3,527 matches
-
convinsă fiind că totul se rotește în jurul axului ce unește cerul cu pământul. ,,...credința, fluture, pe umărul tău drept”. Iată credința redusă la înțelepciunea de-a recunoaște că nu suntem monolitul care nu suferă nici o schimbare. Credința ca un fluture, efemer și în perpetuă metamorfoză, stă pe umărul drept, deasupra mânii, zic eu, a dreptei care scrie. Veronica Știr scrie din prezent dar și dintr-o memorie colectivă, scrie selectiv ca și cum ar lăasa mostre de jurnal al unor vremuri de facere
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
conjugat doar de noi... Între alb și negru poate doar curcubeul întors la rădăcini precum un fiu risipitor... Între noapte și zi poate doar amiaza vie și caldă ca o pâine coaptă pe vatră... Iar...între noi, doar o cratimă, efemeră Cale Lactee pe care ne-am dorit cândva să pornim împreună... Poate... Citește mai mult Între bine și răupoatedoar un verbștiut și conjugat doar de noi...Între alb și negrupoatedoar curcubeul întors la rădăciniprecum un fiu risipitor...Între noapte și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
bine și răupoatedoar un verbștiut și conjugat doar de noi...Între alb și negrupoatedoar curcubeul întors la rădăciniprecum un fiu risipitor...Între noapte și zipoatedoar amiaza vie și caldăca o pâine coaptă pe vatră...Iar...între noi,doar o cratimă,efemeră Cale Lacteepe care ne-am dorit cândvasă pornim împreună...Poate...... V. CELOR CARE...., de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2054 din 15 august 2016. Dă spicul grâului să plece, rămâne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
precum ar fi sărutat buzele celor doi bărbați. Nu era încă hotărâtă ce să facă. Să-l lase pe Mircea să plece de lângă ea așa cum a venit sau să-l prindă în mreje? Viorel era doar un spirit. O poveste efemeră, cu sau fără finalizare. Cum se putea oare termina povestea lor încă neîncepută? Bine desigur că nu. Tot se va afla la un moment dat despre relația lor. Mircea era aproape de ea. Doar întindea mâna și îi aparținea. Era al
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
înfiorare, ca o rugă! Toate cântecele Silviei Chifiriuc sunt cărări cu dale și flori spre castelul iubirii din inimi. Pentru ca visul romantic să poposească măcar și o secundă în castelul acesta, ascultătorul cântecului trebuie să renunțe la matca stăpână pe efemer și să se predea vulturului înălțat la ideal! Nu avem a face în spectacolul muzical actual cu mulți artiști în măsură să pacifice întru profitul cel mai binefăcător al spiritului, spectatorii. Dar interpreta de muzică ușoară Silvia Chifiriuc este o
SILVIA CHIFIRIUC. ARTISTA CARE ADUCE SPECTACOLULUI UN ORIZONT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365637_a_366966]
-
ocean ce amăgește, ca să-ți spun că te iubesc! Și voi ignora canoane, artificii si orgolii Voi lăsa-n urma-mi magnolii și un zâmbet la icoane... Ca să poți să mă găsești, drumul ți-l presar cu stele Și petale efemere, însă vreau să te zorești... Nu e timp de amânare, apa lacului îngheață Lotușii schimbați la față se topesc într-o oroare L-aș lua pe fiecare și în săn mi l-aș ascunde, Dintre tulburate unde să-mi învie
AM SĂ VIN... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365664_a_366993]
-
cu mirul veșniciei soarele singurul în drept să intervină cu discreție divină în zestrea primordială el suflet în esență tânjește la raiul cel astral înnobilat de pastelul culorilor proiectate în universul lăuntric neputință fără corespondente în lumea pământeană a ființei efemere! Referință Bibliografică: Simfonie sublimă a dimineții / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 681, Anul II, 11 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SIMFONIE SUBLIMĂ A DIMINEŢII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365699_a_367028]
