2,332 matches
-
marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de piele, o întreagă serie de clasici francezi, dar și celebre volume germane și englezești, ba și o primă ediție a Bibliei în slavonă. Mare minune că nu-i fusese confiscată în anii de isterie stalinistă, când ar fi putut s-o și pățească. Tolea îl sfătuise pe bibliofil să-l contacteze pe Marga. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
existenței fiecăruia dintre ei. În felul său disperat idiosincratic, fiecare și-a asumat sarcina de a reinventa America. În cronicile și articolele lui critice, Poe a luptat pentru un tip nou de literatură națională, o literatură americană lipsită de influențe englezești sau europene. Opera lui Thoreau reprezintă un atac perpetuu împotriva statu-quo-ului, o bătălie pentru descoperirea unui nou mod de a trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Python? Victor Meldrew? — Nu‑mi vine să cred! mă aud exclamând. Îhm... ăsta‑i un fost‑papagal! Râd zgomotos, și Judd și Kent schimbă între ei priviri buimace. Exact atunci vine cafeaua. În fine, eu am cafea, Kent bea ceai englezesc pentru micul dejun, iar Judd bea o infuzie ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceasului... da’ nu merge niciodată de‑a‑ndăratelea.“ Ce spun eu aici? Și de ce mi‑oi fi luat brusc accentul ăsta scoțian? O, Doamne, am băut prea mult. — Fascinant! zice Kent, luând o gură de ceai. Ador toate obiceiurile astea englezești atât de nostime. Mai știi și altele? — Categoric! zic veselă. Știu tone! Termină, Becky. Oprește‑te în clipa asta. — Cum ar fi vechiul obicei de... de... a “întoarce prăjitura pentru ceai“. — Serios? zice Kent. De ăsta n‑am auzit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mamei tale, habar n‑am avut... — Mamei mele? zic, nedumerită. Suze, ia‑mă încet. Ce tot spui aici? — O, Doamne, zice Suze. Bex, nu știi nimic? — Ce să știu? — Daily World, spune Suze. A... am crezut că primești toate ziarele englezești. — Le primim, zic, frecându‑mă pe fața uscată. Cred că sunt la ușă. E... ceva despre mine undeva? — Nu, zice Suze puțin prea repede. Nu. Adică... e o chestie mică de tot. Dar nu merită s‑o citești. Eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o slujbă. Sau că Luke mă va implora să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât doar până la jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin. Totul va fi diferit aici, se gândește în sinea ei. Deasupra ei, reclamele de neon clipesc precum ochii unui dragon. SĂPUNURI ENGLEZEȘTI, PERIUȚE DE DINȚI JOHNSON, RUJ FRANȚUZESC TRANDAFIR DE CATIFEA. E fascinată. Domnul Shi e un bărbat care are puțin peste treizeci de ani. Are trăsături tipice din Shan-dong, e înalt și lat în umeri. Râsul îi răsună ca tunetul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe tren și mă trimite, deocamdată, la Vologda, la „mănăstire” - alt centru de triere; de acolo ajung la Belomorkanal; de acolo la Uhta; după aceea - războiul Începuse demultișor, dar noi am aflat mult mai târziu - la Arhanghelsk, la descărcat vapoare englezești: lăzi cu ceva greu, de bună seamă, armament... După aceea, o raită prin taiga, la tăiat pădure... Numai că istoria, fata-ceea nu m-a uitat... Într-o zi Îl trimite pe alt Sapșa care mă anunță că am fost amnistiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În prezența unui ofițer de-al lor, care zicea că și el e doctor, turuind: «Radius, cubitus, calcaneu, astragal...» Cât Îmi aduceam și eu aminte de la anatomie... Așa că, În loc să sap, În continuare, la canale, să tai pădure, să descarc armament englezesc, am făcut pe felcerul - și aici, ca și la „bucătărie”, nu eram În medicină, ci pe-lângă: făceam curățenie, măturam, spălam podelele, mă ocupam de oalele de noapte - când erau... Uite de ce n-am vrut să-mi schimb numele, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucătarului, te rog să nu mai faci niciodată cotlete. Niciodată. Nici cotlete, nici pește prăjit, nici antricoate de berbec, nici aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care se refereau la măsurile de securitate luate de guvernul indian împotriva invaziilor. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sălii, Sofia a trecut pe lângă o masă unde erau așezate rudele și prietenii miresei, aflați acum în stare de șoc. Sora lui Alison, Louise, s-a ridicat în picioare. —Te rog să mă scuzi, a spus ea cu politețea tipic englezească, astfel încât te așteptai s-o auzi întrebând unde este toaleta. Dar nu poți să-i vorbești surorii mele așa. Sofia s-a oprit din mers și a fixat-o cu o privire care te făcea să-ți înghețe sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei. Urci pe scărița aia? Eu aș muri de frică! Mi se părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e petrolist, dar ea e cea care contează. Dacă nu e pe placul nevestei... Îmi aruncă o scurtă privire. Îmi place la nebunie rochia! adăugă ea, cântărindu-mă din ochi. Ce fată cuminte. Iar ghetele sunt perfecte. Adevăratul stil boem englezesc! Ne croisem deja drum către celălalt capăt al sălii, lângă una dintre cele două ferestre circulare. Acolo stătea o femeie, ai cărei Înălțime și conformație, În America, ar fi primi calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
croia drum spre noi. — Trebuie să ți-i răpesc pe Jim și Betty, mi-a zis ea. Masa e rezervată pentru opt și jumătate. Ați avut o discuție frumoasă? — O, da, foarte interesantă, răspunse Betty. Sam ne povestea despre manierele englezești. Și-apoi, ne-a prezentat unei prietene de-ale ei, care se Îmbracă exact cum obișnuia mama. Tare aș fi vrut să fie și Baby de față, ca să audă asta. — Te sun eu, Sam, mi-a spus Felice. Neapărat trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mobilă. — Iar Sam doarme acolo sus, pe platforma aceea. Vedeți scara? E așa de newyorkez, nu? — Interesant cartier, remarcă Jim Ashley scurt. Cu Închisoare și tot tacâmul. — Trebuie că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că ați prins tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște mici cute. Jim Ashley era Întruchiparea felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un hohot de râs triumfător, ea era dovada că recele meu scepticism se risipise și că, de atunci Înainte, aveam să să-i sorb fiecare cuvânt. Se grăbi să profite. — Bineînțeles, nu-mi amintesc mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va conduce până la Mirza Reza. L-am Însărcinat să fie cu ochii pe el, atâta cât se poate. Nu cred că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mamă, frate, fiică, „father”, „mother”, „brother”, „daughter” se spun „pedar”, „madar”, „baradar”, „dokhtar”, cu greu se poate ilustra mai bine Înrudirea indo-europeană. Chiar și pentru a-l numi pe Dumnezeu, musulmanii din Persia spun „Khoda”, termen mult mai apropiat de englezescul God sau de germanul Gott decât de Allah. În pofida acestui exemplu, influența predominantă rămâne aceea a arabei, care se exercită Într-un mod straniu: multe cuvinte persane pot fi Înlocuite, În mod arbitrar, prin echivalentul lor arab, e chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
beneficieze de dreptul de azil. După trei zile, pe 23 iulie, erau opt sute șaizeci. Pe 26, erau cinci mii. Și douăsprezece mii, pe 1 august. Arareori s-a pomenit spectacol mai straniu decât acest oraș persan plantat Într-o grădină englezească. Pretutindeni corturi, grupate pe bresle. Acolo viața se organizase rapid, o bucătărie era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu’, parcă scoteai banii din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat-o. Are să se țină după tine și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]