2,216 matches
-
la timp. Și iată că Frediana îl atacă din nou. Urmă un duel scurt și strâns, un schimb rapid de lovituri parate de amândoi, iar fata scăpă cu abilitate din încercarea lui de-a o prinde și nu lăsă ca duelul să se transforme într-o luptă corp la corp, în care ea nu ar fi avut nici o șansă. în timp ce Balamber, nerăbdător să încheie confruntarea, se punea din nou în gardă, o auzi pe Go-Bindan cum îl chema în ajutor. — Shudian-gun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă, îi înfipse sabia în încheietura coapsei stângi. Căzu în genunchi în fața ei. Sprijinindu-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu amândouă mâinile, încercă să se ridice, însă fiica lui Waldomar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
libertate. După un moment, Craig și-a permis un zâmbet trecător. Această știre trucată era, desigur, fără replică. I-ar fi fost mai ușor, de exemplu, să călărească pe strada principală, trăgând cu pistolul, decât să se angajeze într-un duel jurnalistic cu Jefferson Dayles. Își imagină titlurile senzaționale: UN OBSCUR OM DE AFACERI ÎL ACUZĂ PE JEFFERSON DAYLES Campanie de compromitere a președintelui. Craig râse din nou, de data asta sardonic. Nu prea era loc de îndoială. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cândva aceste secrete ale nopților de munte - dar niciodată pe toate la un loc ca acum -, pentru ea totul era nou. Uimită la început și entuziasmată mai pe urmă, pierzând probabil sentimentul realității și deci și al tacticii dictate de duelul dintre pasiunea mea mută și instinctul ei defensiv, în mijlocul acestei lumi ireale, unde rătăceam ca pe o altă planetă, Adela (acum stăteam unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut de pe marginea drumului) îmi luă o mână între mâinile ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
interesul capital al vieții, tocmai aceea ascund de ea". De ce? Dezvăluirea, o știm, înseamnă vulnerabilitate. Lucrurile nu trebuie reduse la o simplă confruntare, cum procedează Ioan Holban ("raporturile erotice sunt raporturi de forță", p. 275; și: "Cei doi participă la duel cu scopuri diferite: Adela vrea săsupună, Emil Codrescu vrea să cunoască", p. 277). Sunt și alte mobiluri. Exhibarea dorinței sale, rușinoase, comune, l-ar coborî în propriii ochi. Teama de Adela, de nefericirea ei, în ipoteza însoțirii lor nepotrivite, este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deci vorbind strict profesional, repet, sunt un om care cunoaște o fericire extatică. Niciodată înainte n-am fost așa. Sau poate că o singură dată, la paisprezece ani, când am scris o povestire în care toți eroii aveau cicatrici din dueluri de la Heidelberg - eroul pozitiv, eroul negativ, eroina, bătrâna ei doică, toți caii și câinii. Dar pe atunci s-ar putea spune că eram fericit cu moderație, adică nu extatic, nu ca acum. Ca să ajung la miezul problemei: întâmplător știu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
i-l purtau cetățenii de vază ai orașului, asta înaintea ultimului război; îmi povesti apoi cancanuri politice din Parlamentul din vremea lui Carol al II-lea, de care erau pline, la timpul lor, ziarele vremii. Vorbe de duh rămase celebre, dueluri oratorice dintre politicieni. Era satisfăcut că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, îi mângâiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
predestinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu? Profetul n-a spus altceva musulmanilor. În pofida acestor concordanțe, mi-era cu neputință să urmez, în această privință, înclinațiile rațiunii mele. Între Luther și Leon al X-lea se angajase un feroce duel, iar eu nu puteam da dreptate unui necunoscut în dauna omului care mă luase sub aripa sa și care mă trata de acum ca și cum mi-ar fi fost părinte. Nu eram, firește, singurul căruia papa îi spunea „fiule“, însă mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cu furtuna. Putea umple aerul cu soare sau tunete prin simpla atingere a robinetului. Întotdeauna am crezut că, dacă ar fi să mă întâlnesc vreodată cu zeul vremii, ar fi scandalul de pe lume. Cu siguranță că l-aș provoca la duel. Dar acum ea e pentru mine zeița vremii, și eu n-am de ce să mă plâng. Pe fața ei văd... O văd din atitudinea ei, adânciturile din straturi. O să fac eu asta în locul tău, aș zice. „Ești un prinț“. Așaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Carax și protectoarea lui. Acum reapare și Jorge Aldaya pe harta acestei tulburi socoteli. Știm că ia legătura cu editorul lui Carax de la Barcelona pentru a descoperi ascunzătoarea romancierului. La puțin timp, În dimineața nunții, Julián Carax se bate În duel cu un necunoscut În cimitirul Père Lachaise și dispare. Nunta nu mai are loc. Începînd de aici, totul devine confuz. Fermín făcu o pauză dramatică, Îndreptîndu-și către mine privirea de Înaltă intrigă. — După cum se poate presupune, Carax trece granița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu se putea amesteca Într-o asemenea chestiune. Aldaya, totuși, În calitate de civil, se putea deplasa la Paris pentru a se asigura că nunta aceea nu se va celebra niciodată. „Cum?“ Întrebase un Aldaya febril, carbonizat de aversiune. Provocîndu-l la un duel chiar În ziua nunții. Fumero a mers pînă Într-acolo Încît chiar i-a făcut rost de arma cu care Jorge era convins că va străpunge inima aceea de piatră, ce ruinase dinastia Aldaya. Ulterior, raportul poliției din Paris avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a explodat În plină figură. Fumero știa asta cînd i-o dăduse, Într-o cutie, pe peronul gării Francia. Știa prea bine că febra, prostia și furia oarbă aveau să-l Împiedice să-l omoare pe Julián Carax Într-un duel perimat, cu onoare și zori de ziuă, În cimitirul Père Lachaise. Iar dacă, din Întîmplare, ar fi fost În stare să-și adune puterile și s-o facă, arma pe care o purta avea misiunea să-l doboare ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cimitirul Père Lachaise. Iar dacă, din Întîmplare, ar fi fost În stare să-și adune puterile și s-o facă, arma pe care o purta avea misiunea să-l doboare ea pe el. Nu Carax trebuia să moară În acel duel, ci Aldaya. Existența lui absurdă, trupul și sufletul său aflate În suspensie, cărora Fumero le Îngăduise răbdător să vegeteze, aveau să-și Încheie astfel reprezentația. Fumero mai știa că Julián nu va accepta niciodată să se Înfrunte cu vechiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se stingă de la sine. Era doar aperitivul. Am aflat că Julián era la Barcelona În ziua capitulării lui Goded, cînd am primit o scrisoare de la Irène Marceau, care ne povestea că Julián Îl ucisese pe Jorge Aldaya În cursul unui duel În cimitirul Père Lachaise. Chiar Înainte ca Aldaya să-și dea ultima suflare, un telefon anonim alertase poliția În legătură cu cele petrecute. Julián a trebuit să fugă imediat din Paris, urmărit de poliție, care Îl căuta pentru asasinat. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din Berlin, Paris și Roma, care voiau să achiziționeze cartea. Enigmatica fugă a lui Julián de la Paris În urma unui duel sîngeros și zvonurile despre moartea sa În războiul civil din Spania conferiseră operelor sale o valoare de piață la care n-ar fi putut visa vreodată. Legenda Întunecată a unui individ fără chip care străbătea librăriile, bibliotecile și colecțiile private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tabera se randuiră pe maluri, spectatori ai luptei ce avea să urmeze. La prima ciocnire ambele lăncii s-au frânt, dar cavalerii ramaseră neclintiți în șeile lor. Ei au descalect apoi și-au tras săbiile. A urmat un fel de duel în care adversarii pareau atât de egali în totul, încât nimeni n-ar fi putut spune de partea cui avea să fie izbânda. Două ore și mai bine cavalerii au cantinuat a lovi și a para, rând pe rând; a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
