1,905 matches
-
vast lăcaș de doliu încărcat de morminte" și un "vast mormânt" Cântul IV) se poate consulta: O. Drimba, vol. II, 1970, pag. 113-114; A. Anixt, Istoria literaturii engleze, Ed. Științifică, ed. a II-a, Buc., 1965, p. 289. 24 în Elegie scrisă într-un cimitir de țară (Elegy Written in a Country Churchyard), 1751. Despre "creatorul poeziei cimitirului" și despre tablourile lui "zugrăvite în culori sumbre" trimitem la A. Anixt, Op.cit., p. 289. 25 Conf. O. Drimba, Op.cit., p. 116. 26
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și o prescurtată versiune a Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din Verlaine și din Victor Hugo (Napoleon), M. Pricopie traduce din Horațiu, Eichendorff
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la fel de dotat pentru toate formele poetice. Prelucrările versificate ale lui I. Barac și stihurile lui Athanasios Christopoulos au însemnat pentru el cea dintâi întâlnire cu poezia, dar adevăratul debut se produce sub puternica influență a lui Lamartine. Primele poezii sunt elegii, sonete și ode care pornesc de la motive romantice comune și celorlalți poeți munteni: curgerea timpului, deșertăciunea vieții, ruinele ca simbol al trecutului, destinul poetului. Interesul acestor scrieri - versificații reușite ale unui bun meșteșugar, lipsite însă de vibrație lirică autentică - stă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
numelui lui Carol Scrob alături de acelea ale lui Eminescu și Alecsandri constituie o impietate. „Poet și ofițer“, Carol Scrob (1856-1913), sublocotenent de infanterie în timpul războiului din 1877- 1878 a avansat până la gradul de maior; este autorul unor poezii facile, madrigale, elegii erotice, romanțe, dintre care cele mai cunoscute sunt Dor de răzbunare („Aș voi din piept să-mi scot...“ etc. pe muzică de George Cavadia) și Luna doarme (pe muzică de E. Macarie), citate mai sus și de Bacalbașa. Ambele romanțe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
umor intelectual și cu un acut simț al perceperii unei lumi desacralizate, așezată sub un destin mioritic, în care există totuși „îngerul” Mihai Eminescu. SCRIERI: Lucrare de control, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1987; Salonul 33. 33 de poeme și o elegie rock, postfață Eugen Chiriac, Chișinău, 1989; Critica irațiunii pure, București, 1996. Repere bibliografice: Traian T. Coșovei, Tineri poeți basarabeni, CNT, 1992, 28; Traian T. Coșovei, Un tânăr poet basarabean, „Azi”, 1993, 9 august; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 243; Simion Bărbulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]
-
propriu-zis și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
pereche cu piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi, din literatura maghiară. SCRIERI: Elegii și egloge, București, 1969; Norul lui Magellan, București, 1972; Prin vântul toamnei, București, 1987; Pactul cu diavolul, Plenița, 1994; Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; Palatul fermecat, Craiova, 1997. Traduceri: Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
marinarul, București, 1977; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
începuturi până azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată de un alt personaj. Fondul de înțelepciune nu se rezumă la cele 760 de sentenții anunțate pe copertă, ci este îmbogățit de numeroase formulări aforistice originale. Parantezele filosofice, elaborate într-un stil literar foarte încărcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
literatura moldovenească”, „Codrî”, „Tinerimea Moldovei”, „Literaturnaia gazeta” ș.a. Alături de cărți de critică literară - Martor ocular (1983), Regăsirea numelui (în limba rusă, 1990) sau Bunul simț (1996) -, Ț. a tipărit mai multe culegeri de versuri, între care Cămașa lui Nessos (1988), Elegii pentru mintea cea de pe urmă (2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel Bun (Sete), Scrisoarea lui Harap Alb către fata Împăratului Roș (Nu cerca). Deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
exprimă, grav și trist, o stare aproape agonică: „Sub pașii moi e ziua o povară./ Cucuta-i verde-verde. Într-o sferă/ plină cu mercur mă scald. E frig./ E început de eră./ Sunt singurul exemplar din speță ce mai speră” (Elegia Cavalerului Tristei Figuri). Volumul Elegii pentru mintea cea de pe urmă, influențat de activitatea politică a lui Ț., se caracterizează prin implicare intensă, printr-o vehemență îndurerată, ce se revarsă asupra unor politicieni din stânga Prutului, asupra unor indivizi corupți și iresponsabili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
stare aproape agonică: „Sub pașii moi e ziua o povară./ Cucuta-i verde-verde. Într-o sferă/ plină cu mercur mă scald. E frig./ E început de eră./ Sunt singurul exemplar din speță ce mai speră” (Elegia Cavalerului Tristei Figuri). Volumul Elegii pentru mintea cea de pe urmă, influențat de activitatea politică a lui Ț., se caracterizează prin implicare intensă, printr-o vehemență îndurerată, ce se revarsă asupra unor politicieni din stânga Prutului, asupra unor indivizi corupți și iresponsabili. Poemele pierd din rafinament, făcând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
