2,305 matches
-
instruirea lui ca autodidact. Citește cu pasiune. În februarie 1898 se angajează lucrător la plăcintăria lui Kir Nicola. Devine apoi ucenic în sala cazanelor din docurile Brăilei, salahor la o pescărie și la o fabrică de frânghii. Se apropie de enigmaticul boem rus Mihail Mihailovici Kazanski, pe care îl va evoca în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I.
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
colaborare cu Tatiana Berindei); Mirko Pasek, Caravana de abanos, București, 1964 (în colaborare cu Traian Ionescu-Nișcov); Stanislaw Lem, Solaris, Cluj-Napoca, 1974 (în colaborare cu T. Roll). Repere bibliografice: Mircea Opriță, „Prețul secant al genunii”, TR, 1966, 21; Ion Bălu, Viitorul enigmatic, VR, 1966, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 475; Manolescu, Literatura SF, passim; Paul Miclău, Pluralitatea poetică în caligramele lui Adrian Rogoz, VR, 1982, 10; Cosma, Romanul, II, 226-227; Dicț. scriit. rom., IV, 76-79; Dicț. analitic, III, 549-552; Opriță, Anticipația, 112-120
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
istoric național, ultimele două relevând puternice caractere feminine; Dumitra (Fata din flori) (1958), Cuza-Vodă (în Teatru, 1968) și Leana vrăjitoarea (în Teatru, 1968) evocă evenimente și personalități din secolul al XIX-lea; Javra pământului (1942) așază în centrul acțiunii figura enigmatică a lui Rasputin; Neliniștea Doamnei (nepublicată) abordează problema maternității; Morișca (1937) este o satiră socială inspirată de realități românești interbelice; Pelina (în Teatru, 1963) rememorează momente ale răscoalelor țărănești din 1907 ș.a.m.d. După 1945 L. încearcă o aliniere
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul ascunde un cert fond liric, turnat însă uneori în formule uzate, de la toposul „acasă” și până la o altă „Poiană a lui Iocan”. SCRIERI: Hotar, București, 1960; Cristal, București, 1967; Cu soarele în brațe, București, 1968; A opta minune, București
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Dina Cuvata, autor cu talent mai degrabă folcloric, S.-M. are o expresie mai elaborată, preocupată să pună în metaforă relația ei cu sine și cu lumea, în felul în care o face și Kira Iorgoveanu, dar cu un plus enigmatic, ce sporește farmecul spunerii. Fiorul meditației, nota reflexiv-metaforică sunt caracteristici evidente atunci când poeta abordează dragostea de neam și de limbă, ca în Grailu armânescu: „Ti ți, pi orizontlu/ Iu mi feciu unoară armână,/ Mi dișteptu cathi noapti/ Și-ascultu ună vazi
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
îngroparea în poem” (Văzduhul surd) parcă dispare, căci verbul se dovedește „orb” și „mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte comune și personaje enigmatice (domnul K, doamna O, ding). Destinul umbrei (1998) are în centru motivul tanatic, orizontul se întunecă, iar poetul se simte rătăcit pe cărări care duc întotdeauna către o prăpastie sau către zări fără perspectivă. Deasupra tainei este totuși o dovadă
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
copii cu strigăte în cor: „Domnișoara Ridiche a făcut un Ridic”. O experiență bizară e cea parcursă de o pictoriță, Olga, protagonista din Table d’hôte, fascinată, ca toate femeile tinere din pensiunea berlineză în care locuiește, de un colocatar enigmatic. Acesta îi propune, într-o seară, să devină mama adoptivă a băiatului său, născut de o soție de care a divorțat, fata urmând să primească drept compensație o mare colecție de bijuterii. Dar Olga află că insul e arestat și
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
lui speciale; avînd întreaga liniște și tăcere a locului, să mediteze, neturburat, la soarta lumii, departe de orice ideologii... Dar și un muritor, mai atent, nu numai Zeul, ar fi fost în stare să creadă că aici se ascundea șansa enigmatică a Globului terestru - șansă amînată de secolul totalitar - și peste care avea să cadă, ca o pecete sau ca un mesaj, meteoritul colosal...
