4,870 matches
-
balansoarul ei, trecuse pe versantul mai liniștit al celui care ascultă povestea. Iar mie îmi plac modulațiile lui Helen orientate spre ceea ce este sacru și delicat, în tablouri simple, dar colorate și înmiresmate. -În acel spațiu, continuă ea într-un elan contemplativ, căci retrăia din plin momentele trecute ce-i luminau și acum chipul, simțeam prezența lui Dumnezeu și oamenii erau mai buni, mai luminoși, mai calzi... ne adunam cu toții la rugăciuni, dar și la mesele acelea binecuvântate... respiram cu adevărat
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
autorizată: “Signifie: ‘Jéhovah a témoigné de la faveur, Jéhovah a été compatissant’. Héb.: Yehôhanan”. Les Saintes Écritures, 1995, p. 576, nota. Omul empiric, cotidian, imediat reperabil, este fie tradiționalist (bătrâna profesoară Salomeea, cea care aduce laudă satului, dar, concomitent, poate înțelege elanurile novatoare ale nepoatei sale Geanina), fie cosmopolit (cu moderație: Matei, aceeași Geanina, Anica Trandafir, alias Anette Rosier), fie modern, capabil adică să asimileze statornicia în schimbare și schimbarea în statornicie (exemplul cel mai grăitor: Tudor, din Amiază, în simfonia cicorii
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
nici respectivele nu ciripeau, nu erau supărate, dimpotrivă, „tovarășele” erau încântate că au fost curtate și invitate să „ia loc” pe canapea, chiar mândre că „tovarășul” a poftit la farmecele lor. Uite-așa, „tovarășul” menținea colectivul unit, care muncea cu elan într-o atmosferă de armonie deplină. Dar pe mine, tov director, niciodată nu m-a invitat să iau loc pe canapea. Când mi-aducea hârtii la dactilografiat, privirile lui se concentrau asupra hârtiilor și, cu nasul în ele, îmi spunea
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
tot ignorăm și să ne alungăm creatorii, ezităm și... distingem mai greu ce este de admirat!... Într-un pasaj memorabil, Ioan Kaleve relata despre reperele sale critice: trei profesoare ce au vărsat o lacrimă citind poemul. Și eu, sub un elan elegiac, mă simt asemeni celor trei și... nu știu câți vom mai fi, însă știu precis că nu pot încheia acest articol, sau ce o fi el, fără să mă alătur unicei interpretări critice, dată poemului Cântarea oilor între 1992-2016, de către dr.
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
de ași ai umorului oltenesc îl constituie Casa de Cultură a Studenților din Craiova. Toate cele patru grupuri au văzut primele lumini ale rampei pe scena Casei Studenților din Bănie, toți componenții lor aflându-se, în momentul debutului, la vârsta elanurilor irepresibile: studenția. Rugat de Marian Rățulescu (unul dintre inimoșii inițiatori de acum o jumătate de veac ai celui dintâi foarte percutant grup satiric de aici, manager de editură, după 1989) să scriu prefața volumului ce se dorește, pe bună dreptate
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
Atât pe o parte cât și pe cealaltă parte a Prutului. N-am mișcat, oficial, niciun deget la războiul din zona transnistreană. Am marșat, ulterior, la tot felul de poduri de flori. De fapt șmecherii iliesciene / sneguriste de temporizare a elanului național. Cu ordin de la Moscova !?! Țin minte o manifestare entuziastă, una din multe altele, la Piatra-Neamț, a Asociației Două lacrimi gemene, când poetul Dabija ne spunea că reunirea va veni, undeva, prin 2007. Iar timpul a trecut, pierzându-ne între
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
Acesta este titlul celui de-al 26-lea volum al colegului și prietenului meu CAROL ROMAN, din îndepărtatele noastre tinereți și elanuri gazetărești. Trecut și el cu bine peste pragul celor 80 de ani, este de admirat tocmai pentru păstrarea și continuarea acelui elan spiritual, caracteristic oamenilor de talent și de caracter. Aceștia au fost sortiți să înfrunte intemperiile atâtor decenii pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
celui de-al 26-lea volum al colegului și prietenului meu CAROL ROMAN, din îndepărtatele noastre tinereți și elanuri gazetărești. Trecut și el cu bine peste pragul celor 80 de ani, este de admirat tocmai pentru păstrarea și continuarea acelui elan spiritual, caracteristic oamenilor de talent și de caracter. Aceștia au fost sortiți să înfrunte intemperiile atâtor decenii pe care ei, ziariștii, înaintea altor oameni de condei, le-au luat în piept, ca niște cercetași în avanposturi sau observatori pe metereze
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
fi dorit-o și eu cândva, dar de care nu am avut parte. În speranța că măcar câteva suflete vor fi sensibilizate de versurile mele, m-am învrednicit și aventurat să scriu această carte de poezie și de epigrame. Dacă elanul mi se va păstra, speranța mă va însoți, sănătatea îmi va permite, sper să ofer dragilor cititori și alte versuri, mai interesante în perioada următoare. Sunt convinsă că nu voi putea s-o egalez pe sora mea, scriitoarea Maria Panciuc-Bucătaru
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
cu admirație, D.R.P.), Ovidiu Ghidirmic, este înscris sub semnul divin al cifrei 7 - înmulțită cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele excepții, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice. 7. Vocația critică Animat de un elan ascensional nestăvilit și neîntrerupt, mistuit de setea de absolut - aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncuși, Călinescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovedește, și de astă-dată, că și-a asumat vocația critică asemenea unei necontenite aspirații, năzuințe spre perfecțiune și desăvârșire. Deprinzând, o dată cu
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
