1,848 matches
-
jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă întorc puțin pe-o parte și stăm așa câtva timp, atingându-ne reciproc degetele. Mi-am avut distracția de moment, zic eu, nu trebuie să te mai îngrijorezi din pricina asta. Finn își drege vocea, ca să-și acopere suspinul de ușurare. — Dar tu, continui eu, tu n-ai avut încă o asemenea aventură. — Nici n-am nevoie de așa ceva! protestează Finn. Într-un fel, Vanessa a fost aventura mea, atunci când m-am dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
București! C XIX În opinia lui Cosmin, Leo avusese așteptări foarte mari de la această morganatică Adelina. Lucru surprinzător la un om cu un trecut atât de tumultuos. Închise computerul și plecă spre baie, unde îl aștepta cada cu apă caldă, dreasă cu săruri de magneziu. Își aminti, zâmbind, că Sabina nu avea niciodată noroc de o cadă mai de Doamne-ajută. L XXVI Tatăl Sabinei a murit. A făcut cangrenă la un picior. L-au internat în spital și, în noaptea de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zgârcenia lui Leo, 2.episodul cu profesorul sorbonard, pe care i-l povestise și ei. La primul punct, Cristina amintea de faimoasa poșetă roșie, în care fratele său ținea economiile casei, pe când erau copii. Mama lor, rănită în dragoste, își dregea luciditatea în mod sistematic cu țigări chinezești și vin pelin, provocându-și transa necesară intrării în contact cu spiritul bunicii ei, singurul capabil să-i aducă știri de pe celălalt tărâm referitoare la un tânăr care se sinucisese pentru ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
credință, îl povățuiește Îngerul. Rezultatul va veni de la sine. Vei resimți asta! Daa... Când babaca Galileu s-a ridicat, de pe locul unde abjurase, a și dat-o la-ntors! Eppur si bevanda! E ușor de zis, c-o să faci și-o să dregi, pe viitor! Dar, cum va reuși sugativa nenorocită de Silică, să se abțină, să se eschiveze și să se dea pe brazdă? Sau va trișa, mintenaș, va minți și-n fața Atot-Puternicului, ca un tembel abrutizat și sperjur ce este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine zici că ești. Poate că-i un trucaj. Poate că m-am țicnit. Poate-or fi fost, pesemne, prea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totuși se întîmplă rar. De aceea, cum vezi, nici măcar de o punte n-avem nevoie. Sus, la Ionești, pe șoseaua județeană, s-a făcut un pod pentru orice eventualitate, dar s-a rupt acum câțiva ani, nu l-a mai dres nimeni și lumea trece tot pe de lături, ca și aici. Valea Câinelui însă, cu toate că e mai mică, e mai mânioasă, face mai multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o dreagă cu "stați, măi fraților, să ne înțelegem". Vorbele oamenilor se împrăștiau și nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și mai ales că le-a îngăduit să se întindă la vorbă. Dar își da seama că nu mai poate drege greșeala cu răul. Murmură morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi n-avem nici o putere... Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărâmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. Din fericire, ajunseră în Lespezi și astfel putu schimba vorba: ― A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci să pornești și ai sosit! Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit și important, un om în capul gol, cu părul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prezinți la Drapelul și să-ți începi serviciul. Întrebi de domnul Deliceanu, să nu-i uiți numele, el e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când a văzut că și tinda e ticsită și nici în cancelarie nu mai încap alții, a început să vorbească cu glasul ușor tremurat de sfertul de țuică ce-l dăduse repede peste cap la Busuioc, trecând încoace, ca să-și dreagă energia. După ce se lăudă că e un om milos, că se poartă bine și creștinește cu lumea și că acoperă multe greșeli, se plânse că totuși Amara ar fi pe cale să ajungă satul hoților, fiindcă de la Crăciun n-a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu același glas vijelios: ― Dar de sezonul ăsta extraordinar ce ziceți?... Copleșitor, nu? N-am pomenit de când sunt atâtea dansuri și petreceri ca în iarna asta... Și eu, care trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă-mă-n plata Domnului, că amărât ca mine nu mai poate fi om
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împrumutat, și m-am zbătut de-am ajuns să nu-mi mai dea nimeni nici un pumn de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai tare. Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu spun în fața oricui că-mi văd de necazurile mele și nu mă bag, nu mă amestec! se feri bătrânul Lupu. D-astea am mai pomenit eu că-s cu părul alb. Tot așa, c-o fi și c-o drege s-a venit pe urmă potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce să mai zică? strigă cineva. ― D-apoi m-ați bătut voi destul, măi creștini, că mă lăsați pe drumuri, lipit pământului, om bătrân și cu trei fete de măritat! făcu colonelul cu amărăciune. Petre se apucase de dimineață să dreagă poarta dinspre uliță, din care numai stâlpii mai erau întregi în picioare. Nevoie așa mare n-ar fi fost. Cum a stat un an și jumătate, de când s-a prăpădit tatăl său, ar mai fi putut sta. Dar Petre voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore... Amara își reluase înfățișarea obișnuită. Cârciumarul Busuioc, cu pălăria pe ceafă, cu burta în afară, tăifăsuia iar din prag cu oamenii care treceau pe uliță. Primarul Ion Pravilă se abătea mai des să tragă câte o țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru a auzi cât mai bine vocea care deocamdată hârâia pentru a se drege. Era Ripley. ― Toată lumea la raport. ― Nu e prânzul și nici cina n-are cum să fie, zise Parker, dezorientat de acest ordin. Una din două... ori ne pregătim de descărcare, ori... Căuta un răspuns pe fața aproapelui. ― O să aflăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
0-punct-3-3. Mama afirmă că e vorba de emisia caracteristică a stelei centrale din lumea aceasta. Dacă ceva, sau cineva, este viu acolo, afară, în această beznă infectă, el sau ea nu este în stare decât să ceară ajutor. Dallas își drese vocea. ― Dacă tot avem întreaga putere, să aruncăm o privire prin locul în care am nimerit. Dă drumul la lumină. Ripley comută. Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și siguranța navei. Dar își zise apoi că nu va mai veni cu diamante la bordul remorcherului și că nu se va mai alege cu nici o glorie din treaba asta. Diamante și glorie, era musai să le descopere aici. Își drese vocea înainte de a răspunde. ― Nu, nimic. Sub mine e o hrubă, o sală, ceva. Am ieșit teafăr din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pînă spre Hîrcești. I-am vindecat și de asta. Și iaca, acum au adus după mine vița din Franța, au învățat s-o altoiască ; nu înțeleg prea multe, dar mă urmează. Ne-a povestit neîntrerupt ; ne-a povestit cum a dres drumurile și a astupat gropile, spunîndu-le că o să se poticnească în ele pe lumea cealaltă ; cum au făcut fîntîni, ca să nu le fie sete acolo, fiindcă se îngrijesc mai mult de ce va să fie decît de ce este. Și cum i-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vreme ne dăduserăm seama că puștiul, mai mic decât aproape noi toți, ne depășea cu mult dintr-un punct de vedere la care nici nu ne gândiserăm până atunci. Acasă îi înnebuniserăm pe părinți cu Mendebilul a făcut, Mendebilul a dres... Cu timpul însă, de pe tronul lui de beton și metal, băiatul a început să vorbească, printre povești și parcă visând, despre alte lucruri decât cavaleri și săbii. Pur și simplu întrerupea, uneori o povestire și cu o voce schimbată, fermă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă de burtă, era cu chef și pleca acasă cu birjă ; de câteva ori, a fost așa, la cules de vii, da ține minte și-acu, parc-a fost ieri... A mai îmbătrânit ei acu, da tot așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]