9,846 matches
-
sudul fluviului după migrațiile avaro-slavo-bulgare (?) hirotoneau un preot de mir văduv (!) sau călugăr din nordul Dunării ca episcop sau horepiscop. Acesta era împuternicit să hirotonească preoți, să sfințească biserici ș. a.". Din păcate, istoria nu se poate clădi pe presupuneri, iar enunțuri ca cele de mai sus sunt în afara spiritului ei. Același autor afirmă că Bizanțul a trimis misiuni creștine în teritoriile vecine, la moravi, bulgari și sârbi, dar nu și la români, întrucât aici exista o "veche organizare bisericească în frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se credeau) chemați de o putere superioară (divină) "Cerul veșnic albastru" să înfăptuiască unitatea întregii lumi și a tuturor popoarelor sub stăpânirea lor. Ei spuneau: Există un singur Dumnezeu în cer, iar pe pământ un singur domn (stăpânitor), Gingis-han". Acest enunț a fost proclamat de însuși întemeietorul Imperiului mongol. El punea astfel temelia ideologică a aspirațiilor sale și ale neamului său mongol la dominația universală. Mesajele scrise sau verbale adresate de marii hani capilor de state sau conducătorilor spirituali (religioși) ai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
simplă constatare". Autorul plusează: "acest lucru s-a ferit până acum istoriografia românească să-l semnaleze: să explice cauzele relativei întârzieri a întemeierii statelor medievale. Ele s-au închegat la "câteva secole" după statele din vecinătatea noastră".9 După aceste enunțuri din "Introducere", în următoarele capitole ale cărții, autorul încearcă să aducă o serie de argumente. El precizează că premisele apariției primului stat românesc "s-au derulat în cei 131 de ani de înceată plămădire a Țării Românești", între 1228-anul creștinării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele ale cnejilor Koriatovici din Podolia (dincolo de Nistru). Conform letopisețelor ruso-lituaniene (vezi mai sus), românii din Moldova l-au ales voievod pe Iurii Koriatovici, pentru ca mai târziu să-l otrăvească! Deși unii istorici au manifestat suspiciuni față de aceste susțineri (Panaitescu), enunțul nu este o interpolare târzie, așadar informația este reală, iar absența sa din pomelnice și cronici, ca domn al țării, s-ar putea explica prin faptul că el (Iurii Koriatovici) nu a ajuns să conducă asupra Moldovei întregi, ci numai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Să fie înmormântați morții în cele mai profunde viscere ale pământului!”, este relansat în formularea abreviată concluzivă a Manifestului activist...: „Să ne ucidem morții!” De asemenea, concordă perfect cu principiile futuriste și constructiviste, în spirit dacă nu în formulări, și enunțurile afirmative din manifestul semnat „Contimporanul”, scris cu siguranță de Ion Vinea. Corifeul „activismului” pledează pentru expresia densă, directă, neliteraturizată, pentru comunicarea mesajelor într-un stil exclusiv funcțional, adecvat secolului vitezei: „Vrem minunea cuvântului nou și plin de sine; expresia plastică
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
CRAINICUL CETĂȚII, revista apărută la Suceava, lunar, din iunie 1933 până în mai-iunie 1934. Programul cultural al publicației are un enunț care presupune și o delimitare: „Vom fi purtători de lumină, fără pretenția de avangardă gălăgioasa”. Primul număr este închinat lui Ciprian Porumbescu, cu prilejul semicentenarului morții compozitorului, creator al imnurilor Pe-al nostru steag și Tricolorul. Victor Morariu semnează articole
CRAINICUL CETAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286471_a_287800]
-
au o voce monotonă, de robot, și o intonație mai degrabă interogativă (ascendentă la sfârșitul frazei) decât afirmativă. Frecvent, apare ecolalia (tendința de a repeta ceea ce li se pune) și fenomenul de inversiune pronominală. De asemenea, autiștii nu pot formula enunțuri pragmatice și, de multe ori, interpretează informația auzită în mod literal. În plus, nu se implică spontan în jocuri de simulare sau sociale. Spre deosebire de cei cu sindrom Asperger, copiii cu autism înalt funcțional învață mai târziu să vorbească, întâmpină probleme
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Triot, Vasile Stănoiu, Vintilă Bratu, Vlad Astronomu și multe altele. Ziaristul B. abordează fără complexe, în continuarea tradiției gazetărești autohtone, un întreg repertoriu de subiecte politice, culturale sau literare. Gazetăria sa este una de atitudine partizană, de dezbatere pasionată, cu enunțuri limpezi, cât mai aproape de nivelul de înțelegere al unor cititori puțin pretențioși. Primele scrieri literare ale lui B., anecdote versificate, schițe, sunt compuse în aromână. În 1901, își strânge sub titlul Părăvulii (cuvânt care în dialect înseamnă „anecdote”) versurile compuse
