3,359 matches
-
o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie grasă. Nu era frumoasă, dar avea o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Avusese ideea de a da oarecare rafinament ocupației ei, așa că folosea cerneluri roșii și albastre. Lega manuscrisele într-o hârtie mai groasă, care arăta vag ca mătasea moarată în diferite culori pastilate. Își făcuse o reputație frumoasă în privința acurateței și eleganței lucrărilor pe care le preda. Scotea bani buni. Dar nu putea scăpa de ideea că a-și câștiga singură existența era un lucru oarecum sub demnitatea ei, așa că ținea să-ți amintească din când în când că e o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o rochie neagră aproape în pas cu moda. Mi-am amintit că auzisem despre soră-sa, dna MacAndrew, că i-a supraviețuit doar doi ani soțului ei și i-a lăsat toată averea dnei Strickland; după înfățișarea casei și după eleganța servitoarei care mi-a deschis ușa am judecat că această sumă fusese suficientă pentru a-i oferi văduvei Strickland un confort modest. Când m-a poftit în salon am constatat că dna Strickland are un musafir și, după ce am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră. Am rămas multe minute privind-o pe cea pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pictorului pentru marele portret de la intrarea în Castel: Clălis de Vincey avea aici poate șaptesprezece ani. Era imortalizată în mijlocul unei pajiști presărate cu plante umbelifere, din acelea numite popular cununițe. Tânăra râdea. Era îmbrăcată în haine de țară și toată eleganța ei era pusă în evidență de simplitatea îmbrăcăminții. O pălărie cu boruri largi arunca o umbră întunecată pe jumătate din chipul ei, dar ochii și surâsul ei, strălucirea soarelui pe mâna sa ce ținea marginea pălăriei ridicate de vânt, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e îngrozitor să fie nevoiți să facă ceva la care nu se pricep mai bine decât restul lumii. Așa că se prefac. Totuși, trebuie să se dea prea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înălțare pe cele mai înalte culmi. Oricum el are încă perspective de avansare, iar pe viitor îl mai așteaptă încă unele lucruri care altminteri ar fi, din păcate, deja de domeniul trecutului. Anna înșiră notele acestei compoziții rapide cu o eleganță lejeră, japoneză, ca un șirag de perle de cultură. Vioara intonează șleampăt, iar urechea muzicală a Annei suferă și pretinde mai mult exercițiu din partea viorii. Astăzi nu se muncește, ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
filmare, am Întâlnit un bărbat, și el mi-a dat acest număr de telefon. Am simțit-o pe femeie crispându-se la auzul cuvântului New York. — Stați un pic, nu Înțeleg despre ce vorbiți. Dacă până În acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu vocea pe care o auzisem pe robot. Puteam să percep cu claritate tensiunea și iritarea interlocutoarei mele de la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine. Și cu asta se întoarse pe călcâiul său deloc de neglijat și mărșălui cu eleganță afară din încăpere, însoțit de câțiva dintre ofițerii săi. Heydrich afișă un surâs ușor, care nu îi depăși colțul gurii. Apoi, ochii săi îi întâlniră pe ai mei și îmi făcură semn spre cealaltă ușă. Arthur Nebe ne urmă, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
exemplu, care făcuse totul pentru a-l trimite în exil în 58...: iată tot atâtea motive ca să-i urască pe epicurieni. Filosofii nu sunt întotdeauna înțelepți, iar stoicii sunt adesea incapabili să suporte și să se abțină - maxima lor - cu eleganță... Să lăsăm deci în urma noastră ideea unui discipol al Grădinii egocentric, preocupat doar de sine și uitând de lume confruntat cu un adept al Porticului, angajat în treburile cetății, virtuos, măreț, mare senior, semănând până la confuzie cu clișeele peplumurilor... Versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acest lucru. De aceea însărcină pe Möbius să dea fundamente satisfăcătoare demonstrației. Acest deziderat a fost împlinit de Ostrowsky, în anii noștri. A doua și a treia demonstrație, pur algebrice, sunt însă neatacabile. Mai ales a doua se distinge prin eleganța și ingeniozitatea ei și e bazată pe inducție. Despre fundarea riguroasă, din anul 1831, a calculului cu numere complexe, am mai pomenit. Aici Gauss are predecesori: pe Argand și Cauchy. Dar lui Gauss nu-i ajunge fundarea logică. El vrea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frații Chivu) Atmosfera era foarte plăcută la „Amba”, cum îi spuneam noi, cei de-ai casei! Acolo puteai să faci un dans, sau să îți inviți partenera sau prietenii la o petrecere oferindu-le o seară fascinantă... cu stil și eleganță. Ora închiderii = miezul nopții, după care, dacă mai erai în „lovele” te mutai jos la „Melody”! La următorul colț de stradă era vestita cofetărie Scala... „dispărută" la cutremurul Din '77. O prăjitură bună, un diplomat, un cataif, sau o cafeluță
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
