1,904 matches
-
1993; Rugă pentru cei blânzi, București, 1999; O fiară desăvârșită, București, 2001; Miere neagră, București, 2002; Îngerul pe gheața subțire, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cărțile tinerilor, RL, 1974, 34; Ioan Adam, Geografii imaginare, SPM, 1974, 197; Horia Bădescu, „Elegie pentru puterea orașului”, ST, 1974, 9; Barbu, O ist., 446; Piru, Poezia, II, 520-521;Ulici, Prima verba, I, 25-27; Regman, Colocvial, 38-39; Adrian Popescu, „Melancolia”, ST, 1977, 12; Lucian Raicu, „Melancolia”, RL, 1977, 52; Iorgulescu, Scriitori, 150-151; Stănescu, Jurnal, I
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mîntuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
revistă eseuri și cronici literare sau plastice, versuri și fragmente de roman în care unii dintre exegeții operei sale au descoperit anticipări ale ideilor din teatrul său de după 1950. Debutul editorial s-a produs în 1931, cu placheta de versuri Elegii pentru ființe mici. Critica franceză (Philippe Sellier) va identifica aici ecouri din Francis Jammes și din Maurice Maeterlinck, în timp ce comentatorii români (Ion Vartic) au întreprins o analiză mai atentă, observând legăturile dintre această poezie „voit neîndemânatică și puerilă, evitând orice
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în Amédée), e anticipată de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce inundă treptat scena și, în cele din urmă, întregul oraș. După cum, în ansamblul lor, Elegiile pentru ființe mici prevestesc tonul candidelor Quatre contes pour enfants de moins de trois ans, ce dezvăluie delicatețea unui poet greu de ghicit în dramele care analizează fără cruțare condiția absurdă a existenței umane. Un loc important în evoluția viziunii
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
morții, pitindu-se, să n-o vadă, și se costuma în măscărici spre a nu fi recunoscut de destin. Iată însă că de la Rinocerii încoace măștile încep să cadă: Eugen Ionescu își transformă acum obsesiile în personagii. MONICA LOVINESCU SCRIERI: Elegii pentru ființe mici, Craiova, 1931; ed. București, 1932; ed. introd. Nicolae Florescu, București, 1990; Nu, București, 1934; ed. București, 1991; ed. (Non), tr. Marie-France Ionesco, pref. Eugen Simion, postfață Ilina Gregori, Paris, 1986; Théâtre, I-VII, Paris, 1954-1981; La Photo
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
îngr. Mariana Vartic și Aurel Sasu, București, 1992; Teatru, I-V, tr. Dan C. Mihăilescu, București, 1994-1998; Viitorul e maculatură, tr. Vlad Zografi, București, 1999; Teatru, I-III, tr. Vlad Russo și Vlad Zografi, București, 2003. Repere bibliografice: Barbu Brezianu, „Elegii pentru ființe mici”, „Cristalul”, 1932, 11-12; Șerban Cioculescu, „Elegii pentru ființe mici”, ADV, 1932, 14 772; Constantinescu, Scrieri, III, 206-212, VI, 67; Petru Comarnescu, De ce am votat pentru „Nu” al domnului Eugen Ionescu, VRA, 1934, 339; F. Aderca, Nu? Nu
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
I-V, tr. Dan C. Mihăilescu, București, 1994-1998; Viitorul e maculatură, tr. Vlad Zografi, București, 1999; Teatru, I-III, tr. Vlad Russo și Vlad Zografi, București, 2003. Repere bibliografice: Barbu Brezianu, „Elegii pentru ființe mici”, „Cristalul”, 1932, 11-12; Șerban Cioculescu, „Elegii pentru ființe mici”, ADV, 1932, 14 772; Constantinescu, Scrieri, III, 206-212, VI, 67; Petru Comarnescu, De ce am votat pentru „Nu” al domnului Eugen Ionescu, VRA, 1934, 339; F. Aderca, Nu? Nu!, VRA, 1934, 340; Mircea Vulcănescu, Pentru Eugen Ionescu, F
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Transilvaniei, în cadrul Laboratorului zonal de restaurare. Trăiește ca pictor liber profesionist din 1985 până în 1990, când revine la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Debutează în presă cu versuri, în revista „Tribuna” (1965), iar editorial în 1976, cu volumul de poeme Elegie pentru ultimul crâng. A colaborat cu versuri, proză și desene la „Echinox”, „Napoca universitară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Vatra”, „Poesis”, „Apostrof”, „Literatorul” ș.a. A participat cu pictură, acuarele, desene la numeroase expoziții județene și naționale și a
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
debutat cu un volum propriu ceva mai târziu decât colegii săi de generație din ambianța primului „Echinox”, poeții Dinu Flămând, Adrian Popescu, Ion Mircea, intrați în circuitul editorial la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) este o „recitire”, din perspectiva propriului univers poetic, a mitului povestirii salvatoare, ideea ordonatoare fiind aceea că a încheia șirul poveștilor înseamnă a muri. SCRIERI: Elegie pentru ultimul crâng, Cluj-Napoca, 1976; Judecătorul de păpuși, Cluj-Napoca, 1980; Haina de cânepă, Cluj-Napoca, 1983; Phantasticonul și alte poeme, Cluj-Napoca, 1987; Ultima noapte a Șeherezadei, Cluj-Napoca, 1993; Expertul și păsările, București, 1996; Epistole din Piața Norilor, Cluj-Napoca, 2001; Arta înfocării
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
pitorescă”, presărate de-a lungul plachetei. Poemele sunt construite de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică majuscularea unor cuvinte precum „Rațiune”, „Om”, „Inimă”, utilă în mobilarea unor avânturi convenționale. De bună-credință, autorul recurge la manevrele elegiei („Prin văluri fumurii rămase-n zare,/ în vals domol ca-n fiecare an/ se-ntorc duete albe, migratoare...// Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