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
franciscan, 1942). Pe fundalul unei epoci în care luminile se întretaie violent cu întunericul, faptul biografic se întrețese cu legenda iradiantă în evocarea, presărată cu inspirate descrieri, a lui „Il Poverello”, „noua întruchipare a lui Iisus pe pământ”. O apariție enigmatică acest sfânt, cândva dedat unei vieți ușuratice, de petreceri, și căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Femeia coace, iar dracul face și Creditorii, prelucrări după V. Alecsandri, Parvenitul, Mademoiselle Méphistophélès, Singurătatea unui holtei, Logodnicul superstițios sau Rotirea meselor, drame: Scotofil sau Victima pasiunii, Jocul sorții, Copiii condamnatului, Silven, legende: Zâna din Nipru, nuvele: Doamna brună, Omul enigmatic, Scene din viața provincială ș.a. - nu au avut răsunet, deși, după apariția piesei Moartea lui Lermontoff (1885), a fost numit membru al unei societăți literare din Moscova. În limba germană i s-au tipărit la Viena, unde, din 1879, lucra
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii (În ajunul Anului Nou, Testamentul și memorialul unui nebun), prin
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
spre nebulos, spre stări de opresiune, angoasă sau teroare”, ci se configurează mai degrabă în zona miraculosului de tipul celui propriu basmului, fățiș „neverosimil”, dar acceptat prin convenție, învestit cu o funcție parabolică, eventual burlescă sau satirică, ori în cadrele enigmaticului tulburător, marcat de irupția inexplicabilului în cotidian. În aproape toate cazurile se manifestă ceea ce S. definește ca „italianitate”, adică o „aspirație organică spre luminos, spre claritatea imaginii și echilibrul formelor, care alungă teroarea mistică și irațională”. Examinarea subiectului, efectuată în
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
era și nu este și va să se ridice din adânc și să meargă spre pieire” (17,8). Capitolul III Anticristul tiran și katechon în scrierile lui Hipolit I. Enigma Hipolit Prima monografie consacrată integral Anticristului aparține lui Hipolit, autor enigmatic, multă vreme identificat - atât de tradiția apuseană, cât și de cea răsăriteană - cu unul dintre episcopii Romei. În Istoria bisericească VI, 20, 22, Eusebiu amintește în treacăt: „Beril, episcopul Bostrei, în Arabia, a lăsat scrisori și diferite alte scrieri; ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau folosirea substanțelor avortive, otrăvurilor sau poțiunilor de dragoste erau considerate, în egală măsură activități criminale, de către legea Cornelia numită De Sicariis și Ueneficiis.” În afara dimensiunii lor enigmatice și uneori imorale (amestecul în viața particulară a oamenilor), divinația și profețirea erau considerate tehnici de manipulare ideologică foarte eficiente. Puterea avea deci tot interesul să țină sub atentă supraveghere acest domeniu al vieții private capabil, în orice moment, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestuia în Occident”. „Apocalipsa după Commodian” Legenda neroniană apare de asemenea în operele lui Commodian, Carmen apologeticum și Institutiones, având o deosebită importanță, fiind integrată în trama scenariului anticristologic. „Commodian, scrie Antonio Salvatore, editorul său italian, este poate cel mai enigmatic și problematic scriitor al Antichității creștine.” Într‑adevăr, nu există nici o informație sigură în legătură cu viața și opera sa. Cronologia oscilează între secolele al III‑lea și al V‑lea. Nimeni nu poate susține astăzi, cu argumente plauzibile, cea din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spus odinioară: „Chipul ți s‑a făcut de desfrânată, tuturor nerușinată te‑ai făcut” (Ier. 3,3). Oare ce este mai limpede decât aceste cuvinte? Căci profetul a spus acestea mai curând în chip evanghelic și apostolic decât profetic și enigmatic. Isus însuși spune în Evanghelii: „Veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului împreună cu îngerii săi” (cf. Mt. 24,30). Iar fericitul Pavel: „Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și‑n trâmbița lui Dumnezeu, Însuși Domnul Se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărțile anterioare: investigarea trecutului și traseul unei călătorii în cerc. Există un vizibil salt valoric în Vameșul ploilor, unde călătoria fantomatică în capitală aduce întoarcerea în trecut pentru a regăsi o frumoasă și cam nebuloasă poveste de dragoste cu o enigmatică Florence, ca majoritatea personajelor feminine ale prozatorului. Intriga se structurează pe motivul dublului: pentru personajul central, vechiul prieten Edgar (numele ar însemna „proprietarul bogăției, fericirii”, ceea ce acest parvenit pare să fie) se conturează ca un dublu concurent în acapararea bunurilor