-
poate fi și acest Giacomo. Ce enigmă ascunde el de o atrage atât de nefiresc de mult? Nu putea concepe cum în această frumoasă zi de toamnă, ea aleargă într-o țară ce nu-i aparține ca origini, după dorința efemeră că va întâlni iubirea paradisului pierdut și că va păși pe cărarea care duce către o împlinire, a cărei dimensiuni încă nu a trăit-o? Către persoana care îi va întinde un braț așa cum a făcut acum pe alee acest
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
unică, esența frumosului. Profund lirică prin natura sa, riguroasă prin formație și cultură, poezia lui Theodor Răpan este aici, în somptuosul și atât de firescul decor al cărții, o autentică sfidare pe care Poetul, chemat de absolutul ideii, o aruncă efemerului covârșit de meschinăria clipei.” (Vladimir Alexandrescu) La umbra cuvântului este volumul care individualizează vocea poetului Theodor Răpan, dezvăluită în nesfârșite sensuri: „Nu mă vreau decât umbra cuvintelor./ Șopotul lor./ De veți avea curiozitatea/ să simțiți cum bate inima/ acestui bolnav
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în cazul meu, destinul de a fi scriitor mi-a fost hărăzit precum haina și misiunea soldatului. Pot spune că el m-a ales pe mine și nu eu pe el. Am avut, desigur, un aport în toată scurgerea timpului efemer, doar în sensul că am acceptat să fiu, dar nu fără ezitări, știind că nu voi avea o viață pământeană ușoară și nu mi s-au rezervat prea multe bucurii sau gesturi de dragoste adevărată din partea celor din jur. De ce
DESTINUL M-A ALES de MARINA GLODICI în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365739_a_367068]
-
1288 din 11 iulie 2014. După fiecare pagină citită din „Umilință și recunoștință”, autor Cati Urucu mi-au venit în minte rânduri dintr-o poezie a lui Vincenzo Cardarelli(traducere de Simona Enache) Amintirile, aceste umbre prelungi În corpul nostru efemer, Acest traseu de moarte Pe care noi îl lăsăm să trăiască Înfiorătoare amintiri de neuitat, Iată-le deja apărute Melancolice și tăcute Fantome stârnite de un vânt funebru. Momente trecătoare ale unei povești obișnuite Închisă ermetic și tristă. și dacă
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Cati Urucu cu ... Citește mai mult După fiecare pagină citită din „Umilință și recunoștință”, autor Cati Urucu mi-au venit în minte rânduri dintr-o poezie a lui Vincenzo Cardarelli(traducere de Simona Enache)Amintirile, aceste umbre prelungiîn corpul nostru efemer,Acest traseu de moartePe care noi îl lăsăm să trăiască înfiorătoare amintiri de neuitat,Iată-le deja apăruteMelancolice și tăcuteFantome stârnite de un vânt funebru.... Momente trecătoare ale unei povești obișnuite închisă ermetic și tristă.și dacă nu aș fi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
dragostei de ea. Si-am să cultiv doar florile iubirii Pe-ntinsele mănoase ale simțirii Și-am să-mpart buchete de lumină La toți drumeții și la toți strănii. Cum să mă despart de veșnicie? Și să mă definesc în efemer? Că vreau să spun tuturor în lume Că avem o mântuire, o singură credință Și-o viață veșnică în Dumnezeu. Cum să mă întorc la vise din pământ Când început-am să trăiesc ca-n cer Și lacrimile nasc mereu
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
noi, ca un bastion al rezistenței împotriva indiferenței și neiubirii, împotriva uitării și a morții care ne împresoară de peste tot. Salvarea o speră Vasilica Ilie prin visul mirificei iubiri, a eternei renașteri din genezica puritate a ființei noastre fragile și efemere. Volumul dă glas vocii feminității puternice în plină izbucnire a elanurilor primăverii, căutând prin vers și cuvânt mirajul iubirii ca ideal și țintă supremă a împlinirii vieții omului: „este o minune să vezi / cum se naște poezia, iubirea...”/ („Prolog”, p.
