1,186 matches
-
formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci. Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori: Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității: unde: Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis: unde: De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete
Excentricitate orbitală () [Corola-website/Science/302369_a_303698]
-
regiuni: Noua Zeelandă și sud-estul Australiei. Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Florile bărbătești sunt grupate în gamenți masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înflorește în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
Realizat fără mortar, din îmbinarea precisă a unor pietre din bazalt, unele de sapte tone. Construcția zidului are unele asemănări cu zidurile din piatră incase În trecut erau doar două tipuri de case: Hâre Paenga, o casă cu o fundație eliptica realizată din plăci de bazalt și cu structura din lemn și hâre oka, o casă rotundă din piatră. Mai exista și alte structuri din piatră denumite Tupa și care seamănă cu Hâre Oka cu diferența că acestea sunt locuite de către
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
hipsofile mici, scvamiforme. Ovulele sunt bitegumentate. Fructul este o achenă, înconjurată parțial sau total de o cupă provenită din receptacul, perigon și bracteele de la baza florii. Genul "Fagus" (fagul) cuprinde specii răspândite în regiunea temperată. Frunza este întreagă, ovată sau eliptică. Florile femele sunt grupate cîte 2 și la bază au hipsofile care prin concreștere închid complet 2 achene trimuchiate (numite popular jir). F. sylvatica L. este o specie comună din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan inferior, formînd păduri
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
împrejur sunt mai multe flori mascule reduse la cîte o singură stamină, cu un rest de înveliș floral. Această grupare se află într-o cupă provenită prin concreșterea a 5 hipsofile. Pe marginea superioară a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice, semilunare sau bicornute. Ciațiile sunt grupate în inflorescențe dicaziale, iar acestea formează la rîndul lor inflorescențe compuse. E. cyparissias L. este foarte răspîndită, din zona de stepă pînă în cea colinară, mai abundentă prin pajiștile xerofile sau xeromezofile, pe care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
centrale. Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele de la centralele mareomotrice cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puțin eficiente. Un obiect care plutește pe valuri execută o mișcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai simplă formă de valorificare a acestei mișcări pentru recuperarea energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcție modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulți cilindri articulați, care, sub acțiunea valurilor au mișcări relative care acționează niște
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
interacțiune gravitațională cu un singur alt corp, fiecare corp fiind asimilabil unui punct. Orbita kepleriană a fiecărui corp este o orbită conică, unul dintre focare coincizând cu centrul de masă al celuilalt corp luat ca origine a referențialului. O orbită eliptică este descrisă cu ajutorul a două planuri —planul orbitei și planul de referință — și de șase parametri numiți elemente: Doi dintre acești parametri (excentricitatea și semiaxa majoră) definesc traiectoria într-un plan, alți trei (înclinația, longitudinea nodului ascendent și argumentul pericentrului
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
Soarelui sau a unui satelit natural în jurul planetei este un cerc, o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă. Deoarece termenul de "orbită" se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin "orbită" se înțelege de cele mai multe ori "orbită eliptică" Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
un cerc, o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă. Deoarece termenul de "orbită" se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin "orbită" se înțelege de cele mai multe ori "orbită eliptică" Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit periapsis sau pericentru
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
se utilizează de regulă doar pentru orbite închise și deoarece orbita circulară este un caz particular de orbită eliptică, prin "orbită" se înțelege de cele mai multe ori "orbită eliptică" Apsis este punctul cel mai depărtat sau cel mai apropiat față de orbita eliptică a unui corp ceresc de la centrul său de atracție, care este in general centrul de masă al sistemului. Punctul cel mai apropiat este denumit periapsis sau pericentru iar punctul cel mai îndepărtat este apoapsis, apocentru sau apapsis. O linie dreaptă
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
Europa și America de Nord, majoritatea speciilor fiind originare din Asia. ul poate ajunge la o înălțime de 15 m, cu tulpina dreaptă, gri, ramificată de la înălțime mică, cu coroana rară. Frunzele de dud sunt subțiri, foarte diferite ca formă (ovate sau eliptice, acute sau scurt acuminate), cu baza rotundă și cu marginea neregulat serată; sunt divizate în 3-5 lobi inegali sau nedivizate, glabre, netede, puțin lucioase pe față și scurt pubescente la nivelul nervurilor, pe dos. Dudul este o plantă dioică, de
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
românesc — în cadrul aceluiași zbor vor fi trimiși pe orbită încă alte 8 platforme Cubesat: Din cauza întârzierii, se va opera și o modificare de orbită. Cei 9 sateliți atașați platformei de susținere a satelitului Lares vor fi puși într-o orbită eliptică cu înălțimea între și cu o înclinație de 71°. Orbita anunțată inițial de ROSA era polară circulară cu înălțimea de , modificarea fiind astfel una majoră pentru operarea viitoare a satelitului. Satelitul românesc Goliat a fost lansat cu succes pe data
Goliat (satelit) () [Corola-website/Science/312797_a_314126]
