3,571 matches
-
După studiile la Universitatea din Viena, devine pentru scurt timp ministru de finanțe al tinerei Republici Austriece (1919-1920). Conduce apoi o bancă vieneză. Între 1925 și 1937, este profesor la Universitatea din Bonn. Înainte de cel de-al doilea război mondial, emigrează în Statele Unite și predă la Universitatea Harvard. În domeniul științelor economice, a fost influențat lui Walras, dar s-a interesat mult și de lucrările lui Marx, ale lui Weber și ale lui Sombrat. El consideră că logica economică a capitalismului
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
producției agricole de tip industrial, practicată pe loturi de teren de mari dimensiuni, scoate din habitatul tradițional zeci și sute de milioane de foști agricultori care trăiesc la nivelul de subzistență. Rămași fără pământ, aceștia se îndreaptă spre orașe sau emigrează în căutare de locuri de muncă. Reacția logică la acest efect demografic dezastruos este împiedicarea depopulării mediului rural prin măsuri susținute de state, de consolidare a micii gospodării rurale pentru ca acestea să-și amplifice activitatea economică, economia rurală să se
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
la deficit de forță de muncă în agricultură. Depopularea mediului rural a însemnat și scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe de teren arabil și dispariția comunităților care trăiau la nivelul subzistenței, fără a găsi în zona urbană unde au emigrat condiții mai bune de trai. Creșterea prețului țițeiului s-a regăsit în costurile de producție din agricultură, ca și pe întreg lanțul alimentar. Promovarea biocombustibililor pentru diminuarea emisiilor de gaze de seră și consolidarea securității energetice au scos din circuitul
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
înțelegere, asimilare, integrare, respingere, societăți paralele etc. Ca urmare, și reacțiile pot fi diferite, privite de o categorie sau alta a celor care trebuie să conviețuiască pe același teritoriu național. Reacții în țările de origine ale emigranților. Decizia de a emigra este rezultanta din procesul de cumpănire dintre presiunile mediului intern (economice, politice, culturale, religioase etc.) și atracția străinătății (venit, afirmare profesională, democrație, ordine socială, posibilitatea obținerii unor câștiguri facile legale sau ilegale). Atitudinea, reacția logică a unei țări la procesul
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Ce aș dori să fac după terminarea studiilor?” Rezultatele sunt redate în tabelul 6, din care se poate observa că pe locul șase din clasament se situează dorința de a călători în lume, iar pe locul șapte, opțiunea de a emigra a circa 7% din totalul masteranzilor, un procentaj modest, influențat mult de entuziasmul și optimismul specific vârstei care văd o redresare a economiei naționale. Dar o gândire matură o dovedesc cei ce se încadrează pe locurile 1, 2 și 3
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
convine marelui capital: drepturi colective reduse, puterea sindicatelor micșorată, procedurile de concediere simplificate, restrângerea „muncii la negru”. Toate acestea au facilitat prezența românilor pe piața muncii din Europa. Un raport al Băncii Mondiale precizează că 13,1% din populație a emigrat în special către Italia, Spania, Ungaria, Israel, SUA, Germania, Canada, Austria, Franța și Marea Britanie. Raportul apreciază că migrația va scădea substanțial pe termen lung, pentru că în următorii 10-15 ani salariile din România ar putea crește suficient de mult pentru a
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
acest gen sunt, ca să spunem așa, „transcriși” sau, mai bine zis, „înregistrați”. Este o operațiune pe care am făcut-o eu însumi în primul meu roman, Ceva ce îți dorești 3 (într-un capitol în care un țăran din Friuli emigrat în Elveția își povestește aventura la persoana întâi), pe care a făcut-o Danilo Dolci 4, culegând biografii ale unor țărani sicilieni și, în fine, pe care a făcut-o Dacia Maraini 5 cu meticulozitate calvinistă, în splendidele Memorii ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
A urmat Facultatea de Drept la Hamburg. În 1931 și-a luat doctoratul în drept public și internațional la Universitatea Frankfurt pe Main. Până la venirea la putere a naziștilor a lucrat în Germania ca economist și jurnalist. În 1933 a emigrat în Anglia unde a lucrat ca funcționar la o bancă și a colaborat cu articole pe teme economice la unele ziare. Datorită reputației câștigate ca ziarist în probleme economice, în 1937 i se oferă o catedră de economie politică în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
, Georg (28.IX.1953, Codlea), publicist și traducător. După absolvirea liceului în orașul natal, A. a frecventat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (secția germană-engleză, 1972-1976), predând apoi limba germană la școli clujene. Emigrând în Germania (1984), se stabilește la Bonn, unde este angajat corector într-o tipografie, iar din 1991 lucrează ca redactor în cadrul Fundației „Stiftung Ostdeutscher Kulturrat” (Consiliul de Cultură Germană din Est), ocupându-se de apariția periodicelor „Der gemeinsame Weg” și
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
ADAMS-MUREȘANU, Eugenia (11.X.1913, Defiance-Ohio, SUA), poetă și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, al șaptelea copil din cei zece ai Paraschivei și ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
descoperit” America mai Întîi pe o hartă, ajungînd acolo Înainte de 1748, atunci cînd preotul ortodox Samuel Damian traversa Atlanticul, Întîlnindu-l, acolo, pe Benjamin Franklin. La un moment dat, chiar și M. Eminescu Își avertiza cunoscuții că ar fi posibil să emigreze În America, pentru a evita și a uita relele care Îl copleșeau În România. Înainte de a Încerca să schițăm o posibilă „cronică” a românilor americani, considerăm necesare unele precizări. Românii continuă și azi să creadă - mai bine zis, refuză a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