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se spuneau povești sau de obținere, prin forța cuvântului rostit în anumite circumstanțe temporale (pe
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
literatura secolului al XX-lea, dovedind perenitatea înnoirilor autentice, într-un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze césars” de Suétone (1977). Secvențele mari ale planului, informația și logica enunțului indică sorgintea teoretică și manieră pozitivista, înfăptuirea analizelor trădează recuzita structuralista, iar menținerea judecaților în câmpul unei relativități incitând la meditație îndreaptă spre noua critică. Semnificațiile se organizează din trăsături a caror simplă inventariere și notare algebrica relevă un profil
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într-un fel de „emigrație internă“ (expresie folosită mult mai tîrziu, în perioada sovietică, în legătură cu artiștii care nici n-au aderat la noua ideologie, dar nici n-au părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care-i tânăr nu poate fi totodată și bătrân, dar tot același poate fi într-o vreme tânăr, iar într-alta non tânăr, adică bătrân. Dar, ca un principiu numai logic ce este, principiul contradicțiunii nu trebuie să-și mărginească enunțurile sale numai asupra unor raporturi de timp; deci o asemenea formulă e contrarie intenției sale. Neînțelegerea vine 155v de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că, pentru a se face înțeles de diferite categorii de cititori, autorul Pravilei ar fi înlocuit sau, cel puțin, ar fi dublat sintagma folosită (gonitori de nori) cu denumirea de solomonari. Problema este mai complicată și de aceea doar o enunț aici, urmând să o reiau mai detaliat peste câteva pagini. 2. Este important de stabilit care ar fi cele mai vechi atestări documentare ale cuvântului în discuție : a) Se pare că cea mai veche consemnare a termenului solo- monar datează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de producere, geneza unui text narativ (structura de profunzime) trebuie, totuși, așa cum s-a afirmat anterior, să fie diferențiate de procesul de transmitere, de "o poveste care a fost spusă" (structura de suprafață). Nu este legitim să tratăm aceste două enunțuri: "o poveste care a fost spusă" și "[o] ficțiune [care ] a fost scrisă de cineva", ca și cum ar fi paralele, așa cum a făcut Bergonzi cea dintîi referindu-se la narator, iar cea de-a doua la ceea ce Hamburger numește funcție narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acelor cuvinte, în primul rînd pronume și adverbe, care îl ajută pe cititor să se orienteze în spațiul și timpul lumii ficționale în narațiunea la persoana întîi și în narațiunea la persoana a treia. Acest lucru poate fi ilustrat prin enunțul care deja a fost folosit ca exemplu de Karl Bühler și citat din nou de Hamburger în vederea demonstrării particularităților deictice ale structurii ficțiunii. Bühler a folosit exemplul eroului unui roman despre care se spune că ar fi în Roma. După
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
oferă nici un răspuns sigur. Motivul finalului deschis trebuie căutat în tipul de perspectivizare pe care îl reflectă narațiunea. Începutul pasajului citat oferă o perspectivă internă corespunzătoare punctului de vedere al lui Nunez. Aceasta se îmbină cu perspectiva externă auctorială prin enunțul: "nu-i mai păsa de aceste lucruri". În final, perspectiva externă auctorială este accentuată prin comparația "ca și cum". În același timp, totuși, în acest moment critic, cititorului i se refuză accesul la gîndurile lui Nunez. Astfel, rămîne incert dacă strălucirea "stelelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și descrierea acțiunii sînt deseori combinate, așa cum se poate vedea în expresiile "Spunea el adesea" sau "ar spune el", care erau întrebuințate foarte frecvent de Thackeray și de alți scriitori din epoca victoriană pentru a indica faptul că un anumit enunț al personajului este folosit în mod curent 434. Referirea la natura iterativă a unei acțiuni sau a unei expresii este, în mod normal, un element auctorial, așa cum fiecare tip de rezumat narativ, condensare, prescurtare a acțiunii și a vorbirii trebuie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mereu posibilă aici. Cîteodată o anumită ambiguitate în această privință poate fi chiar parte a structurii operei. Un