1,134 matches
-
până la desființarea granițelor pielii și obscurizarea raportului dintre intern și extern, de la cunoașterea sexului și vizualizarea unui copil înainte ca acesta să se nască până la posibilitatea clonării și a manipulărilor genetice. Nu atât ontologia este chestionabilă în acest moment, ci epistemologia, mai ales în vecinătatea problemelor sociale și etice. Corpul interior este adus la exterior, este expus și prelucrat, devenind imaginea unui corp sau a unui organism hipervizibil, fragmentabil și recombinabil, posibil de multiplicat și de dispersat în rețea sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Este o redescoperire a noastră înșine, după risipa umană și pierderea Erei Rațiunii, erei certitudinii, determinismului și valorilor absolute” (Ascott, 1995, p. 39Ă. În ultimă instanță, britanicul neglijează să se refere la aspectul ontologic al corpului, făcând speculații doar asupra epistemologiei acestuia, precum percepția multiplicității punctelor de vedere, relativitatea cunoașterii și impermanența percepției. Previzionând arhitectura secolului XXI, Ascott (2000Ă o etichetează drept o arhitectură a minții, desprinsă de arhitectura (anterioară aă corpului: o arhitectură utopică a unei conștiințe conectate, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
astăzi pentru ființa cyborgică, cea avatarică sau cea transgenică trebuie să se realizeze în limita compatibilității acestora cu natura umană, cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a umanului. Dacă ontologia virtuală este una „slabă” (în direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cyborgic, împingându-l la o limită criticabilă, legându-l de practicile activiste, social-politice ale femininului și de o încercare de schimbare a percepției asupra feminismului însuși. Imaginea ontologică a cyborgului începe să se constituie din acest moment deopotrivă ca o epistemologie militantistă și ca o ideologie feministă postmarxistă și postfuturistă. Această ideologie este cuplată cu o viziune postgender asupra ființei și a culturii. Noua ontologie uman-tehnologică a cyborgului este înscrisă într-o paradigmă a dominării și a decorporalizării (masculine, capitaliste etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Sadie Plant (1996, 1997Ă adoptă un cyberfeminism soft, apolitic, preferând să rediscute principiile feministei Irigaray și ale psihanalizei în contextele culturale dominate de codul binar al tehnologiilor cibernetice. Dacă cea dintâi uzează de o ideologie cu rol eliberator prin chestionarea epistemologiei iluministe a dualismelor de gândire, cea de-a doua se limitează la denunțarea cunoașterii unitare a marxismului și a freudismului. Nu dorește a se desprinde de feminismul diferenței, promovând un esențialism al noțiunii de subiectivitate feminină: femeile au propriul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înspre relația dintre masculinitate și tehnologia computerului, astfel încât teama sa este una față de complicitatea patriarhat-mașină. În viziunea sa, cybercultura, ca un montaj de feminism digital, știință cibernetică și cultură cyberpunk poate să degenereze într-o formă de subordonare masculină a epistemologiei care relaționează mintea umană computerului. Cyberfeminismul teoreticienei se angajează în luarea unei poziții active față de tehnologism și se diferențiază de perspectiva cyberpunkului. Această orientare științifico-fantastică este învinuită, la rândul ei, că integrează tehnologismul într-un colaj al hedonismului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
legilor naturii în termenii conceptelor alese pentru manevrabilitatea lor, "legile naturii" fiind de o precizie aproape fantastică, dar într-un domeniu strict limitat. Propun să ne referim la observația pe care aceste exemple o ilustrează ca o lege empirică a epistemologiei. Împreună cu legile invarianței din teoriile fizice, constituie un fundament indispensabil al acestor teorii. Fără legile invarianței, teoriile fizice nu ar fi putut da niciun fundament faptului; dacă legea empirică a epistemologiei nu ar fi fost corectă, am fi fost lipsiți
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
aceste exemple o ilustrează ca o lege empirică a epistemologiei. Împreună cu legile invarianței din teoriile fizice, constituie un fundament indispensabil al acestor teorii. Fără legile invarianței, teoriile fizice nu ar fi putut da niciun fundament faptului; dacă legea empirică a epistemologiei nu ar fi fost corectă, am fi fost lipsiți de încurajarea și sprijinul care sunt necesitățile emoționale fără de care "legile naturii" nu ar fi putut fi explorate cu succes. Dr. R.G. Sachs, împreună cu care am discutat legea empirică a epistemologiei
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
epistemologiei nu ar fi fost corectă, am fi fost lipsiți de încurajarea și sprijinul care sunt necesitățile emoționale fără de care "legile naturii" nu ar fi putut fi explorate cu succes. Dr. R.G. Sachs, împreună cu care am discutat legea empirică a epistemologiei, a numit-o un act de credință a fizicianului teoretician, și cu siguranță avea dreptate. Totuși, ceea ce am numit un act de credință poate fi susținut cu exemple actuale multe exemple ce se pot adăuga celor trei deja menționate. Unicitatea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
derivata de ordinul doi a poziției este edificatoare, când nu există nicio expresie similară pentru poziția însăși ori pentru viteză. De aceea, este surprinzător cât de repede a fost acceptat ca firesc acest minunat dar conținut în legea empirică a epistemologiei. Abilitatea minții omenești de a forma un șir de o mie de concluzii și să rămână totuși "în ordine", așa cum s-a menționat anterior, este un asemenea dar. Orice lege empirică include imprecizii care vor fi descoperite, apoi contopite într-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune pe radicalii negri, de a observa lașitatea oportunistă a universității și universitarilor. Partea a doua a trilogiei, „Nihilismul în stil american”, scrutează fundamentele filozofice - de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să își regăsească dispoziția vatică, drumul către
