14,797 matches
-
nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele vlăguite parcă începuse să se topească. A pornit cu pași mari, nefirești, dezarticulați... Era de mirare cum de se mai ținea pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule! Îți mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc și ziua asta. De unde vii, Costăchele? Răspusul lui Costăchel a fost o îmbrățișare disperată... Au rămas așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea cu dușmanul! Ce ne așteaptă, Dumnezeule!?” Deodată, un caporal a început să strige ca un apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii!” „Ce spui mă?” am întrebat eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
abia îmi târam pașii încoace. Când te-am văzut venind spre mine, mi s-au muiat genunchii. Hai să-ți fac loc pe priciul meu. Îți mai aduci aminte de prietenul meu - sergentul Boldur Petrache? Îi și el aici... Doamne Dumnezeule! Și el?... Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în cer, de ce? De ce mi-ai răpit singura și ultima mea bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în cer, de ce? De ce mi-ai răpit singura și ultima mea bucurie de pe acest pământ?" * S-au întocmit formele cerute de legislația în vigoare. Copilul a fost înmormântat creștinește, Simona fiind sprijită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și în cuget zi de zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Eminescu. afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost: ‹‹Gata! Acum, du-te să te-ntâlnești cu luna!›› Și sunetul era încărcat de un ecou de gheață... Dumnezeule, ce anume, mai exact, or fi vrut să-nsemne cuvintele acestea? Dacă cumva au un dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș putea. Accept și eu, ca și tine, existența Lui și nu am deloc o problemă personală cu asta; niciodată eu nu am fost împotriva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime coerent și logic? „Dumnezeule, acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că, ghinionul meu a Început să-și arate fața ostilă, chiar În acea perioadă. Pe măsură ce timpul a trecut ( eu fiind marcată definitiv de nefasta clipă...) m-am Îndepărtat tot mai mult de biserică și de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut „Împărțirea” bunurilor. Cei care s-au aflat În primele rânduri, au primit câte o „cotă” și de la cei care așteptau docili să primească măcar câteva resturi. „Bat-o dumnezeu de Împărțeală!” Nu cred că Marele Creator avea vreun amestec În această negustorie. Trebuia să ai puțin sânge „diavolesc” ca să-ți faci averi și să te „Înalți” cu mult deasupra altora. Cât de neputincioasă mă simt În fața acestei vieți efemere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Împărăția cerurilor, adică În rai, acolo unde nu mai exista suferință ci doar frumusețe, grădini pline de flori și verdeață și o liniște desăvârșită. Cei din poză, cu suferința Întipărită În ochii Înlăcrimați, cu brațele ridicate către cer, invocau pe dumnezeu să-i ierte de toate păcatele lumești și să le ofere liniștea mult așteptată. Câtă naivitate și, totodată, câtă mârșăvie din partea celor cu fețe bisericești , care aduceau creștinilor ( cu ocazia paștelui sau crăciunului), calendare și astfel de „icoane”, ... dorindu-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe sora mea și am pornit spre casă. Eram consternată de cele auzite. Nu puteam să cred că mi se Întâmplă mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe dumnezeu dușmanul meu de moarte. A fost doar o „expresie” Într-un loc nepotrivit. N-am vrut să fac rău nimănui. Nici măcar nu Înțelegeam profunzimea celor „scăpate” fără vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urlând, noapte de noapte, la poarta timpului meu? N-aștept un răspuns de la nimeni, deoarece nimeni nu trece prin acest pustiu numit suflet, nimeni n-are o clipă răgaz , nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul aprins de propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și cu capetele lipite de podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
caietul meu o poezie semnată de Daniel Chirileanu și pe care aș fi vrut să le-o citesc, dar mi-am dat seama că altfel stau lucrurile aici. Aceasta este poezia: Rătăcire De multe ori/ Uit că sunt al Tău, Dumnezeule; Închei afaceri cu vânzătorii de zei, Te vând, Te cumpăr Înapoi/ Și iar te vând... De fiecare dată mai ușor, mai ieftin; Dar te răscumpăr din ce În ce mai greu... Că te scumpești mereu. Nu știu când am Învățat joaca asta nebună, Dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult pentru soțul ei, ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii Adevărului. Când acesta se îmbolnăvise, iar boala lui era dintre cele care nu aveau vindecare, ea se ruga cu lacrimi pentru el: - Doamne, să nu-i iei sufletul lui, până nu Te va căuta și nu Te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]