 1950, unei dramaturgii comice de calitate. Vechea și rigidă structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deosebește varianta franceză de piesă cu un conținut asemănător Nora de Henric Ibsen, care a revoluționat spiritele. Deznodământul este comic, reinstaurând adulterul tradițional. Semnificativ este faptul că pentru prima dată în universul artistic femeia pariziana este calificată că tip distinct. Dramaturgia a dat și alte tipuri ale femeii franceze moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]