3,074 matches
-
de inhibitori; în acest caz concentrația enzimei apte să reacționeze va scădea, iar viteza maximă a reacției va fi mai mică decât viteza maximă a reacției fără inhibitor 6.5.5.3.Efectori alosterici. Alosteria în controlul activității enzimatice Activitatea enzimatică poate fi influențată și de alte substanțe care se fixează pe suprafața enzimei în zone diferite de centrul activ și anume în situsul alosteric sau situsul reglator. Aceste substanțe se numesc efectori, reglatori sau modulatori enzimatici, iar enzimele asupra cărora
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
controlul activității enzimatice Activitatea enzimatică poate fi influențată și de alte substanțe care se fixează pe suprafața enzimei în zone diferite de centrul activ și anume în situsul alosteric sau situsul reglator. Aceste substanțe se numesc efectori, reglatori sau modulatori enzimatici, iar enzimele asupra cărora acționează se numesc enzime alosterice (enzime reglatoare sau enzime "cheie"). Enzimele reglatoare au structuri complexe, fiind alcătuite din mai multe subunități, a căror conformație spațială se modifică prin fixarea modulatorilor. Enzimele "cheie" prezintă următoarele caracteristici: -au
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
produșii finali ai unei căi de biosinteză inhibă activitatea enzimei care catalizează prima reacție; de exemplu CTP inhibă aspartat transcarbanilaza; triptofanul inhibă antranilat sintetaza, izoleucina inhibă treonin dezaminaza. Izoenzime Izoenzimele reprezintă forme multiple ale aceleași enzime care catalizează aceeași reacție enzimatică dar care diferă într-o anumită măsură, prin structura componenței proteice. Izoenzimele se deosebesc prin structura primară a catenelor polipeptidice, deci prin secvențializarea aminoacizilor și printr-o serie de proprietăți fizico-chimice: pH optim, mobilitatea în câmpul electroforetic, stabilitatea la căldură
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
un substrat la altul în acest caz se poate schematiza astfel: Enzime care au drept coenzimă NAD+ și NADP+ sunt următoarele : Glicerofosfat dehidrogenaza enzimă prezentă în celulele animale și vegetale ce catalizează dehidrogenarea substratului în felul următor: Ca factori activatori enzimatici sunt ionii de Mg2+ sau Mn2+, iar reacția de dehidrogenare este urmată de o decarboxilare. Enzimle flavinice ce conțin drept coenzime derivați de riboflavină: flavin-adenin dinucleotid oxidat (FAD) sau redus (FADH2) și flavin mononucleotid oxidat(FMN), sau redus (FMNH2). În
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
-l carboxilează. Acetil-coenzima A carboxilaza, catalizează reacția de formare a malonil-CoA: Acestă reacție inițieză biosinteza acizilor grași pe cale citoplasmatică. Toate reacțiile de biosinteză în care se crează legături covalente au loc pe seama energiei furnizate de ATP. 6.7. Exprimarea activității enzimatice Determinarea activității enzimatice are la bază ca principiu dozarea cantității de substrat transformată în unitatea de timp sub acțiunea unui produs biologic cu activitate enzimatică sau a unei enzime în stare pură. Cantitatea de substrat transformată se apreciază mai ales
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
A carboxilaza, catalizează reacția de formare a malonil-CoA: Acestă reacție inițieză biosinteza acizilor grași pe cale citoplasmatică. Toate reacțiile de biosinteză în care se crează legături covalente au loc pe seama energiei furnizate de ATP. 6.7. Exprimarea activității enzimatice Determinarea activității enzimatice are la bază ca principiu dozarea cantității de substrat transformată în unitatea de timp sub acțiunea unui produs biologic cu activitate enzimatică sau a unei enzime în stare pură. Cantitatea de substrat transformată se apreciază mai ales după cantitatea de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
se crează legături covalente au loc pe seama energiei furnizate de ATP. 6.7. Exprimarea activității enzimatice Determinarea activității enzimatice are la bază ca principiu dozarea cantității de substrat transformată în unitatea de timp sub acțiunea unui produs biologic cu activitate enzimatică sau a unei enzime în stare pură. Cantitatea de substrat transformată se apreciază mai ales după cantitatea de produși finali formați în urma reacției enzimatice, dar sunt situații când acesta se poate face prin determinarea cantității netransformate de substrat. Metodele fizico-chimice
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
dozarea cantității de substrat transformată în unitatea de timp sub acțiunea unui produs biologic cu activitate enzimatică sau a unei enzime în stare pură. Cantitatea de substrat transformată se apreciază mai ales după cantitatea de produși finali formați în urma reacției enzimatice, dar sunt situații când acesta se poate face prin determinarea cantității netransformate de substrat. Metodele fizico-chimice folosite în aceste cazuri pentru dozarea compușilor respectivi sunt metode spectrofotometrice în VIZ, UV, IR mai puțin cele titrimetrice sau gravimetrice. Activitatea unei enzime