-
și calculele. Calculul celui mai mare divizor comun este un pas esențial în mai mulți algoritmi de factorizare a întregilor, such as Pollard's rho algorithm, algoritmul lui Shor, metoda de factorizare a lui Dixon și factorizarea Lenstra cu curbe eliptice. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat eficient pentru găsirea CMMDC în aceste cazuri. Factorizarea cu fracții continue utilizează fracțiile continue, determinate folosind algoritmul lui Euclid. Eficiența computațională a algoritmului lui Euclid a fost mult studiată. Această eficiență poate fi descrisă
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
(substantiv defectiv de plural) este numele generic dat ovulelor de pești, moluște, echinoderme și alte animale acvatice, precum și de amfibieni. Forma și mărimea icrelor diferă de la o specie la alte. Cel mai des icrele se întâlnesc sub forme sferoidale, eliptice, de pară. Mărimea icrelor de pește variază între 0,23 la anghilă și 18 mm la siluridul tropical "Arius commersoni" în diametru. După masa lor față de apa în care sunt depuse, icrele se împart în "demersale" și "pelagice". le de
Icre () [Corola-website/Science/311508_a_312837]
-
În matematică și fizică, operatorul Laplace sau laplacianul, notat cu formula 1 sau formula 2 și denumit după Pierre-Simon Laplace, este un operator diferențial, și anume un exemplu important de operator eliptic, care are multe aplicații. În fizică, este folosit în modelarea propagării undelor și propagării căldurii, stând la baza ecuației Helmholtz. Este esențial în electrostatică și mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația Laplace și ecuația Poisson. În mecanica cuantică, el
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale evoluției lor a permis de asemenea astronomilor să estimeze variația vitezei de formare a stelelor de-a lungul duratei de viață a universului. În timp ce estimările deplasărilor spre roșu ale galaxiilor din HDF
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
studii cu lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de infraroșu
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins analitic teorema lui Pascal la sistemul de hexagoane. A cercetat analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns Hopkins. Conceptul de geometrie cayleyană reprezintă o sinteză a geometriei euclidiene și ne-euclidiene. De geometria lui Cayley s-a ocupat Alexandru V. Nicolescu în 1963. Lucrările lui Cayley au
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
Non-existența". Cartea este o culegere de aforisme, aparent fără legătură între ele. Lipsa viziunii de ansamblu face să se presupună că au contribuit mai mulți autori. Nu există un obiectiv sau o concluzie finală. Stilul este laconic, aluziv ambiguu și eliptic. "Tao Te Ching" este, după marea majoritate a autorilor, atribuită lui Lao Zi. Totuși identitatea reală a autorului rămâne discutabilă. În scrierea Zhuang Zi, Lao Zi e menționat sporadic. Prima lucrare referitoare la Lao Zi și demnă de luat în
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
(altfel spus M14, sau NGC 6402) este un roi globular, unul din numeroasele obiecte cerești descoperite de astronomul francez Charles Messier (în 1764) și repertoriate în catalogul său. Este situat în constelația Ofiucus. Roiul, de formă eliptică, se află la circa de ani-lumină de Sistemul nostru Solar, deși estimările acestei distanțe au variat de la simplu la dublu, potrivit diferiților autori. Cu magnitudinea sa absolută de -9,1, roiul este mult mai luminos decât alte roiuri din constelație
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
telescopului, capturând peste 3 000 de stele până la magnitudinea 23, inclusiv pitice brune care probabil alcătuiesc un sistem binar. Un an mai târziu, oamenii de știință care lucrau cu telescopul spațial au anunțat pentru prima oară masa unui sistem binar eliptic format din două pitice brune, 2MASS J05352184-0546085. Perechea din nebuloasa Orion are o masă aproximativă de 0,054 M respectiv 0,034 M și o perioadă orbitală de 9,8 zile. În mod surprinzător, cea mai masivă s-a dovedit
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
îl poartă spre studiul acesteia. În 1782 este ales membru al Academiei Franceze de Stiinte. Cele mai multe din munca să a fost adus la perfecțiune de către alții : muncă să la rădăcinile de polinoame inspirat teoria Galois , munca lui Abel pe funcții eliptice a fost construit pe a lui Legendre , o parte din munca lui Gauss " în statistici și teoria numerelor completat că de Legendre . El a dezvoltat metodă celor mai mici pătrate , care are aplicabilitate largă în regresie liniară , Signal Processing , statistici
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
de numere prime , precum și cu privire la aplicarea de analiză la teoria numerelor . Lui 1798 presupunere de numărul teorema Primul a fost riguros dovedit de Hadamard și de la Vallée - Poussin în 1896 . Legendre a făcut o cantitate impresionantă de lucru asupra funcțiilor eliptice , inclusiv clasificarea integrale eliptice , dar ea a avut un accident vascular cerebral lui Abel de geniu pentru a studia inversele de funcții Jacobi și rezolva problema complet . El este cunoscut pentru transformarea Legendre , care este folosit pentru a merge de la
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
cu privire la aplicarea de analiză la teoria numerelor . Lui 1798 presupunere de numărul teorema Primul a fost riguros dovedit de Hadamard și de la Vallée - Poussin în 1896 . Legendre a făcut o cantitate impresionantă de lucru asupra funcțiilor eliptice , inclusiv clasificarea integrale eliptice , dar ea a avut un accident vascular cerebral lui Abel de geniu pentru a studia inversele de funcții Jacobi și rezolva problema complet . El este cunoscut pentru transformarea Legendre , care este folosit pentru a merge de la Lagrangianul la formularea Hamiltonianul
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]