puternică și l-a trimis în întâmpinarea lui Gradasso. Au urmat numeroase bătălii cu rezultate nehotărâte. Gradasso înainta mereu în Franța. Dar cum era el nerăbdător să pună mâna pe lucrurile dorite, el l-a provocat pe Rinaldo la un duel ce trebuia să aibă loc în următoarele condiții: Dacă Rinaldo învingea, Gradasso se lega să-i înapoieze toți prizonierii și să se întoarcă în țara lui, iar dacă Gradasso era cel care câștiga, el trebuia să-l capete pe Bayard
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bucurie ar fi părăsit lupta; dar Rodomont, adversarul ei, nu voia cu nici un chip să consimtă la așa ceva. Rogero, indignat înaintea acestei lipse de curtuazie, a spus cavalerului creștin să plece, că el va rămâne să continue lupta cu Rodomont. Duelul a urmat, susținut cu îndârjire de ambele părți, dar a fost curând întrerupt de întoarcerea Brandamantei. Neputându-i ajunge din urmă pe fugari și nevenindu-i să lase altuia sarcina unei lupte care era a ei, se întoarse pentru a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dar revenindu-și curând, a salutat-o cu bucurie oferindu-i protecția sa. Angelica l-a respins însă cu dispreț, iar Roland, furios de această încălcare a drepturilor sale, el era în stare să o protejeze, l-a provocat la duel. Înspăimântată de lupta care va urmă, Angelica o rupse la fugă prin pădure nimerind într-o vale plină de corturi. Aceasta era tabăra lui Carol Magnul, care conducea o armată de rezervă destinată a sprijini trupele ce veneau împotriva lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aici pentru o vreme spre a vedea ce s-a mai întâmplat cu Zebrino și Isabela după ce s-au despărțit de el. Prințul și frumoasa sa mireasă au așteptat, după cum le fusese înțelegerea cu Roland, lângă locul unde se desfășurase duelul, vreme de trei zile, pentru ca în cazul când Mandricardo s-ar fi întors, să-I ispună unde avea să-l mai poată regăsi pe Roland. La capătul acestui răstimp ei au pornit pe urmele paladinului,urme care-i călăuziră în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Considine îi răspunse: — Frumoasă cravată, Meeks. Pe cine-ai sugrumat ca s-o iei? Buzz râse. — Ce mai face fosta, locotenente? Mai poartă chiloți cu găurice? Considine îl fixă intens, cu buzele tremurându-i. Buzz nu clipi. Avea gura uscată. Duel mexican. Jumate-jumate: Considine sau Dragna. Poate că mai amâna puțin să semneze acordul împotriva Pericolului Roșu. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ZECE Două nopți de coșmaruri și o zi plină de fundături. În cele din urmă a trebuit să se deplaseze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înmuie. Mal luă mâinile de pe el și își aduse aminte de o chichiță de la dosar: Sammy îi înjurase pe poponari în fața lui Lesnick. Era un punct slab pe care l-ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și o replică amară: — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și o replică amară: — Sper că ai învățat o lecție astăzi, căpitane. Nu te poți juca de-a sora de caritate cu gunoaiele. Ar fi trebuit să vii cu mine în Brigada Durilor. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rănească prea tare. Spune-mi da, eu voi da telefoanele necesare, iar tu nu va trebui să mergi mâine la proces. Mal se văzu modificând transcrierile depozițiilor, amestecând nume și reajustând grafice pentru a demasca alți comuniști, gata de un duel mano a mano: talentul lui de redactor versus memoria lui Dudley Smith. — Telefonează. Ai grijă ca Loftis să fie aici la 8 și spune-i că or să fie chestii urâte. Claire își retrase mâinile. — Nu vor fi cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui Fabio Foscolo... Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]