1,057 matches
-
și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mayaș. Curenții oceanici iau În custodie coca de nuri și, În timp ce pe continent continuă disputele aprige asupra sorții ei, aceasta pornește Într-o croazieră lină prin Pacific. Pe măsura Înaintării, În câteva săptămâni se Întremează, culegând bețe, rămășițe ale unor epave, diverse obiecte căzute de pe transatlantice - sau cum s-or numi vasele care brăzdează Pacificul -, toate aceste obiecte fixându-se sub forma unei armături care menține, pe dedesubt, cupola aflată deasupra apei. Iar forma aceasta, poate deloc Întâmplător, ținând cont de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai important cu cât nu mai sunt în situația, fericită, de a-mi crea singur punctele de sprijin, când am nevoie. Printre "darurile" pe care mi le-a adus bătrânețea se numără și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au simțit furtuna. Am poposit o zi În Sou’west Key și nimeni n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu’ și am văzut o vergă plutind, și atunci mi-am dat seama că tre’ să fie o epavă și m-am apucat s-o caut. Am găsit-o. Era o goeletă cu trei catarge și deasupra apei se vedeau butucii vergilor. Era scufundată prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
porumb plină după aproximativ o jumătate de oră, deoarece Di Caprio, actor acum ireparabil dac-ar fi să judecăm după figura lui de Romeo căzut pe scări cu Julieta cu tot, stătea prea des În bătaia vîntului la prova viitoarei epave, precum statuia Mosfilm ca atitudine și joc, Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă întrebam eu, fără să gândesc întrebarea, ci simțind-o numai, cum de se poate ca un ceas după plecarea din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit, să mă uit. Plecarea îmi apărea singura salvare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nici una, nici alta nu mai mă pot ispiti. Am trecut ceasuri de cumplită groază, gîndindu-mă că s-ar putea să fiu o simplă epavă, reacționând automat și păstrând toată viața semnul primei înfrîngeri. Recunosc, lumea ― cu femeile și iluziile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai mă interesa. Dar cu o nestăvilită sete voiam să știu dacă m-ar mai putea interesa toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
comportamentul execrabil al lui Victor, tracasările de la serviciu ale căror cortegiu parcă nu se mai termina, toate acestea și încă multe altele contribuiseră la umplerea paharului cu răul care îi șubrezise ființa, aducând-o încet, încet într-o stare de epavă. Acum, se afla într-un pat de spital, fiind suspectă de un diagnostic deocamdată neprecizat. Simptomele și crizele frecvente o conduceau însă cu gândul spre o boală necruțătoare. Fu nevoită să-și trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
puteam pleca dincolo cu o asemenea greutate pe suflet... de aceea te-am chemat... - Spune-mi, spune-mi, povestește-mi cum ai putut? Cum? Dă-mi amănunte... Și fără să țină seama de faptul că în pat se afla o epavă, o prinse de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape țipând: spune-mi, Olga, spune-mi tot, tot... spune-mi ce ai făcut, spune-mi!? Cu ultimele puteri, cu vocea gâtuită, Olga abia mai putu să îngaime
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ajută, îmi zice cu o expresie obosită în privire. De câte ori fierb ceaiul lui Hsien Feng, mă ascund în camera de toaletă și plâng. Văd cum suferința lui revine în clipa în care se întoarce la lucru. — Ce mă fac cu epava în care m-am transformat? spune el în fiecare noapte înainte de a se culca. — Mâine-dimineață cocoșul va cânta din nou și razele soarelui vor face lucrurile mai ușoare, îl ajut eu să se bage în așternut. — Nu mai suport cântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu mă simt puțin trădată. Ea se simțea așa de bine Încât pomenise chiar că tipul care o intervievase era foarte, foarte drăguț. Devenise acum cât se poate de clar: Penelope mergea Înainte, iar eu eram sortită să rămân o epavă toată viața. — Cât timp crezi că trebuie să aștept până când pot să merg să văd cum e restaurantul? am Întrebat, probabil pentru a mia oară. —Ți-am mai spus, aș accepta cu mare plăcere să mă deghizez și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care o încearcă Julien rămâne sterilă. Iar tânărul, asemenea celorlalți seducători din roman, se ofilește încetul cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți, sleiți de acest Paris cumplit, care denaturează, moleșește, paralizează [...], epave șovăitoare, care nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu fiecare flirt, devin tot mai "derutați, confuzi, deteriorați, cu sufletul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bonvivant care îl smulg pe Stingo din solitudinea lui studioasă. Oricât ar fi fost ea de intensă, pentru tânărul scriitor această prietenie