1,717 matches
-
de diamante. La asta, Umerașu’ Îmi zâmbi de parcă eram unchiul lui bogat demult pierdut, acum regăsit. — Dacă sunteți amabil să așteptați un moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și când reveni am fost Însoțit până la un mic birou de la capătul coridorului. Peter Neumaier ședea la biroul său, fumând un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a pus pe un covoraș de mătase. — Fuguța la joacă, Mucki... așa... ce cuminte ești. Puiul de leu a scos fericit niște sunete și s-a dus voios la fereastră, unde a Început să se joace cu marginea uneia dintre draperiile grele. Goering era mai scund decât Îmi imaginasem, ceea ce-l făcea să pară cu atât mai masiv. Purta o vestă de vânătoare din piele verde, o cămașă din flanel alb, pantaloni albi și pantofi albi de tenis. — Bună, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mă scârbea atât de mult să intru în magazine și să încerc pantaloni în jegoasele cabine de probă, unde stai în chiloți, cu cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încet, căutând numărul patruzeci și opt, starea de spirit a Lisei se îmbunătăți pentru a doua oară de când pusese ochii pe Jack. Se imagina deja locuind aici. Apoi a văzut-o. Singura casă de pe stradă care părea locuită de nebuni; draperii rupte la ferestre, iarbă de jumătate de metru în curte, o mașină ruginită pe alee. Numără casele, începând cu cea în dreptul căreia se afla. Patruzeci și doi, patruzeci și patru, patruzeci și șase, patruzeci și... opt. Evident, numărul patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să dureze exact atâta timp cât urma să îi ia lui Molly să o înfulece. Doar că înghețata începuse să se topească și lui Clodagh i s-a cerut să iasă dintr-un magazin de materiale, după ce Molly ștersese vafa de o draperie, lăsând o dâră generoasă de cremă albă pe ea. Dimineața se stricase și, ștergând bărbuța de Moș Crăciun lăsată de înghețată pe fața lui Molly, Clodagh nu putea să nu simtă că viața avusese ceva mai mult să îi ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de semnificații. Și zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timpul ocupată, pentru a nu se mai gândi la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care avea nevoie și să comande ar fi durat o veșnicie, pentru că trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lux sau dacă erai promovată în locul altcuiva care merita asta mai mult decât tine, nu aveai nici un motiv să te simți prost. Asta era teoria, oricum. Dar, stând întinsă în pat, era uimită de dimensiunile depresiei sale. Dădea vina pe draperii și pe abundența de pin - era îndeajuns să facă pe oricine cu ceva simț estetic să o ia razna. Ura liniștea statică pe care o provoca lumina din cameră. Imbecilitate de grădină, se gândea ea. Ceea ce își dorea era sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atât de amplu. I-au recomandat să încerce la un magazin universal. Și, deși Lisa nu era genul de fată care să viziteze un magazin universal, s-a decis că nu avea de ales. La etajul patru, în departamentul de draperii, a oprit un băiat grăbit care alerga dintr-o parte în alta cu un metru în jurul gâtului. —Vreau să comand niște jaluzele. —Ai venit unde trebuie, o liniști, sigur pe el. Dar când i-a spus ce dimensiuni dorea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe marginea patului, încât se gândea că ar putea, în acest moment, să doarmă liniștită o noapte întreagă pe marginea unei prăpăstii. Ceva îi spunea că este foarte devreme. Ceva de genul orei cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ne vom gândi cu siguranță la as... Ha-ha-ha, bună poantă! râse el emoționat. 64tc "64" Într-o casă întunecată dintr-un colț sumbru din Ringsend, pe malul mării, un bărbat și o femeie se întâmpinau cu emoție. Prin ferestrele fără draperii, marea neagră îl urmărea, în timp ce el o conducea pe ea într-o cameră pentru care pierduse mai multe ore, mai devreme, pentru a o curăța. Marea îl știa pe Jack Devine de multă vreme și nu văzuse niciodată o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dublinul în plină glorie. Îi spusese deja lui Trix că o consideră pe ea responsabilă pentru cadoul de plecare și că dacă primea cupoane de la Next urma să o mutileze. —Lisa, îi întinse Trix telefonul. E Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a-ntâmplat? Mi-am ațintit privirea spre draperiile de pe peretele îndepărtat. — Ieri am săltat-o pe Linda Martin. Avea în geantă copia unui film porno în care ea și Betty Short făceau pe lesbienele. A fost filmat în TJ și conținea niște scene de coșmar. M-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o. Lumină. Tablourile erau fotografii înrămate ce-l înfățișau pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu pivot și un fișet. Am deschis sertarul de sus și am dat de bibliorafturi inscripționate „Raport de informații - Fraude și înșelătorii“, „Raport de informații - Jafuri“, „Raport de informații - Spargeri“, toate având dactilografiate pe cotor nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am dat o bancnotă de un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era împodobit cu draperii de catifea pe care erau reprezentate scene din viața lui Iissus, iar băncile, pline de indivizi în cămăși maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