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acesta se poate face prin determinarea cantității netransformate de substrat. Metodele fizico-chimice folosite în aceste cazuri pentru dozarea compușilor respectivi sunt metode spectrofotometrice în VIZ, UV, IR mai puțin cele titrimetrice sau gravimetrice. Activitatea unei enzime se exprimă în unități enzimatice notate cu "U", adică prin cantitatea de enzimă care catalizează transformarea unui micromol(μmol de substrat în timp de un minut. Determinările de activitate enzimatică se efectuează în condiții standard, adică la 250 C, în intervalul optim de pH și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
UV, IR mai puțin cele titrimetrice sau gravimetrice. Activitatea unei enzime se exprimă în unități enzimatice notate cu "U", adică prin cantitatea de enzimă care catalizează transformarea unui micromol(μmol de substrat în timp de un minut. Determinările de activitate enzimatică se efectuează în condiții standard, adică la 250 C, în intervalul optim de pH și la starea de substrat. Puritatea unei enzime se poate afla prin determinarea activității specifice a acesteia, redată prin numărul de unități enzimatice corespunzător unui mg
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Determinările de activitate enzimatică se efectuează în condiții standard, adică la 250 C, în intervalul optim de pH și la starea de substrat. Puritatea unei enzime se poate afla prin determinarea activității specifice a acesteia, redată prin numărul de unități enzimatice corespunzător unui mg sau kg de proteină. Activitatea moleculară se exprimă prin numărul de moli de substrat transformat într-un minut de către un mol de enzimă, la o concentrație optimă de substrat. Activitatea unei enzime în soluție este redată prin
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
numărul de moli de substrat transformat într-un minut de către un mol de enzimă, la o concentrație optimă de substrat. Activitatea unei enzime în soluție este redată prin unități de activitate corespunzătoare unității de volum: U/l, mU/ml. Activitatea enzimatică se mai poate exprima și prin unități catalitice (kat) care redau cantitatea de enzimă ce catalizează transformarea unui mol de substrat în timp de un minut. 6.8. APLICAȚIE PRACTICĂ 6.8.1. Reacții de evidențiere a activității enzimelor 6
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
pentru amilodextrine), roșie (pentru eritrodextrine) și galbenă (pentru flavodextrine). Acrodextrinele având o masă moleculară mai mică nu se colorează în prezența iodului. Principiul metodei O soluție de amidon ca substrat se incubează cu amilază salivară la temperatura de 370C. Hidroliza enzimatică a amidonului se evidențiază prin reacția cu iodul, iar apariția maltozei, ca produs final al acțiunii amilazei, prin reacția Fehling. Prezența maltozei în mediul de reacție indică hidroliza completă a amidonului. Activitatea enzimatică este invers proporțională cu timpul de hidroliză
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
amilază salivară la temperatura de 370C. Hidroliza enzimatică a amidonului se evidențiază prin reacția cu iodul, iar apariția maltozei, ca produs final al acțiunii amilazei, prin reacția Fehling. Prezența maltozei în mediul de reacție indică hidroliza completă a amidonului. Activitatea enzimatică este invers proporțională cu timpul de hidroliză. R e a c t i v i: * Soluție de amidon 1 % * Soluție de iod în iodură de potasiu 0,3 % * Amilază salivară: se colectează salivă într o eprubetă; după filtrare se diluează
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
prin roșu și galben până la incolor (punctul acromic), corespunzătoare diferitelor stadii de hidroliză ale amidonului.Se notează timpul în care s a atins punctul acromic. Se efectuează reacția Fehling pentru punerea în evidență a maltozei ca produs final al hidrolizei enzimatice a amidonului. Interpretarea rezultatelor Prezența maltozei (diglucid reducător) ca produs final al hidrolizei enzimatice a amidonului sub acțiunea amilazei - este indicată de apariția precipitatului roșu-cărămiziu de oxid cupros (Cu2O). Gama de culori constatată în decursul hidrolizei enzimatice denotă prezența dextrinelor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
amidonului.Se notează timpul în care s a atins punctul acromic. Se efectuează reacția Fehling pentru punerea în evidență a maltozei ca produs final al hidrolizei enzimatice a amidonului. Interpretarea rezultatelor Prezența maltozei (diglucid reducător) ca produs final al hidrolizei enzimatice a amidonului sub acțiunea amilazei - este indicată de apariția precipitatului roșu-cărămiziu de oxid cupros (Cu2O). Gama de culori constatată în decursul hidrolizei enzimatice denotă prezența dextrinelor care, în funcție de masa lor moleculară, se colorează diferit cu iodul. 6.8.2. Factorii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
final al hidrolizei enzimatice a amidonului. Interpretarea rezultatelor Prezența maltozei (diglucid reducător) ca produs final al hidrolizei enzimatice a amidonului sub acțiunea amilazei - este indicată de apariția precipitatului roșu-cărămiziu de oxid cupros (Cu2O). Gama de culori constatată în decursul hidrolizei enzimatice denotă prezența dextrinelor care, în funcție de masa lor moleculară, se colorează diferit cu iodul. 6.8.2. Factorii care influențează activitatea enzimatică Enzimele își manifestă activitatea catalitică în condiții riguros determinate. Reacțiile enzimatice, respectiv cinetica acestor reacții este dependentă de o