moderne. În 1816, Schubert compune două simfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numește și tragica, în principal datorită influenței compozițiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, face câțiva pași înapoi și realizează o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia V-a, o simfonie lirică, care, deși ne amintește de Mozart, ne prezintă totuși un compozitor cu o personalitate conturată și originală. Practic, această lucrare este adevăratul punct de pornire
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
și la hârjoană. Deseori continuam hârjoana și după ce se termina recreația, cu ghion-teli, pișcături de urechi, de păr, mâzgăleli reciproce pe cărți și caiete, mă rog, tot arsenalul comportamental sâcâitor și enervant pentru un învățător. Domnul Arsu ne mai potolea elanul din când în când cu câte o privire de harpie și un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar într-
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
traista. Și tata a zis să fiu bărbat, să viu cu traista plină.” Acest „argument forte” m-a făcut mai dârz, mai hotărât. Mai ales că habar n-aveam pe unde voi merge și cât va dura colindatul. Aveam un elan de luptător și o dârzenie obținute în lupta cu zmeii și balaurii... Aici trebuie să mărturisesc că elanul de viteaz îl aveam de când îmi făcuse tata bățul de colindător. Cum l-am luat în mână, am simțit că se transformă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
făcut mai dârz, mai hotărât. Mai ales că habar n-aveam pe unde voi merge și cât va dura colindatul. Aveam un elan de luptător și o dârzenie obținute în lupta cu zmeii și balaurii... Aici trebuie să mărturisesc că elanul de viteaz îl aveam de când îmi făcuse tata bățul de colindător. Cum l-am luat în mână, am simțit că se transformă în paloș fermecat. Mă suiam pe capra de tăiat lemne, care se transformase și ea în cal năzdrăvan
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa care se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin farmec. Omul rămăsese nemișcat. Poate că Își lua elan pentru a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea rampei Întunecate, prăvălindu-i la pământ. Cei trei urmăritori se prăbușiră Într-un amalgam de brațe și de picioare, coborând ca Într-o avalanșă un număr de trepte, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu un pas Înapoi, adoptând o atitudine relaxată. În realitate, se blestema singur pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde se afla, nimeni nu Îi putea veni În ajutor. Unica armă pe care o avea era daga păstrată În buzunarul secret, dar se Îndoia că celălalt avea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tranșată ferm În defavoarea nobelistului Norbert Wiener. Eterna noastră marotă cu oculta evreiască și complotul mondial antiromânesc care, la fel ca În cazul lui Paulescu, ne frustraseră de binemeritate recunoașteri internaționale etc., etc., știți povestea. Poziția mea era ceva mai nuanțată, elanurile protocroniste nu mă cutreieraseră niciodată foarte insistent. Nu i-am contrazis totuși vehement, fiindcă s-ar fi ofuscat și n-avea nici un sens să le lezez sensibilitățile culturale. N-am marșat Însă cu entuziasmul așteptat la dezlănțuirea lor de patriotism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost În ce măsură puteam avea Încredere În ce scria acolo. Îmi doream să fie adevărat, asta mi-ar fi confirmat intuițiile, dar, În același timp, mă suspectam de partizanat interesat și, prin urmare, nu voiam să mă las atras de elanuri triumfaliste facile. N-aveam aici nici un mijloc la Îndemână să verific, și chiar dacă m-aș fi aflat la Biblioteca Academiei Regale din Londra, șansele erau aproximativ aceleași. Cum se poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luăm un exemplu la Întâmplare, nu pot exista În nici o limbă. Cel puțin, nu Într-o limbă pământeană. Problema este să găsești corespondențele, să descoperi mecanismul de echivalare a unora cu celelalte. - Mi se pare corect, am Încuviințat plin de elan maieutic și Încurajator. - Mulțumesc, nu e nevoie de cine știe ce geniu deductiv ca să realizezi chestia asta, ajunge să fi citit o carte polițistă și să nu fi rămas repetent În clasa a cincea, eventual. Dacă n-ai avut acest ultim ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Spune orice Îți trece prin cap, eventual, pune-mi Întrebări, oricare ar fi ele și oricât ți s-ar părea de aiuristice, poți să știi? Nu era invitația de natură să-mi stimuleze În cel mai Înalt grad imaginația și elanul interogativ, dar... - Spune-mi, te rog, În câte bănci sunt depuși banii? Câte conturi avem În total? - Nici nu e nevoie să număr, am mai făcut-o de o sută de ori până acum. Fix șaisprezece. De ce? - Nu știu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le mai încapă. Cu o sută de ani și mai bine înainte de publicarea celebrei opere a lui Giambattista Vico (Scienza nova, 1725î, Broanteș al nostru, observând mișcarea corsi e ricorsi a salbei de pe pieptul Cosettei, se simțea cuprins de mari elanuri romantice și blestema în gând tiparele clasice, slavone. Ceva-ceva observase și țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
N-am multe și nu merită osteneala. — Ehe, cum bag seama, la dumneata multe nu merită osteneala. Tac și Îmi fac de lucru cu ciucurii milieului de pe masă. — Să pun de cafea, Încerc s-o Îmbunez și să-i stăvilesc elanul reproșurilor. Lasă, că mai băui una azi dimineață și p-ormă inima mea face treișpe-paișpe... da, nici nu mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și proprietarul spune că ar trebui să fie destule ocazii să cunosc oameni de legătură - dealeri, colecționari. Nu fac ei sculpturi, dar aș putea găsi o galerie care să mă ia prin intermediul lor. — Asta e grozav! a spus Claire cu elan. Am privit-o cu suspiciune; în mod normal s-ar fi plâns de norocul meu în comparație cu propriul ei insucces. —Ce galerie e? — Se numește Shelley Frank Fine Art. Claire s-a holbat la mine. —Dar nu e galeria unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]