2,028 matches
-
teze variate, rezultat al diferitelor discipline ale științelor umane, aspiră tocmai la o astfel de lectură complexă a textului în context. La baza acestui tip de analiză nu se mai află un model de comunicare analog conversației sau ping-pongului (un emițător transmite un mesaj unui receptor, care devine, la rândul său, emițător), ci metafora orchestrei culturale fără dirijor, nici partitură; "fiecare cântă punându-se de acord cu celălalt"; acesta este punctul de vedere al Școlii de la Palo Alto. D. Maingueneau observa
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de orice natură sau nivel -, a înscrierii lor în enunț ca indici ai subiectului enunțării"5. În sens larg, lingvistica enunțării are drept scop descrierea "relațiilor care se țes între enunț și diferitele elemente ale cadrului enunțiativ, precum: protagoniștii discursului (emițător și destinatar (i)); situația de comunicare; circumstanțele spațio-temporale; condițiile generale ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
celelalte categorii de intelectuali, a intrat într-un proces de degradare accelerată, semn al dictaturii personale consolidate. Exercitând presiuni din ce în ce mai puternice asupra liderilor Uniunii în vederea revenirii la realismul socialist, Nicolae Ceaușescu s-a transformat din "liderul înțelegător" într-un neobosit emițător de exprimări șablonarde, punctate de accese de aroganță suverană. O atare transformare era puternic potențată de permanenta acumulare a pârghiilor decizionale în mâinile lui Ceaușescu. Deși schimbarea de curs era evidentă, noua orientare nu avea încă un ghid de aplicare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dilatare semnificativă a pupilei, pe când cele cărora li se arată numai un desen sau trei nu au nici o reacție. Strategia schimbului de priviri dezvăluie natura relației dintre interlocutori. În cadrul rasei albe receptorul este cel care îl privește mai mult pe emițător, dovedindu-i astfel că îl ascultă cu atenție. Totuși atunci când există o diferență sensibilă de statut social între colocutori situația se inversează: șeful care își cheamă subalternul la raport se preface că are de lucru și răsfoiește diverse hârtii fără
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
răsfoiește diverse hârtii fără importanță tocmai pentru a evita să-și privească interlocutorul. El îi dă astfel de înțeles acestuia că nu pune mare preț pe spusele lui, fiind preocupat de probleme mult mai importante. În schimb subordonatul, deși în calitate de emițător ar trebui să-și ferească privirea, stă cu ochii țintă la șeful lui ca să poată sesiza toate reacțiile faciale ale acestuia și să se poată adapta la situație în timp util. Un indicator util al sentimentelor care îi animă pe
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
a creierului (emisferă care localizează trupul în spațiu; interpretează tonul vocii, toate mișcările, pozițiile și gesturile corpului). Prin intermediul gesticii se pot exprima sentimente, gânduri, intenții, expectanțe etc., dar interesant este că se pot transmite toate acestea fără intenție sau fără ca emițătorul să-și dorească să exprime ceva celorlalți. Din punct de vedere temporal, numeroase dovezi atestă ca primă formă de limbaj între oameni limbajul semnelor, veritabil limbaj gestual al trupului, apărut și dezvoltat cu mult înaintea limbajului verbal. Practic, limbajul gestual
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sau înclinarea capului de sus în jos spre interlocutor după adresarea unei întrebări poate sugera acordul (pentru unele popoare). Separabilitatea limbajului gestual de cel verbal se manifestă de regulă în situații neadecvate de schimb verbal: zgomot puternic, distanță mare între emițător și receptor, emoții copleșitoare, necunoașterea limbii interlocutorului etc. Printre variabilele care pot diferenția limbajul gestual de cel verbal se numără: a) primordialitatea față de limbajul verbal, limbajul gestual este primordial ontogenetic (de exemplu, nou născuții folosesc mimica și gestica pentru a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
50 de minute, multiplicarea expresiilor feței și gesturilor din zonele corpului rămase libere (mai ales la nivelul spâncenelor, ochilor, buzelor și degetelor) și alterarea nivelului de imagerie al discursului acestuia 23. c) controlul dacă limbajul verbal poate fi controlat de către emițător, limbajul gestual este aproape în totalitate inconștient, involuntar. Gesturile evocă trăirile acestuia în nuditatea lor, în mod firesc, direct și nepervertit de camuflările sau distorsionările dirijate conștient. d) accesibilitatea limbajul gestual are propriile semnificații care nu pot fi traduse întotdeauna