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acțiunea amilazei - este indicată de apariția precipitatului roșu-cărămiziu de oxid cupros (Cu2O). Gama de culori constatată în decursul hidrolizei enzimatice denotă prezența dextrinelor care, în funcție de masa lor moleculară, se colorează diferit cu iodul. 6.8.2. Factorii care influențează activitatea enzimatică Enzimele își manifestă activitatea catalitică în condiții riguros determinate. Reacțiile enzimatice, respectiv cinetica acestor reacții este dependentă de o serie de factori ca: concentrația substratului, concentrația enzimei, temperatura, pH-ul, efectorii enzimatici. 6.8.2. 1. Influența temperaturii Activitatea enzimatică
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Cu2O). Gama de culori constatată în decursul hidrolizei enzimatice denotă prezența dextrinelor care, în funcție de masa lor moleculară, se colorează diferit cu iodul. 6.8.2. Factorii care influențează activitatea enzimatică Enzimele își manifestă activitatea catalitică în condiții riguros determinate. Reacțiile enzimatice, respectiv cinetica acestor reacții este dependentă de o serie de factori ca: concentrația substratului, concentrația enzimei, temperatura, pH-ul, efectorii enzimatici. 6.8.2. 1. Influența temperaturii Activitatea enzimatică este influențată de temperatură, factor care poate modifica în anumite condiții
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
iodul. 6.8.2. Factorii care influențează activitatea enzimatică Enzimele își manifestă activitatea catalitică în condiții riguros determinate. Reacțiile enzimatice, respectiv cinetica acestor reacții este dependentă de o serie de factori ca: concentrația substratului, concentrația enzimei, temperatura, pH-ul, efectorii enzimatici. 6.8.2. 1. Influența temperaturii Activitatea enzimatică este influențată de temperatură, factor care poate modifica în anumite condiții stabilitatea enzimei și, implicit, afinitatea enzimei pentru substrat. Există o valoare de temperatură - denumită temperatură optimă - pentru care activitatea enzimatică este
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
enzimatică Enzimele își manifestă activitatea catalitică în condiții riguros determinate. Reacțiile enzimatice, respectiv cinetica acestor reacții este dependentă de o serie de factori ca: concentrația substratului, concentrația enzimei, temperatura, pH-ul, efectorii enzimatici. 6.8.2. 1. Influența temperaturii Activitatea enzimatică este influențată de temperatură, factor care poate modifica în anumite condiții stabilitatea enzimei și, implicit, afinitatea enzimei pentru substrat. Există o valoare de temperatură - denumită temperatură optimă - pentru care activitatea enzimatică este maximă. In general temperatura optimă este cuprinsă între
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
efectorii enzimatici. 6.8.2. 1. Influența temperaturii Activitatea enzimatică este influențată de temperatură, factor care poate modifica în anumite condiții stabilitatea enzimei și, implicit, afinitatea enzimei pentru substrat. Există o valoare de temperatură - denumită temperatură optimă - pentru care activitatea enzimatică este maximă. In general temperatura optimă este cuprinsă între 350 și 400C. Fiind proteine, enzimele sunt termolabile. In consecință temperaturi mai mari de 50-600C diminuează sau inhibă activitatea enzimatică datorită denaturării componentei proteice; temperaturi mai scăzute decât temperatura optimă diminuează
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Există o valoare de temperatură - denumită temperatură optimă - pentru care activitatea enzimatică este maximă. In general temperatura optimă este cuprinsă între 350 și 400C. Fiind proteine, enzimele sunt termolabile. In consecință temperaturi mai mari de 50-600C diminuează sau inhibă activitatea enzimatică datorită denaturării componentei proteice; temperaturi mai scăzute decât temperatura optimă diminuează activitatea enzimatică, fără să determine însă denaturarea enzimei. Principiul metodei Se determină activitatea enzimatică a α-amilazei salivare prin “incubarea” acestei enzime cu o soluție de amidon la două valori
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
maximă. In general temperatura optimă este cuprinsă între 350 și 400C. Fiind proteine, enzimele sunt termolabile. In consecință temperaturi mai mari de 50-600C diminuează sau inhibă activitatea enzimatică datorită denaturării componentei proteice; temperaturi mai scăzute decât temperatura optimă diminuează activitatea enzimatică, fără să determine însă denaturarea enzimei. Principiul metodei Se determină activitatea enzimatică a α-amilazei salivare prin “incubarea” acestei enzime cu o soluție de amidon la două valori de temperatură: 370C (temperatura optimă) și 600 C. Se urmărește evoluția procesului de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
proteine, enzimele sunt termolabile. In consecință temperaturi mai mari de 50-600C diminuează sau inhibă activitatea enzimatică datorită denaturării componentei proteice; temperaturi mai scăzute decât temperatura optimă diminuează activitatea enzimatică, fără să determine însă denaturarea enzimei. Principiul metodei Se determină activitatea enzimatică a α-amilazei salivare prin “incubarea” acestei enzime cu o soluție de amidon la două valori de temperatură: 370C (temperatura optimă) și 600 C. Se urmărește evoluția procesului de hidroliză enzimatică prin efectuarea reacției de culoare cu iodul și a reacției
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]