complexă, explicabilă desigur, pe care nu ne propunem acum să o clarificăm. Așa au gîndit la Începuturi chiar și imigranții români ajunși În America, după ce au traversat Oceanul. De aceea, unii s-au Întors În România, pentru totdeauna, alții au emigrat din nou, rămînÎnd definitiv În SUA Cei stabiliți Însă În America au ajuns, treptat, la conștiința noii lor identități, considerîndu-se americani și afirmîndu-se ca fii leali ai Lumii Noi. Răspunzînd unei Întrebări care viza tocmai această incertitudine, un român care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decît atît, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajînd-o și compromițînd-o, nu din ignoranță sau oportunism, ci pentru că În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pildă, națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românii din Transilvania, Banat și Bucovina, Întrucît ea se repercuta asupra mișcării naționale din provinciile respective. „Pe noi ne doare inima - se scria În ziarul Drapelul din 14/27 iunie 1907 - mai ales cînd vedem numărul mare al românilor care emigrează la America și dintre care puțini sînt care se mai reîntorc. Și pentru Împiedicarea acestui rău nu e destul să dăm sfaturi poporului, Îndemnîndu-l să nu-și părăsească vatra strămoșească, ci trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre pentru Înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care Își iau lumea În cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau În circumstanța că provinciile amintite, de unde emigrau, la acea dată, românii, erau Înglobate Între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de emigrația română nu aveau interesul de a se implica În această problemă, În vederea soluționării ei. Nici În România lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai bine, dar emigrația către America, din acest spațiu, nu era semnificativă. La București se tot repeta afirmația că „românul nu Își părăsește țara, nesuportînd să trăiască În alt mediu; chiar În momentul cînd, pe la 1900, românii ardeleni Începuseră să emigreze masiv În Statele Unite, se Întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfîrșit prin Întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu Încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu În America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe dos”. În același timp, românii transilvăneni care intenționau să emigreze erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pămîntean”. Indiferent Însă de toate aceste avertismente, emigrația română spre America nu a putut fi oprită și nici nu a devenit o preocupare a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acea dată. Așa cum s-a remarcat adeseori, „mișcarea migratorie europeană din secolul al XIX-lea către Statele Unite ale Americii a Început aproape imediat după Înfrîngerea lui Napoleon și restaurarea păcii În Europa, În anul 1815”. Între 1820 și 1975, au emigrat către America aproximativ 47 de milioane de indivizi, dintre care 35,9 milioane erau europeni, precizîndu-se că „The stream was relatively continuous from 1820 to 1924 with only brief interruptions caused by the Civil War and occasional periods of economic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care avea În vedere Statele Unite ale Americii și Canada, ajunsese a fi considerată - la Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara și Suceava, dar și la București
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stat ungar din Transilvania, la plîngerile de tot felul ale românilor: Dacă nu vă place, plecați În America ori Valahia»”. Chiar dacă o asemenea explicație nu a fost Întru totul abandonată, ultimele cercetări Învederează observația că, „În covîrșitoarea lor majoritate, cei emigrați dintre români la Începutul veacului XX erau țărani cu foarte puțină educație formală”, deoarece proveneau din provincii unde românii erau asupriți. Faptul acesta s-a repercutat asupra românilor americani În general, conferind o tentă nu tocmai favorabilă comunității românești din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În aplicarea ei la mediul american”. După unirea Transilvaniei cu România, În Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarîndu-se că, „pe cînd țăranul ardelean emigrează În America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat nu pornește din țară”. Așadar, emigrația din România de dinainte de 1918 nu includea și țărănimea, situație neschimbată după Încheierea războiului și, mai ales, după adoptarea reformei agrare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
glob. Acest act final, numit imigrație, care e de fapt un Întreg proces, se consumă Într-un anumit spațiu temporal, după niște reguli prestabilite ori presupuse, fără a implica În vreun fel obligativitatea, metamorfozată În legi imuabile. Străinul care a emigrat de undeva a devenit un imigrant În momentul În care a juns În America și s-a decis să rămînă acolo. Nu orice translații sau mișcări de populație dintr-un punct În altul al globului pot fi considerate emigrații și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
va rămîne, neîndoielnic, unic, În felul său, și greu ori imposibil de repetat. De fapt, fiecare perioadă emigraționistă a fost unică și irepetabilă, dar nu și incomparabilă. Transformările suportate de România după 1945 au fost atît de mari Încît a emigra din această țară a devenit o problemă, Înainte de a Încerca să stabilim caracteristicile emigrației. „Emigrările din Europa de Est și Uniunea Sovietică către Statele Unite după al Doilea Război Mondial - observa un specialist al temei - au debutat În anul 1945, În urma restructurărilor majore
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cazuri, să rămînă În America, putîndu-se Întoarce, dacă voiau, În provinciile de unde plecaseră sau În țara conaționalilor lor. CÎnd această țară a devenit un spațiu al experimentului comunist, „posibilitatea de a călători În străinătate - releva cineva - și posibilitatea de a emigra sînt deseori văzute În România ca fețe Înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au În comun plecarea din țară. Fie temporară, fie definitivă, aceasta a devenit pentru mulți pozitivă În sine”. Acel ilustru émigré, care a traversat această experiență diabolică și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
determinată de lipsa de libertate și de constrîngerile la care eram supuși”. Încercînd a sistematiza ideile dialogurilor la care am apelat, cei doi intervievatori se arată convinși că nu „există român care să nu se fi gîndit măcar o dată să emigreze”. În America, desigur. Aceasta este greșeala pe care o săvîrșesc cei care se cred Îndreptățiți a acredita enunțuri generalizatoare plecînd de la propriile lor experiențe. Mulți, foarte mulți români nu s-au gîndit niciodată să emigreze. Lipsa unui asemenea gînd din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]