M-a trimis tipul de la Club Boxeo. Mamacita exclamă „Vamanos!“ și o luă înainte, făcându-mi loc printre marinarii beți clampă, așezați la coadă în așteptarea unui loc liber la bar. Mă conduse spre un coridor de lângă scenă, acoperit cu draperii, care ducea la bucătărie. Aroma condimentată îmi excită papilele gustative - dar asta numai până când am zărit ieșind dintr-un cazan partea din spate a unui hoit de câine. Femeia i se adresă în spaniolă bucătarului-șef, un individ dubios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe vremuri, când era cu mine. Îi făcu semn marinarului s-o ia înainte, exact așa cum proceda cu mine. În cameră, luminile s-au aprins și s-au stins, iar când am tras cu urechea de afară, cineva a tras draperiile și dinăuntru s-a auzit postul de radio pe care îl ascultam și noi. • • • La pândă. Interogatorii pe teren. Frecangiul era acum un detectiv care avea un caz de anchetat. Am urmărit-o pe Madeleine jucând rolul Daliei încă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut o potecuță pavată cu dale de piatră, ce ducea spre ușa din față. Nu se vedea nici o lumină. Ferestrele erau acoperite toate cu ceea ce păreau a fi niște draperii groase, de camuflaj. Locul era cu desăvârșire liniștit. Mi-am scos arma și am sunat la ușă. Au trecut douăzeci de secunde. N-a deschis nimeni. Mi-am trecut degetele de-a lungul tocului ușii. Am dat de o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușurel și s-a deschis. Lumina de afară m-a ajutat să găsesc un întrerupător. Am aprins lumina și am dat cu ochii de o cameră pustie, plină cu pânze de păianjen. Am ieșit pe verandă și am închis ușa. Draperiile de camuflaj nu lăsau să se vadă nici urmă de lumină. Am intrat din nou în casă, am închis iar ușa și am blocat-o cu ajutorul unor așchii de lemn vârâte în zăvor. Odată intrarea din față blocată, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale lui Watson. Clădirea de la numărul 17 nu era cu nimic diferită de toate celelalte de pe stradă. Trei etaje de cărămizi banale de granit, pătate din loc În loc de rugina țevilor de scurgere În descompunere. Lumina se infiltra prin ferestrele cu draperii, iar sunetul Înăbușit al televizoarelor era abia perceptibil din pricina ploii. Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui Chalmers. Watson sări afară În noaptea umedă și lipăi prin bălțile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins cu mâța-n sac. Și totuși, denaturarea cursului justiției era un delict grav... Își vârî mâinile adânc În buzunare și porni pe stradă. Case tăcute, draperii trase, câte-un colț de perdea ridicat atunci când vreun vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia Caldwell. Avertisment sau punere sub acuzație? Se Înfioră și se Întoarse ca să intre Înapoi În casă, cuprinzând cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie Roma? Coborî din mașină și păși peste buruienile strivite și peste iarbă spre adăpost. Ușa era deschisă, astfel că faruruile lui Logan cădeau pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întunecată. Nici urmă. Măcar asta Însemna că va fi cruțat de o vizită din partea zânei vesele În dimineața aceea. — Și? Urmă o pauză la celălalt capăt al firului. — Și l-ați arestat pe Bernard Philips. Pe Hoitar. Uluit, Logan lăsă draperia să cadă la loc. — De unde naiba știi? În comunicatul de presă nu era nimic din care să reiasă identitatea celui arestat, ci doar obișnuitul: „un suspect a fost reținut, iar raportul a fost transmis procurorului“. — Știi bine de unde: asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cerneală de la testul Rorschach. Luminile de pe stradă formau bălți gălbui, iar girofarul albastru intermitent al mașinii de patrulă făcea umbrele Întunecate să danseze. Cea mai mare parte a blocului turn era cufundată În Întuneric, dar ici și colo, din spatele vreunei draperii, se vedea câte un vecin care trage cu ochiul, Încercând să afle ce voia poliția. Poliția Îl voia pe Jim Lumley. Apartamentul familiei Lumley nu semăna deloc cu ceea ce văzuse Logan ultima dată când fusese acolo. Era o cocină. Cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]