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
de iubire/mare agitată de frământări și dorințe/Înot printre emoții când îți visez sufletul/iar sufletul meu tresaltă/în acorduri puternice/rupt din taina unei iubiri eterne,/iubire ce absoarbe un timp îndoielnic/transformat în safire/sfidând trupul meu efemer/dus dincolo de moarte/pentru a cunoaște/esența pură a dorului de tot, de toate...”(„Leagănul iubirii”) , ceea ce va deveni, în sfârșit, „veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om/ce se adâncește în eternitate”. („Veșnicia iubirii”) Ca un
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
ritmul, o eufonie fără cusur, tonul nostalgic, elegiac, toate la un loc nasc un poem tulburător. Până și termenii sunt eminescieni: cu-al tău amor, își cată putere, răsari în al meu gând, lumea-i trecătoare, ș.a. Între etern și efemer, poeta caută ceva să se agațe, dar nu găsește decât o frunză care zboară-n vânt: „Doar o petală s-a desprins din soare/ Și a căzut pe umedul pământ,/ S-a odihnit și cerul lângă mare// Ca un copil
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
decât promițător. În poemul „Între alb și negru”, dedicat artistului Aidan Andon, se regăsesc idei interesante. „E arta-n forma ei de adâncire/ Iar arta e lumina omenirii”. Și unele rime sunt des uzitate de confrați: luminii/crinii; mării/uitării; efemerul/cerul; ține/bine; fost/ adăpost; reci/poteci; goi/noi; cobori/nori; sfânt/cuvânt; poteci/reci; deschise/vise; nemuririi/fericirii; senină/lumină; vântul/cuvântul; vântul/pământul; rouă/plouă; ș.a. E interesant că poeta a alăturat în rimă categoriile poezia cu veșnicia
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
firii, date a exista într-o permanentă încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al efemerului prezent, se zbat neîncetat a învinge absurdul neacceptării ce își face loc sfidând absolutul, a cărui supremație e inegalabilă, invincibilă în fața a tot ce este ca natură a entității sub egalul puterii supraomenești!... Certitudinea conștientizată pe deplin a predominării relativului
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
peste noi și dacă nu l-aș fi avut în față pe Părintele Nicolae Bordașiu, aș fi putut să mă întreb dacă toate aceste întâmplări din trecut, retrăite acum, nu sunt doar fulgerări ale închipuirii mele . Nu putem lupta cu efemerul care înghite și ceea ce odată întruchipa neclintirea, stâlpii cei mai puternici ai rezistenței umane, dar atât cât ne stă în putință, trebuie să păstrăm aprinsă lumină care veghează asupra oamenilor care și-au închinat viața semenilor săi. Păstrez în gând
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
care participă constant la viața ei și o ajută efectiv, nu rămân simpli spectatori critici, sceptici sau indiferenți. Biserica noastră nu exclude dialogul cu oameni de alte credințe și convingeri, când aceștia apără sau promovează valori perene, nu doar mode efemere sau atitudini conjuncturale partizane. 7. În concluzie, este mai util și mai demn să construim cu bucurie un spațiu-simbol al comuniunii decât să apărăm cu patimă un vid spiritual!... Acest adevăr este confirmat de mulțimea clericilor și credincioșilor români care
DESPRE CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361534_a_362863]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
nici de simpatiile politice ale autorilor. Nominalizările au fost propuse de o comisie a Ligii Scriitorilor din care au făcut parte scriitori cu experiență din conducere și unii președinți de filiale. Poezie Ion Cristofor - „Orchestra de jaz “ Eugen Burghelea - „Edenul efemerului“ Titina Nica Țene - „Un strop de veșnicie“ Petru Jipa (Germania) - „Cenușă și stele“ Marian Barbu - „Poeme“ Mircea Dorin Istrate - „Îndulcitele Iubiri“ Maria Prahoveanu - „Freamăt de lumină“ Rodica Ulea - „Căutări în amurg“ Mariana Cristescu - „Amor prohibit“ Teodor Barbu - „Retorica balansoarului“ D.G.
NOMINALIZĂRILE CĂRŢILOR APĂRUTE ÎN ANUL 2012 PENTRU PREMIILE ANUALE ACORDATE DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351777_a_353106]
-
-n valuri de rece sudoare Am revenit pe pământ. Am visat! Iartă, Doamne! Am venit în lumea-aceasta Neștiind că poate fi Toată viața doar o farsă Ori o joacă de copii... Am venit din lumi astrale Nălucind pe firmament, Efemeră și plăpândă La trecut să spun prezent. Luminată fiind de Domnul, Am venit pe-acest pământ Moartea să o prind de coasă Aruncând-o în mormânt. Lumea-i însă falsă, crudă, Cred prea mulți că totu-i bani, Iubesc idoli
ACROSTIH ÎN FAMILIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351861_a_353190]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MĂRUL TĂU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 777 din 15 februarie 2013 Toate Articolele Autorului mărul tău Prind cu palma-mi efemeră frumusețea lui rotundă și-n privirea ta profundă eu tot trec spr-o altă eră, Unde scena e un cântec și-unde-actorii toți zâmbesc; mărul e dumnezeiesc: e iubire și descântec. Ia-l și tu, dar dă-mi-l mie, nu-l
MĂRUL TĂU de LEONID IACOB în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351898_a_353227]
-
și rămâne o personalitate marcantă a meleagurilor vâlcene. O vie recunoștință celui care a fost profesor și om de cultură Costea Marinoiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace, lângă aleasa inimii sale, cea care i-a fost alături în pelerinajul efemer prin viața pământeană. Referință Bibliografică: Costea Marinoiu - un dascăl al culturii vâlcene / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 779, Anul III, 17 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN DASCĂL AL CULTURII VÂLCENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351926_a_353255]