mai mult de șaptesprezece silabe sau chiar mai puțin. Acum nu mi se mai părea așa de ușor ca la început să lași lucrurile din preajma ta să vorbească singure. Descoperisem o capcană bine camuflată pe care el o învinsese cu eleganță. Tenorul care cucerește auditoriul, lasă întotdeauna impresia că se simte în largul lui, cântă cu dezinvoltură, îți vine să crezi că nu întâmpină nici o dificultate, nu-i așa? Fără ca spectatorul pentru care a urcat pe scenă să știe cât a
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
frumoasa zi de iarnă. Fularul fin, în degradeuri pastelate, în ton cu pălărioara elegantă, încadrau un profil de o frumusețe serafică ce nu putea trece neobservată de privirile bărbaților aflați la plimbare la ora aceea. Era imposibil să nu remarci eleganța cu care-și purta poșeta fină, în aceeași nuanță cu cizmulițele moi, cu șnururi lungi ce se petreceau de jos și până sus ca într-un dans plăcut, șerpuitor, prin butonierele protejate de o cusătură artizanală foarte reușită sub aspect
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
desăvârșit Și să-și vadă la picioare Acest dar neprețuit .* Copilăria și-a petrecut-o în satul natal ,într-o vale închisă de dealuri împădurite, în locuința părintească modestă , dar încăpătoare și gospodărească, care nu era lipsită de o anume eleganță rustică. Căsuța de la Ipotești, avea o arhitectură pur românească cu un pridvor care îpărțea umbra și lumina pe din două creându-i lui Eminescu când era copil, un spațiu mental, * încât codrul, izvoarele și satul din vale îl interesa atât
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop de eleganță și demnitate, îndepărtând cu grijă manifestările intime ale crizei de sensul lor funabulesc.Atenția se îndreaptă mai degrabă spre valoarea aforistică a observației cu care se încheie mai toate poemele:Pe podium timpul,triumfător și râzând/ Pe culoarul cu vise
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
mai bine... La ce oră? - La șapte și un sfert, cel târziu, să fii îmbrăcată... - În ce anume ai vrea să apar? - Nu contează... Vezi și tu... - Mda, o să fiu o sorcovă și ei eleganți... - Nu le au ei cu eleganța. Sunt de altă vârstă... Hai, că am treabă, pa! - Pa, ocupatule! - Îmi pare rău, sunt ocupat, am program cu familia și... - Te înțeleg, prietene, te cred, dar, nu pricepi că am nevoie de tine, ce dracului! Vocea comisarului-șef Costantin
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mai mult țara, cu atât ești mai european. Mie îmi dispace genul ăsta. - Ce vă supără cel mai mult în societatea românească? Mârlănia din jur! Ies pe strada Unirii din Craiova și mă salută vecinii mei care îmi spun cu eleganță: „Salut vecine!”. Adică ne tragem de șireturi. Iar e vorba despre lipsa criteriilor ... Mă deranjează ce văd în București, unde nu îmi place să stau. Merg cu taxiul și mă uit la lumea din autobuz, pe fereastră. Este de o
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
zațul ei expirat. Păcat! Ce-ar mai rămâne de spus?! Ce va mai rămâne din muzică după supunerea ei unei înghețări și redarea ca pe o ploaie cu grindină, până dor urechile?! Ce mai rămâne din spectacolul muzical elevat dacă eleganța artiștilor e contestată de portul de picnic, dacă decorul mirific este dematerializat de explozii zăpăcitoare, dacă fetele frumoase sau înfrumusețate sunt depășite de fete transformate, dacă de la costumațiile lor de scenă, superbe, s-a ajuns la dezgolirea până la cea mai
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
reveriei sonore! Marina Florea este o artistă neanalizabilă în privitul rece, neapropiat, neatașabil, Marina Florea e o artistă care trebuie privită cu ochii sufletului și auzită cu mintea supusă inimii! Cântă strigător la vis! Dinamizează gesturi scenice neverbale decât în eleganța dansului decent și vivace. Expresia dansului de scenă al Marinei Florea induce izbucnirea în plăcere a spectatorilor, răpirea lor în clipe de extaz și dragoste. O formulare pertinentă care aparține criticii muzicale nu a vizat-o niciodată nefavorabil pe Marina
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
Martin nu se poate scrie într-o literatură tehnică. Despre Corina Martin se poate scie în literatura cifrată a bătăilor inimii. Se cere când se scrie despre Corina Martin, a se prelua pierduta simfonizare a scrisorilor de altădată, mesagere ale eleganței, armoniei, culturii, fineței conversației dintre oameni între care există raza unei lumini de admirație returnabile din oglinda reciprocității. Corina Martin este o doamnă elegantă, desăvârșit integrată în cultura și mersul economic al lumii actuale. Deși configurată în caleidoscopul activităților cotidiene
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
hotel Sfinx, aflat în centru orașului Timișoara. Din ea, o tânără de aproximativ douăzeci și cinci de ani, cu părul blond, ușor ondulat și ochii de grafit, îmbrăcată în fustă și taior gri, pantofi asortați, cu toc foarte înalt, ceea ce-i sporea eleganța, coborî pe trotuar însoțită de un bărbat mult mai în vârstă, care n-o slăbea din ochi. - Spune-mi, unde mergem? îl întrebă nedumerită, lăsându-se condusă spre intrarea hotelului și de acolo înspre lift. Mi-ai spus că mă
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]