aici singurele viețuitoare,/ în mersul lor legănat, în ochii lor plini de o mahnă adâncă/ se mai resimte melancolia stăpânilor de altădată”. SCRIERI: Martor ocular, Chișinău, 1983; Cămașa lui Nessos, Chișinău, 1988; ed. 2, Chișinău, 1996; Bunul simț, Chișinău, 1996; Elegii pentru mintea cea de pe urmă, Chișinău, 2000; Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980; Litera și legământul, Raubach, 1981; Trei parabole, Raubach, 1981; Septuoprepoeme, Raubach, 1981; Umerii lui Elohim, Raubach, 1981; Nutreț pentru demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata fără de apoi, Raubach, 1984; Piatră-apă-soartă, postfață Mihai Niculescu, Raubach, 1985; Steaua neizbucnită, Raubach, 1986; Trei poeme, Raubach, 1986; Fuga din priveliști, Raubach, 1987; Elegiile cretane, Raubach, 1989; Pardes, Aarhus (Danemarca), 1989; Cheia din miresme, Raubach, 1990; Stigmate și lauri, Raubach, 1993; Zariștea din timp, Raubach, 1994; ed. bilingvă (Zariștea din timp - En glauta ur tid), tr. Gabriela Melinescu și Bo Herlin, Oradea, 1997; Auzeliști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980; Maraton. În 7 ode, 2 digresiuni lirice si o elegie, Chișinău, 1980; Inima și tunetul, Chișinău, 1981; Melcul, Chișinău, 1981; Coroana de umbră, Chișinău, 1982; Pâinea în două cânturi (în colaborare cu Imants Ziedonis), I-II, Chișinău, 1984; Cavaleria de Lăpușna, Chișinău, 1985; Scrieri alese, I-II, pref. Eliza Botezatu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
o prozodie melodioasă. În Vameș (1991) și Procesul lui Narcis (1995) a încercat și tehnici poetice mai noi. SCRIERI: Veghe, Chișinău, 1976; Nesfârșitul spicului, Chișinău, 1976; Ev, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1987; Vameș, Chișinău, 1991; Procesul lui Narcis, Chișinău, 1995; Elegii contra frigului, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Șansele poeziei angajate, LA, 1992, 9 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220; Ion Beldeanu, Fișier, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Ion Beldeanu, „Elegii contra frigului”, „Bucovina literară”, 2002, 7-8. E.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
Chișinău, 1987; Vameș, Chișinău, 1991; Procesul lui Narcis, Chișinău, 1995; Elegii contra frigului, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Șansele poeziei angajate, LA, 1992, 9 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220; Ion Beldeanu, Fișier, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Ion Beldeanu, „Elegii contra frigului”, „Bucovina literară”, 2002, 7-8. E.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
din ce în ce mai fierbinți / insuportabili / pe treptele ultime”. Elegiac, fără relaxări inutile, tensionat, dar fără crispare, Noiembrie inocentul înscria, fără îndoială, o „ajungere” în lirica autoarei. Portret în oglindă, ultimele ei cărți de poezie cresc în adevărul acestor frumoase versuri dintr-o Elegie (din volumul Portretul din Fayum): „afară e înlăuntru / și lăuntrul i-afară / și până-nserează mai am câteva ceasuri / să-mi mestec fărâma de taină, / până la mohorâtul hotar / unde nu se zărește decât / șirul de simulacre / statui în giulgiu / A lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
o formă simplă și melodioasă. Exemplu: Cântec haiducesc (literatura populară) - doina - specia liricii populare în care sunt exprimate cele mai puternice și mai deosebite sentimente ale poporului: iubire, ură împotriva asupritorilor, dor, înstrăinare. Exemplu: Măi bădiță, floare dulce (literatura populară) - elegia - specie a genului liric, caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, de regret, de melancolie sau de durere. Exemplu: Melancolie de M. Eminescu - epigrama -specie lirică, de obicei un catren, care satirizează defecte umane, încheindu-se întotdeauna printr-o poantă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pentru drepturile omului. (Ca de obicei, Marile Puteri sunt ocupate cu alte probleme, mai stringente. De înțeles!) 62. Deocamdată, neoantivündünismul este sub control Din păcate, aceste vocalize (în re minor) tind să se transforme din simple exerciții zilnice, într-o elegie tragică coerentă. Ceea ce, în mod cert, nu este în intenția celui ce le consemnează atât de stângaci! Dar un sunet cheamă după el alt sunet, o literă altă literă și iată cum se naște acest puzzle neașteptat. Dar așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
sale doine, aceea de a realiza o epopee națională, având drept surse de inspirație istoria și folclorul. Scrise între anii 1864 și 1875, legendele sunt, s-ar putea spune, frânturi de epopee. Ciclul, nu tocmai omogen, înmănunchează romanța și oda, elegia și istorisirea galantă, nutrindu-se din fabulosul poveștilor (Legenda rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]