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
Treizeci și cinci de ani tc " Treizeci și cinci de ani " În Orienttc "În Orient" Cuvânt Înaintetc "Cuvânt Înainte" Honigberger, figură enigmatică În creația romanescă a lui Mircea Eliade, a făcut obiectul investigațiilor mele la Biblioteca Academiei din București Înainte de 1960, care au condus la redactarea articolului din Janus (1962). Acest studiu face parte din șirul contribuțiilor mele la istoria orientalisticii, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și azi aș fi recitit aceste memorii ca odinioară cu bunica mea, Alexandrina Ionescu, așa cum citeam ritual jurnalul asiatic al lui Mikluho Maklai și alte relatări ale călătoriilor Îndepărtate, amiezi la rând În canicularele veri ale copilăriei, În penumbra Încă enigmatică a unei mici Încăperi. Când m-am Întors la unele din poveștile ei din anii ’30 cu comentariul la dispariția lui Zerlendi, am Înțeles irealitatea vechii mele intenții de a scrie o carte despre Eliade. Cea pe care am scris
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inelelor mele, care sunt făcute din aceleași materiale - argint și zinc -, m-am hotărât să experimentez aparatul pe aceste cazuri de holeră, iar rezultatele au fost extraordinare. Era foarte firesc ca atunci când mi-am imaginat că am rezolvat această chestiune enigmatică să Încerc să-mi pun metoda În practică În timpul epidemiei de holeră din Viena. Așa Încât am făcut o cerere către Ministerul de Interne, solicitându-i să-mi permită să Îngrijesc câțiva dintre pacienții holerici din spital. Ministerul a consimțit, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
datătc "Când maeștrii se reunesc, neașteptat, Încă o dată" Întrebat de Virgil Ierunca În 1953 care este raportul dintre literatură și erudiție, dintre imaginația narativă și travaliul științific, Eliade va oferi pe larg unul dintre răspunsurile cele mai concludente ale acestei enigmatic de productive coabitări Între două universuri care mai degrabă se exclud. Dubla sa apartenență la cele două lumi Îi era conaturală Încă de la primele texte publicate la Începutul anilor ’20. Dar consacrarea unor punți Între știință și literatură va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1. Mai important este că Eliade știa că un fenomen similar este și adopția europeană (inclusiv românească) a temei (ceea ce ar merita un studiu separat, cu o secțiune - tristă sau comică, sau amândouă- post-1990). Cu un ton introductiv generos și enigmatic, pe care Îl folosea În conferințele sale americane și Borges, Eliade adăuga În 1974: „Dacă Îmi permiteți să mă refer la experiența mea limitată, aș adăuga că În anul 1928, când am plecat ca tânăr student să studiez yoga și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
orice caz, cercetase știința farmacopeii oculte Într-una din acele mănăstiri din Himalaya și că anchetele botanice fuseseră numai un pretext”. „Oricum, astea le poți judeca mai bine dumneata”, adăugase d-na Zerlendi. Naratorul este așadar invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului, să se apropie de problema sa intimă, căci doctorul Zerlendi și doctorul Eliade se Întâlnesc prima dată aici, În această presupoziție fantastică a intrării În Tibet și a asimilării farmacopeii lui oculte. În literatura religioasă tibetană
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câteodată foarte fructuoasă, cum e cea descrisă În Șantier, dar la care Eliade declara În prefață că ar fi renunțat de mult. În calendarul lui Zerlendi apar apoi datele de 10, 12 și 13 ianuarie 1908, și tot acolo revine enigmaticul J.E., care săvârșise o „greșeală de moarte” pe parcursul experienței yoghinice, În urma căreia a paralizat, nemaiputând fi salvat de Honigberger: „Honigberger a izbutit, probabil, să-i reactiveze anumiți centri - Însă mai mult n-a putut” (cf. 71-72), pasaj despre care Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]