criteriu clar pentru distincția dintre viziunea auctorială și cea personală este oferit de două tipuri ale negării verbului "a ști" (wissen). Un enunț care cuprinde cuvintele "nu știe/nu știa că" referindu-se la un personaj ficțional care funcționează ca un mediu personal conține întotdeauna o afirmație auctorială. Enunțurile care conțin construcțiile "nu știe/nu știa dacă/de ce/ce", pe de altă parte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cea personală este oferit de două tipuri ale negării verbului "a ști" (wissen). Un enunț care cuprinde cuvintele "nu știe/nu știa că" referindu-se la un personaj ficțional care funcționează ca un mediu personal conține întotdeauna o afirmație auctorială. Enunțurile care conțin construcțiile "nu știe/nu știa dacă/de ce/ce", pe de altă parte, trebuie de regulă să fie considerate afirmații personale 458. Într-o situație narativă strict personală, negarea verbului "a ști" este de obicei înlocuită de formularea directă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
relatare, în mediul personal este prezentată condiția cognitivă a "necunoașterii". 7.1.9. De la stilul indirect liber la situația narativă personală Dacă amploarea stilului indirect liber într-o narațiune crește pînă la punctul în care acesta înlocuiește în mare măsură enunțurile auctoriale, atunci rezultă o situație narativă personală. Situația narativă personală poate fi de asemenea înțeleasă ca folosire a stilului indirect liber (în sensul mai degrabă literar decît în cel strict gramatical al termenului) de-a lungul textului narativ. Este mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-o perspectivă neutru-obiectivă sau într-o perspectivă externă auctorială. Cînd este prezentată moartea unui personaj ficțional care funcționează ca mediu personal, un narator (auctorial) poate, prin urmare, să fie de ajutor oriunde este necesar. În acest fel, pericolul stereotipizării enunțurilor finale, a gîndurilor și a percepțiilor persoanei aflate pe patul morții poate fi evitat. Aici pot fi citate un număr mare de exemple. Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi este, prin urmare, foarte relevantă în acest context, deoarece în această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1975, 166-185. 397 Negarea verbului "a ști" (wissen) este un criteriu distinctiv important în naratologie, în general. Propoziția "El nu știe că..." poate fi spusă doar de un personaj-narator (auctorial) despre un personaj din narațiune; pe de altă parte, un enunț precum "El nu știe dacă/cum..." poate aparține și unui personaj-reflector. Vezi și Karlheinz Stierle, Text als Handlung, 127 ș.u. 398 K. Mansfield, Garden Party, în vol. Garden party, trad. de Antoaneta Ralian, Paralela 45, 2002, 24. 399 În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ce înseamnă "mediologie"? 27 Definiția prin obiect: un impas? 31 Definiția prin metodă: o răscruce 36 O nedreptate edificatoare: Auguste Comte 39 Mediologia, produs al timpului său 43 Interferența, teorie și practică 48 Lecția a II-a Domeniul mediologic 52 Enunțuri și mesaje 52 Cunoașterea credinței 56 Epistemologia 59 Arheologia 61 Istoria mentalităților 63 Semiologia 66 Tradiția determină scrierea 69 Un bun mediolog este un cîine 74 Lecția a III-a Cinci balauri între noi și tehnică 76 Dualismul 77 Spiritualismul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sistemelor teoretice, ideologice, politice, religioase etc. Gînditorul francez se interesează de dimensiunea tehnică a oricărui tip de experiență, abordînd fenomenele, inclusiv cel cultural, din perspectiva materialității lor. Astfel, important pentru o bună înțelegere a situațiilor și a multiplelor tipuri de enunțuri cu care intrăm în contact este să surprindem "subtextul" lor, adică să observăm rolul mijloacelor de transmitere a ideilor, a gîndurilor și a discursurilor, modul în care acestea intervin, de cele mai multe ori într-un mod hotărîtor, în alegerea, circulația sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înseamnă a interoga în mod constant o serie de metafore dominante care par a avea drept de "liberă trecere" în mentalul colectiv, cum ar fi sintagmele idee-forță, teorie cu impact, idee ce înalță oamenii. A observa prin ce intermedieri un enunț se materializează, aduce modificări vizibile în concretul acțional sau cum un cuvînt devine un eveniment, un spirit se transformă în trup, semnifică a căuta premisele adecvate care, de obicei, nu mai sînt discutate sub autoritatea concluziei. Ideea dominantă este aceea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]