este însoțită de suferință. Căci Stingo este îndrăgostit cu patimă de Sofia, care, întoarsă din lagăr anemică, o epavă, înflorise din nou, datorită grijii pe care i-o poartă Nathan, devenind o "minunăție de trandafir". Totuși, din loialitate față de prietenii săi, Stingo păstrează arzătorul secret numai pentru el și se hotărăște să îndure de unul singur "calvarul" educației sale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iar din cealaltă tinerii intelectuali de la Criterion, atrași de străinătate, care refuză închiderile naționaliste de genul celor profesate de revista poporanistă de stînga Viața Românească, de directorul său Mihail Ralea și de bătrânul socialist Stere (pe care îl consideră o epavă). Dacă există o radicalitate a împărțirilor și a apartenențelor ideologice, aceasta este marcată de multiplicitatea de imagini pe care o sugerează o plimbare la români. Morand vorbește despre "un album pitoresc", acest adjectiv exprimînd excepția, straniul, incalificabilul, căci ruptura Orient-Occident
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
piele și auriți ai unei mari biblioteci; și ce e mai greu de examinat decât aceste mormane de volume, aceste parapete de opere care se Înalță pe cheiurile Senei, milioanele de tomuri, de broșuri eșuate pe malurile ei, asemenea unor epave intelectuale aruncate acolo de curgerea timpului care se despovărează de ele și se purifică de gândurile noastre?. Or, excesul de lectură a avut drept consecință faptul că l-a privat pe France de originalitate. Tocmai acesta este, În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecut al tinereții. În societățile noastre numite moderne, aparent dominate de un ritm din ce în ce mai rapid al schimbărilor, nu poate fi neglijat acel fior emoțional, estetic și sentimental în același timp care pare a se lega din ce în ce mai mult de rămășițele, de epavele recuperate ale unui trecut încă surprinzător de apropiat: instrumente, utilaje, mașini datînd de la începutul revoluției industriale, unele de mult ieșite din uz, devin obiecte de cercetare și de admirație pioasă, își află locul în acest muzeu imens și multiform pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
sacrificiului pentru binele satului, povestea ajunge să demonstreze că exagerarea poate duce la eșec. Dezinteresul față de aspectele concrete ale vieții personale, existența aproape exclusivă într-o lume a vorbelor spuse sau auzite fac dintr-un om plin de calități o epavă. Percepția caricaturală pe care oamenii o au în legătură cu acest „idealist” este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
făcând manevre, menite să alimenteze atitudinea combativă a populației, în condițiile neintervenționismului susținut de președintele McKinley. Apoi, explozia cuirasatului Maine în rada portului Havana a determinat compania Biograph să-și trimită operatorii la fața locului. Câteva zile după explozie, imaginile epavei pe jumătate scufundate și munca scafandrilor în căutarea victimelor erau proiectate în SUA. Ele vor înclina balanța în favoarea intrării Americii în război. Operatorii Biograph au filmat și secvențe cu refugiați cubanezi, arătați ca o mulțime pasivă și terorizată de puterea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Iași, prin relațiile personale, regizori importanți, nereușind însă să producă mult așteptatul eveniment care să mai scoată trupa din amorțire și suficiență și care să panseze cumva orgoliul rănit al unui teatru ajuns, după ani de eșecuri și ratări, o epavă provincială. Privind retrospectiv, e frustrant să constați că toată această pleiadă de directori la un loc nu au făcut nici jumătate din ce a realizat mult hulitul (după revoluție) Mircea Radu Iacoban, în anii '80. E foarte greu de dat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îndeajuns de ridicate la o idee unică spre a depăși documentul. În Foc în Hanul cu tei tratarea caracterologică e mai accentuată. Micu Braun e un cuceritor, un fel de bancher balzacian, care speculează un mare han sordid, azil al epavelor evreie, și asigură pe mari sume Hanul cu tei în scopul de a-i da foc. Însă Hanul cu tei e incendiat când nu mai era asigurat, provocând ruina și moartea lui Micu. Celelalte romane nu mai deșteaptă același interes
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau acuzați chiar Ovidiu și Marcia. În Pontice, scrisorile adresate Fabiei foarte puține la număr: doar două alternează cu cele adresate lui Paulus Fabius Maximus. În epistola I, IV, Ovidiu îi scrie Fabiei că a ajuns de nerecunoscut, o adevărată epavă: efectul anilor, desigur, dar și, mai ales, al anxietas animi și al frământărilor continue (continuusque labor, v. 8). Succesiunea neîntreruptă de necazuri l-a îmbătrânit înainte de vreme. Enumeră apoi aceste necazuri în paralel cu cele ale lui... Iason, fapt care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]