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pentru că sensul lor este neclar sau pentru că nu au fost observate. Uneori, chiar dacă ,,radarul" sau ,,cel de-al șaselea simț" al unei persoane a sesizat gesturile interlocutorului, asta nu înseamnă că le-a și înțeles. Interesantă este situația în care emițătorul nu observă anumite gesturi ale interlocutorului, dar se simte afectat, fără să-și poată explica plauzibil starea psihică pe care o trăiește. În acest sens, ,,psihologii au descoperit că o relație are o probabilitate foarte mare să se încheie dacă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cum gesturile oamenilor (spontane, naturale) sunt mai puțin sau deloc controlate față de cuvintele rostite (de cele mai multe ori, cenzurate). De asemenea, observăm faptul că, în multe situații, gesturile emițătorului sunt involuntare, însă receptorul percepe mesajul primit ca fiind intenționat. Prin urmare, emițătorul poartă responsabilitatea celor transmise și a modului în care se prezintă pe sine. Analiza contextelor sociale în care oamenii se întâlnesc relevă necesitatea și utilitatea performării unor gesturi intenționate care servesc la integrarea și adaptarea indivizilor la situațiile sociale, construirea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
stărilor noastre emoționale și scapă controlului voluntar, apropiind specia umană de cea animală și constituind universalii ale interacțiunilor umane. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplătoare, însă nu îndeplinesc o funcție mecanică, ci una comunicativă; b) gesturile mimate sunt cele în care emițătorul încearcă să imite o persoană, un obiect, o acțiune. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social când, spre exemplu, afișăm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face plăcere să o vedem; 2
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în relația sa cu obiectul pe care el îl reprezintă (orice realitate fizică, biopsihică, socială), fie în relație cu interpretantul său (care se referă la reflectarea semnului în mintea interpretului). Triada lui Peirce rămâne valabilă și atunci când nu există un emițător uman (să ne gândim la ploaie, vânt, ninsoare etc.), cu condiția ca semnul să fie interpretat de un destinatar uman. De exemplu, prin atribuirea unor mărci semantice fenomenelor meteorologice, destinatarul instituie o relație codificată de semnificare pentru că mărcile semantice fac
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și a unui canal, a unor zgomote etc.), presupune existența unui interpretant capabil să reflecte cu sens mesajul transmis (decodificare), determinând la nivelul receptorului și, prin feed-back, al emitentului însuși o anume reacție (finalitate-referent)"85. În procesul de comunicare gestuală, emițătorul și destinatarul sunt, alternativ, interpreți. Practic, gestul este semnul exprimat prin intermediul mișcării sau poziției corpului întreg, care semnifică ceva prin apelul la un cod și în funcție de contextul în care se manifestă. Prezența activă a gestului, prin trecerea de la emițător la
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gestuală, emițătorul și destinatarul sunt, alternativ, interpreți. Practic, gestul este semnul exprimat prin intermediul mișcării sau poziției corpului întreg, care semnifică ceva prin apelul la un cod și în funcție de contextul în care se manifestă. Prezența activă a gestului, prin trecerea de la emițător la receptor, creează situația de comunicare gestuală sau generează semioza gestualității. Situația de comunicare este cea care permite gestului să se manifeste în mod real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unghiei); b) două mărci kinezice: ,,mișcarea către" (o marcă întotdeauna prezentă) și ,,accentuarea dinamică". Ultimele două mărci sintactice vehiculează mărcile semantice de apropiere, direcție și distanțare 87. În cazul chemării interlocutorului cu degetul arătător, mărcile kinezice (mișcarea de la receptor la emițător și accentuarea dinamică ce poartă marca semantică de apropiere) domină mărcile dimensionale pentru a sugera mai bine intenția emițătorului și faptul că gestul este imperativ. Decodarea semnificației gestului chemării cu degetul arătător de către receptor, depinde de următorii parametri sintactici (imagine
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
spațiu); • forma gestului (degetul arătător drept/rectilin arcuit/curbilin); • frecvența gestului (numărul de mișcări într-o unitate de timp dată). Dacă gestul îndoirii/întinderii degetului arătător nu este suficient de convingător pentru a-l determina pe interlocutor să se aproprie, emițătorul poate realiza gestul evantai cu întregul braț. Mărcile kinezice (mișcarea și accentuarea dinamică a brațului) sunt astfel amplificate și mult mai sugestive. Analiza sintactică a gestului chemării receptorului cu ajutorul brațului urmărește relația dintre braț-mână-degete, care trebuie să exprime congruență, pentru
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Armonizarea gesturilor, congruența acestora cu limbajul verbal, își pun amprenta asupra reacției receptorului în sens stimulator sau inhibitor. De exemplu, efectul gestului chemării interlocutorului cu degetul arătător este evaluat de către receptor în funcție de înțelegerea gestului, convingerea de a se apropia de emițător, recunoașterea și acceptarea gestului ca semn al apropierii și vibrația afectivă la privirea acestui gest. Dacă gestul chemării cu degetul arătător a fost sincer sau simulat va fi decodat de receptor în funcție de competența de comunicare nonverbală pe care o deține