sintagme-temă ale primei secțiuni. Lirica erotică din cea de-a doua parte a cărții păstrează nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele naturiste potențează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență laitmotivul, anticipând tehnica și chiar temele lui Ștefan Aug. Doinaș: „- Străine, ce vezi peste ape? / Afară tu singur nu sta, / Ci vino de noi mai aproape. Străinul nimic nu zicea”. Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot niște laude, închinate de data asta „supremei ființe ardelene”: evocare nostalgic înflăcărată a „munților mei prieteni”, cu „pădurile, gorunii”, a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Hronica... a fost unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Poezia populară, izvor al vitejiei și naționalismului sârbesc), cronici literare și dramatice susținute de Al. Busuioceanu (la spectacolul cu Patima roșie de Mihail Sorbul, comentariul intitulat Morala lui Caragiale) sau de Mihail Iorgulescu (Ironia lui Caragiale). Traduceri dau Nichifor Crainic (Elegie de Albert Samain), Teodor A. Naum (O stâncă cu rune de Heine), Ștefan Berechet (schița Bucuria de A. P. Cehov), I. U. Soricu (fragmente din Faust de Goethe) sau Apostol D. Culea (Acțiunea intelectualilor germani în pregătirea războiului european de Gustave
SOLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]
-
propriu-zis și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
vizuală, cu însușiri de plasticitate și armonii nu lipsite de prospețime. Ca traducător, prezent îndeosebi în „Liga literară”, în afară de Poe (Corbul) și Shelley (Regina visurilor Mab), a fost atras de scriitorii antici. Astfel, el dă o versiune românească din Ovidiu (Elegia VII) și o tălmăcire fluentă după Sofocle (Antigona). A mai transpus, în „Liberalul”, o idilă, Milo și Haïdhée de Ghusé Skiro, poet albanez. În proză S. se dovedește a fi un imaginativ, cu predispoziții onirice, și un descriptiv cu o
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
au apărut primele șase volume (2002-2003). SCRIERI: Elogii, Cluj-Napoca, 1986; Solilocvii, Cluj-Napoca, 1989; Catulliene, București, 2002. Ediții: Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac, Cluj-Napoca, 2003.Traduceri: Albius Tibullus și autorii Corpusului tibullian, Elegii, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1988; Properțiu, Opera omnia, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1992; Montri Umavijani, Călătorii prin tranziții, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997 (în colaborare cu Lucia Sav); Sfântul Augustin, Opera omnia, I-VI, ed.
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
omnia, I-VI, ed. bilingvă, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2002-2003. Repere bibliografice: Petru Poantă, „Elogii”, TR, 1986, 25; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Adrian Popescu, „Elogii”, ST, 1986, 7; Artur Silvestri, „Elogii”, LCF, 1987, 12; Irina Petraș, Tibul, „Elegii”, ST, 1989, 2; Gheorghe I. Șerban, „Corpus Tibullianum” în română, LCF, 1989, 32; Ioan Milea, Dialogul sinelui cu sinea, TR, 1990, 14; Tudor Vlad, Semnificația unui premiu, TR, 1993, 22; Irina Petraș, Portret de traducător, ATN, 1993, 9; Adrian Popescu
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
lor prin traduceri, prin recomandări și consilieri în mediul redactorilor, al editorilor, ca și prin comentarii critice, eseuri etc. Un atașament constant dovedește față de poezia lui Nichita Stănescu, din care traduce în 1969, vorbind despre importanța deosebită a volumului 11 elegii, a acestui „sistem hegelian al poeziei”, „expresia cea mai clară și mai concentrată a generației”. De asemenea, manifestă interes față de Emil Cioran (cu care a fost în corespondență), Paul Goma (despre care a publicat câteva eseuri în anii ’70), Norman
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
a îngrijit și prefațat, în 1968, o cuprinzătoare antologie din literatura austriacă modernă. Antologii: Proza austriacă modernă, I-II, pref. edit., București, 1968. Traduceri: Francisc Munteanu, Der Himmel beginnt beim dritten Stockwerk und andere Erzählungen, București, 1964; Nichita Stănescu, 11 elegii - 11 Elegien, ed. bilingvă, postfața trad., București, 1969; Fische und Vögel. Junge rumänische Lyrik, Regensburg, 1970 (în colaborare cu Wolf Peter Schnetz); Magdalena Constantinescu, Briefe über die Grenze, Göttingen, 1978; Zeitgenössische Dichter aus Rumänien, București, 1981; Norman Manea, Trennwand, Göttingen
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes. Dor de răzbunare, considerată „capodopera” genului, provoacă însă, prin gesticulație grandilocventă, un comic involuntar. Cursivitatea dobândită
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
Cistelecan, Cluj-Napoca, 1995; Mandala, Kastellaun, 1996; Două anotimpuri, toamna, Timișoara, 1997; Poeme - Gedichte, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, tr. Andrei Zanca, îngr. Ion Țepelea, Oradea, 1999; Poeme vechi și noi, postfață Dumitru Micu, Botoșani, 2000; Elegii coliconeze, postfață Valeriu Stancu, Iași, 2000; Dincolo de noi, Lugoj, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Gedichte, Kastellaun, 2000 (în colaborare cu Simone Reicherts-Schenk). Traduceri: Cele mai frumoase balade germane, București, 1969; Dorin Popa, Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1994, Niemand versteht niemand - Personne
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]