2,902 matches
-
din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a trăit, a însemnat extrem de mult pentru foarte mulți oameni și, virtual, a însemnat totul pentru frații și surorile din familia noastră oarecum supradimensionată. De bună seamă, pentru noi a fost, într-adevăr, toate lucrurile care contează: unicornul nostru cu dungi albastre, dubla noastră lentilă de convergență a razelor solare, consultantul nostru genial, conștiința noastră portabilă, supraveghetorul încărcăturilor noastre, unicul nostru poet total și, inevitabil - din moment ce reticența nu a constituit niciodată partea lui tare, ba chiar și-a petrecut aproape șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Seymour, văd în fața ochilor o imagine foarte vie, în care Seymour îmi apare simultan la vârstele de, aproximativ, opt, optsprezece, douăzeci și opt de ani, cu un cap plin de păr care a devenit apoi pleșuv, purtând un șort de vară cu dungi roșii și o tunică militară cu trese de sergent, șezând într-o verandă sau în balconul postului de radiodifuziune de pe 86th Street. Mă paște pericolul de a prezenta numai genul ăsta de imagini și nu-mi place. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care și acolo așteptai să-ți vină rândul În ipostazele cele mai stupide...! În timpul nopții, eu care stătusem toată ziua În picioare aproape În poziție de drepți, odată cu ceilalți, ne-am orânduit Înghesuiți pe cimentul umed și În poziție pe dungă Într-o așa manieră Încăt nu te puteai mișca fără a deranja pe ce-i ce erau Înghsuiți În spate și În fața ta,riscând Înjurături și pumni pe unde se nimerea. În dimineața următoare,nu se numărau arestații, ne Încolonam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unei femei. Gardenii, camelii, cale, umflate În vânt deasupra lui sub plastic ușor, transparent. La stația de autobuz Riverside domnul Sammler luă notă de proximitatea unui student care aștepta acolo, Își folosi puterea ochiului să observe că purta raiați cu dungi late de un verde urinos, o haină de tweed de culoarea morcovului cu noduri de lână albastră; că favoriții Îi stăteau ca niște stâlpi puternici, stufoși, lipiți de cap; că bare de ochelari din baga, civilizate, Îi intersectau; că părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atât de puternic, atât de persuasiv, Înapoi spre condiția umană. Astfel Încât aceste mici pete dinlăuntrul substanței proprii Întotdeauna gravau punctiform cu reflecțiile lor toate spre care se Întorcea omul, tot ce curgea În jurul lui. Umbra nervilor lui Întotdeauna va lăsa dungi, ca pomii pe iarbă, ca apa pe nisip, ca plasa de lumină. Era o a doua Întâlnire a spriritului dezinteresat cu necesități biologice sortite, un meci În retur cu creatura persistentă. Prin urmare, mergând către metrou, la stația Union Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta completă de război a soldaților din jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre și verzi ale hainelor de camuflaj. Trimis de un ziar din Tulsa, Oklahoma, parcă, sau era Lincoln, Nebraska? Sammler Încă Îi mai datora zece dolari, partea lui din banii cu care angajaseră un taxi În Tel Aviv ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
criză. Sammler urma să-și trimită rapoartele demodate domnului Jerzy Zhelonski la Londra spre a fi citite de un public polonez foarte amestecat. Domnul Sammler n-avea ce căuta, la vârsta lui, cu o șapcă albă și o jachetă În dungi din bumbac indian, să meargă Într-un autobuz de presă În spatele acelor tancuri către Gaza, spre Al Arish și mai departe. Dar reușise asta de unul singur. Nu era nimic accidental apropo de asta. În acele articole americane de Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Vezi roșeața aia, movul ăla de acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler ca de la un american la altul. Dungile lungi albastre de pe bumbacul jachetei, șapca murdară de la Kresge’s, micul caiet cu spirală În care Sammler lua notițe pentru articolele poloneze, și el de la Kresge’s, explicau asta. Era un război adevărat. Toată lumea respecta omorul. De ce nu și preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de talent actoricesc - ar trebui sfătuiți să nu-l facă niciodată. Cămașa pentru care tânjea după aprobarea Shebei era de un albastru azuriu, cu guler tare alb și un buzunar mare în față pe care trona numele unui designer. După dungile simetrice de la împachetare care i se vedeau pe piept, cămașa era nouă-nouță. Sheba a pus jos cana cu ceai și s-a uitat la Bangs cu seriozitate. — O, da, a zis ea, minunată. Nu era deloc convingătoare. Vorbea ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a ridicat și a venit spre catedră ca să mai ceară o foaie în plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
holul principal și spre bucătărie. Sheba își amintește că a fost foarte impresionată de curățenia și ordinea care domneau peste tot. Suprafețele din imitație de lemn ale modulelor din bucătărie erau complet goale. Pătratele de faianță albă străluceau. Chiar și dunga de ipsos dintre faianțe era impecabilă. Singura indicație că bucătăria fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Connolly, deschizând o ușă. Înăuntru, aerul era greu de la odorizantul de cameră, își amintește Sheba. Mai era o carpetă din material sintetic cu model, fotografii înrămate cu Connolly și sora lui la școală și un colțar din trei piese cu dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș fi întâlnit un clovn cu o lacrimă pe obraz sau un marinar cu o ancoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și se smiorcăie în dormitorul ei sâmbăta seara. N-a mai durat mult. După aproximativ cinci minute, conștiința de sine care apare la cel ce plânge singur a ajuns și la mine. Am început să-mi observ ritmul suspinelor și dungile de umezeală pe care lacrimile mele le lăsau pe blana Portiei. La scurt timp, devotamentul față de propria nefericire a început să scadă și nu m-am mai putut concentra. Până la urmă am deschis televizorul și, o jumătate de oră înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apă în ele demonul plictiselii rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit ai gura cusută când încerci să țipi ațele se întind ca un acordaj corpul devine o cutie de rezonanță sângele se coagulează în semințele fructelor apa urcă prin capilaritate o dungă neagră se mișcă pe trup trădând-o încă nu te hotărăști să te întorci e plăcut acolo ești un ou într-un cuib de țestoasă carapacea va crește groasă peste o sută de bătăi ale ceasului cu lanț de argint
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o sărutasem cu câteva clipe înainte. Eu sunt Gonzales, i-am răspuns strângând acea mână cu un soi de recunoștință, fiindcă mă simțeam onorat că-mi vorbise, că nu crezuse în etichetele pe care le aveam puse pe haine ca dungile pe zeghe și simțeam în acele momente că am totuși o șansă să mă arăt lumii așa cum sunt, fără prea multe cuvinte, fără prea multe țoale cu care să sucesc gâturi, fără prea mulți centimetri care să mă releve a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
braț și atunci am remarcat cât era de înaltă. I-am privit încălțările gândind că poate e pe tocuri și mare mi-a fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
astă-seară erau mai puține decît de obicei ?); la trei dintre ele se aflau cîțiva clienți. În mijlocul semicercului de microbuze se adunaseră În jurul focului În aer liber trei femei și doi bărbați. Bărbații purtau ghete negre scurte și haine matlasate cu dungi verticale stridente și centuri maro-roșcate. Nici nu era greu să-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]