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gestul chemării cu degetul arătător a fost sincer sau simulat va fi decodat de receptor în funcție de competența de comunicare nonverbală pe care o deține. În general, pentru ca un gest să stârnească o reacție din partea receptorului, fie ea pozitivă sau negativă, emițătorul trebuie să țină seama de mai multe variabile: • natura relației dintre interlocutori; • scopul urmărit; • particularitățile receptorului (vârsta, genul, personalitatea, nivelul de pregătire, mediul de proveninență, rolul și statutul); • contextul socio-cultural; • limitările spațiale și temporale etc. Considerăm că un gest devine
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de mai multe variabile: • natura relației dintre interlocutori; • scopul urmărit; • particularitățile receptorului (vârsta, genul, personalitatea, nivelul de pregătire, mediul de proveninență, rolul și statutul); • contextul socio-cultural; • limitările spațiale și temporale etc. Considerăm că un gest devine pragmatic eficient numai atunci când emițătorul se gândește la posibilitățile receptorului de a decodifica sensul dorit și îl codează ținând cont de acest aspect. În caz contrar se instituie un ,,limbaj al orbilor sau surzilor" care duce la neînțelegerea, deformarea sau nesesizarea intenției emițătorului. În concluzie
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dobândit deprinderi de muncă independentă. e) caracterul interactiv în comunicarea didactică presupune o acțiune bilaterală, o interinfluențare, care contribuie la confirmarea și valorizarea partenerilor în actul educativ. Din perspectiva dramaturgiei sociale, relația profesor-elev este una de influențare reciprocă, rolurile de emițător și receptor, de performer și observator se schimbă permanent. Eficiența scenariului educativ nu depinde numai de competențele și resursele profesorului, ci și de întâlnirea reușită dintre motivațiile, atitudinile, intențiile, sincronizările corporale dintre profesor și elevi. f) caracterul personalizat se referă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
până la poststructuralismul ce a urmat anului 1968 (care pune accentul pe cititor și comunitățile de cititori), a permis o actualizare a modelului informațional autor- text-cititor prin adăugarea programelor întrebuințate de autor și de cititor, care trebuie să facă față modelului "emițător, cod al emițătorului, mesaj, receptor, cod al receptorului, canal și zgomot". Prin abordarea istoriei culturii ca istorie a interfețelor informaționale, a comportamentelor informaționale și a programelor, estetica post-media privilegiază dimensiunile cognitive ale culturii, putând fi înțeleasă astfel ca o estetică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sonoră minimală 4 funcțională cu rol în diferențierea morfemelor (unități minimale lexicale și/ sau morfologice). Sunetul este o realitate concretă, fiind produs de aparatul fonator: aerul iese liber sau întâmpină anumite ostacole în traseul său; vibrațiile aerului se propagă de la emițător către receptor, sunt selectate de acesta din urmă și se transformă în impulsuri nervoase, recunoscute de creier ca unități sonore ale unei anumite limbi 5. Sunetul are anumite proprietăți 6 cu rol în realizarea intonației, a anumitor grade de comparație
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
au fost folosite, deoarece cunoaște prea bine compusele originare, pe care le reconstituie mental, mecanic și simultan, precum și conjunctura concretă și antecedentele dialogului, care nu au inclus compusul, dar l-au sugerat (în acest caz concret, interlocutorul deduce faptul că emițătorul mesajului cu care discuția se purta, de pildă, despre câini sau despre fidelitate are un câine-lup, nu un lup veritabil, și locuiește în orașul Ocna-Mureș, nu în Ocna Sibiului). Printre situațiile favorabile condensării primare se află, așadar, și cele în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Când suprimarea unuia dintre constituenți se petrece în cadrul unei și aceleiași limbi, trebuie admis că, la început, termenul simplu este utilizat în locul termenului complex cuvânt compus ori grup sintactic stabil pur și simplu din rațiuni de economie verbală, dar atât emițătorul mesajului, cât și receptorii acestuia sunt conștienți de existența unității complexe de bază, marcată prin amănuntul că este "mai corectă", dar substituibilă prin varianta scurtată, atâta vreme cât toată lumea știe că nu este vorba decât despre o înlocuire temporară, bazată pe o
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cunosc manifestarea. Termenul „comunicare” Înseamnă „a fi Împreună cu”, „a Împărtăși și a te Împărtăși”, „a realiza o comuniune de gânduri”. Din punct de vedere al teoriei generale a informației, comunicarea umană reprezintă procesul de transmitere a unui mesaj de către un emițător, către un receptor, Într-o manieră codificată, printr-un anumit canal. Comunicarea didactică este o formă particulară a comunicării pedagogice și constituie baza procesului de transmitere-asimilare a cunoștințelor În cadrul instituționalizat al școlii, având loc Între parteneri cu status-roluri determinate (profesori
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]