1,836 matches
-
firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai nu s-ar fi dat dusă... Am rămas totuși în picioare până s-au pierdut în întuneric. M-am așezat lângă călugăr, pe care l-am văzut dus pe gânduri. Au trecut câteva clipe bune până să-l aud dregându-și glasul, semn că are de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească, de copilăria dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării, ca orice emigrant, Gh.T. devine un cronicar al vieții politice, un combatant acerb al racilelor de tot felul, deplângând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
se topi de râs. ― Un mic suvenir! ― M-da, râdeam și eu de mica pățanie, asta-i plata. Cinteza noastră n-a vrut să ne rămână datoare... După asta, gingașa musafiră a țâșnit brusc pe fereastră, în largul cerului și dusă a fost. Dar de vizita ei, o mică minune, ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Într-altă seară, cam pe la jumătatea lunii iunie, pe când ne aflam în salonul lui Coleșiu (afară ploua) Mihaela veni cu o veste: ― Azi împlinesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de cocori, mândra suavitate a lui Dan Andrei Aldea, cel care ne a dăruit neuitatul „om bun, deschide-ne poarta / dă ne o coajă și nu ne goni / și-n schimb îți vom alina tristețea / cu vesele cântece și ghi dușii“! Era fundalul sonor ideal. Asta fiindcă voiam să-i anunț într-un mod cât mai pufos pe cei câțiva prieteni ai paginii de față că, începând de astăzi, mă retrag din viața de rubricard. Dacă tot se zice că la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe me lodia “Șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a uitat nu numai pe mine, dar s-a uitat pe sine însăși. Dacă într-adevăr scrisoarea mea din urmă e neclară în gândiri și sentimente este că lacrimile mă înecau, scriam fără să mai știu anume ce și tot dusul și voiajul cu turiștii e o minciună a mea, plăzmuită în mijlocul unei dureri sfâșietoare, instantaneu concepută în momentul când scriam. Mițule, oare fac bine că sunt așa de sinceră de-ți spun până și minciunile pe care le inventez?! Eminescule
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cea mai grea de susținut. Dar, mă rog, ce-nsemnează această viață dezordonată care o duci? Ce fel la 5 oare dimineața tu încă mi te-ai culcat? Și cum vorbești tu cu mine la o oară în care eu dorm dusă? Știi mata c-aseminea aberăciuni (vorba lui Suciu), nu-ți parmite Mâța sau, după cum îmi zici tu, Momoțica ta! Știi tu că dacă Mițu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va necuminți și m-oi duce și eu pe la teatru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ale Elenei. Cu aceste mici devieri, concertul își urma drumul spre realizare. Rim lua parte și el cu mare regularitate la repetiții. în situația anormală din menajul lui, Rim se conducea normal. Probabil numai fericirea îl făcuse inexact. Negreșit, duelul dus ru Lina și transferarea sentimentelor în strada Minervei îi turburau programul fericirii oarecât. In schimb, programul Linei era acum mereu același. Casa să fie a ei și Rim să plece unde știe! între ei nici un schimb nou de vorbe. Aceeași
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Era cam răcoare. Elîi oferi pelerina pe care o ținea, de obicei, ca rezervă,în minigentuțadiplomat. Ea i-o acceptă. Unde mergem? Nu-s hotărâtă. La mine, dacă te invit, vii? Desigur. O luă delicat de mânuță, ea se lăsă, dusă, la propriu și la figurat. Au ajuns, cu bine, la vila profesorului. Intrară. Fast. Mult fast. Simte-te ca la tine acasă, o îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea până când incandescența pură din vârful țigării s-a degajat complet din învelișul ei de cenușă: „Mi s-a propus să intru în Securitate...“ Mintea mea e lentă și mai mereu dusă aiurea, așa că ratez de obicei clipa. Cele mai grave mo men te din viață le-am trăit de parcă-aș fi trăit bucăți mici din viața altcuiva. Era același lucru acum. Lu cru rile nu-mi ajungeau, deocamdată, până-n adân cul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pregătit să mă însor și nici măcar din punct de vedere psihic nu mă aflam îndeajuns de aproape de ființa ei.Totul pleca mereu de la ea, nu de la mine... -Oricum, trebuie să sărbătorim . Hai să mergem la un camping! M-am lăsat dus. Am luat-o în serios, dar eram prea laș ca să mă gândesc la o eventuală căsătorie. În pat, după ce am făcut dragoste, a trebuit să vorbim serios. -Cum va fi ziua de mâine? -O să accept. -Ce să accepți? -Nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când animalul se scutură și o ia la fugă spre copaci, își revin și ei trei. Doamne, căcat. Amândoi prietenii se uită la Mark. Rupp se prinde de genunchi, Duane de umăr. Ești bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost. Apa e deja dusă. Kearney apare, o cupolă portocalie de lumină la orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o privire sălbatică, fugară, rugătoare, își dă seama că terminase. Deci ți-ai dat demisia, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
se va umfla atât de mult, încât mă voi ridica de la pământ ca un zepelin și mă voi lipi pe tavanul înalt, de unde mă vor râcâi îngrijorați oamenii de serviciu, după care mă vor scoate pe geam și de acolo dusă voi fi (cum a și scris apoi Ruxandra în povestirea ei „Zepelinul Ursulina“). Pe Nona o așteptam de destulă vreme și aveam senzația că toți cunoscuții noștri o să se bucure de venirea ei (ca în jocul cu „bucură-te cum
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta a scos alăptatul din joc. Pe urmă fiindcă, de la un punct încolo, a început corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului la creșă : un permanent prilej de îmbolnăviri. La un moment dat, am reușit să facem rost, totuși, de o femeie care să se ocupe dimineața de copil (a fost ulterior moștenită de frații vitregi ai Irinei, semn că se pricepea
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea. Poftiți în vagoane, copii, adică poftiți în visul lui PAM! PAM doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
voi povesti despre Duncan Thaw. Rima se mișcă ușor și murmură: — Da, continuă. Oracolul începu să vorbească. Vocea îi pătrundea atît de adînc în creier, încît povestea părea mai curînd amintire decît narațiune. Nu era amînată de mese sau de dusul la toaletă sau de somn: noaptea, Lanark visa ceea ce nu putea auzi și se trezea fără să aibă senzația de întrerupere. Prin fereastră vedeau oameni mergînd prin camerele sau pe străzile unui oraș, deși uneori apăreau scurte peisaje montane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un falsificator de bani din lumea bună sau un hoț de bijuterii cu mult stil, venit de departe, poate de peste ocean. Însă... Generalul îl îndemnă din sprâncene să meargă mai departe. Însă mi s-a părut și cu mințile cam duse, cum spun oamenii. De ce s-ar exclude cele două? — Ce mă miră e că primul redactor de la Universul, cel care a scris articolul despre celălalt caz - înțeleg că l-ați citit -, pe care l-am rugat să-l angajeze ca să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]