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
universității clujene cu un proiect centrat pe transformarea sentimentelor patriotice ale românilor în epoca postnaționalistă a Uniunii Europene. A publicat numeroase studii și articole în reviste naționale și internaționale pe teme ce variază de la sociologia memoriei colective la chestiuni de epistemologie socială. În perioada octombrie 2012 martie 2013 a beneficiat de un stagiu de pregătire la "Georg-Eckert-Institut für internationale Schulbuchforschung" din Braunschweig (Germania). Mihai Stelian RUSU, Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național (c) 2015 Institutul European Iași
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
București: Curtea Veche. Roșu, V.-T. (2004). Istorie trăită la August Treboniu Laurian. Studiu de caz: Istoria românilor (1862). Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 8, 119-123. Rotariu, T. (2013). Sociologia ca știință. În P. Iluț (coord.). În căutare de principii: epistemologie și metodologie socială aplicată (pp. 27-61), Iași: Polirom. Rousseau, J.-J. (1957). Contractul social. București: Editura Științifică. Rusu, M.S. (2011a). The Structure of Mnemonic Revolution. International Review of Social Research, 1(1), 105-121. Rusu, M.S. (2011b). The Colonization of the
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
des Bundesministeriums für Bildung, Wissenschaft und Kultur Wien Tipărit cu sprijinul Ministerului Federal al Educației, Științei și Culturii din Viena MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932), profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Domenii principale de preocupări: epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, studii kantiene și wittgensteiniene. Numeroase cărți, studii și articole în această arie tematică, publicate în țară și peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al comunicării nonverbale. Pentru cei mai mulți oameni, termenul limbajul trupului sau limbajul corpului rămâne mult mai familiar și utilizat decât comunicarea nonverbală. Delimitarea semnificației Corp/Trup este clarificată de Constantin Enăchescu în analiza psihologică complexă a Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
manifestări hipo- sau hiperexpresive ale corpului. Din perspectiva lui Constantin Enăchescu starea de dezechilibru (Alteralitate) a Persoanei aparține Trupului durerii, așa cum starea de echilibru (Normalitate) a Persoanei specifică Trupul plăcerii, ambele fiind tipuri valorice de utilizare a Trupului carnal. ,,O epistemologie a Trupului carnal se construiește din și prin informațiile furnizate de limbajul acestuia. Limbajul reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de limbaj corporal
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
felul acesta realitatea nebuniei. Plecând de la întrebarea dacă „trebuie să situăm nebunia în sfera umanului, sau umanul în sfera nebuniei?”, se desprinde un important domeniu epistemologic, deosebit de complex, cel al „bolilor mintale”, în care distingem trei direcții: psihiatria, psihopatologia și epistemologia științelor nebuniei (M. Thuilleaux). Elementul comun care le apropie, concentrându-le în același cadru, este persoana umană, ființa sub multiplele sale determinate: biologic, psihologic, istoric, sociologic, cultural, moral, religios. În cazul acesta observația clinică are un caracter pur empiric, reducându
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologic, istoric, sociologic, cultural, moral, religios. În cazul acesta observația clinică are un caracter pur empiric, reducându-se la o „colecție de fapte”. Teoriile psihopatologice vor constitui un model de interpretare al sensurilor umanului, în raport cu faptele de observație clinico-psihiatrice. O epistemologie a acestor discipline științifice va participa, în final, la clarificarea principiilor și a fundamentelor acestora, sfârșind prin a plasa „fenomenul psihic morbid”, confiscat de medicină, în sfera umanului. Aceste aspecte ridică în fața specialistului, cel puțin două direcții de abordare a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
metodele psihopatologiei au contingență cu experimentul din științele biologice. Din punct de vedere metodologic, psihopatologia este o formă particulară de cunoaștere a bolii psihice. Dar, concomitent, ea este și o modalitate particulară de înțelegere a alteralității psihice. Din acest motiv „epistemologia psihopatologică” se înfățișează ca o modalitate aparte de cunoaștere și de înțelegere a nebuniei, a fenomenelor psihice morbide, în sensul precizat de K. Jaspers, diferind astfel de „metoda experimentală”. Două probleme de ordin epistemologic se pun în sfera psihopatologiei: a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesualitate. Ea reconstituie „istoria bolii” iar prin aceasta ne dezvăluie dimensiunea ontologică a bolii psihice care, în felul acesta, se înscrie în „psihobiografia” bolnavului. Semiologia psihiatrică are ca scop să reconstituie sau, mai exact, să construiască domeniul „cunoașterii clinice” sau „epistemologia psihopatologică”. Este absolut clar faptul că sfera „cunoașterii psihiatrice” își trage substanța din „semiologia clinică”. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura, parafrazându-l pe J. Locke, spune: Nihil in clinica, quod primus in semiotica non fuerit. Funcțiile discursului clinic și narativ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
centrul problematicii sale omul considerat ca „ființă personală”, separându-l definitiv de „lucrurile materiale” cu caracter impersonal cuprinse în seria phyché-ului și reevaluând în felul acesta, seria phyché-ului. Acest punct de vedere schimbă complet atitudinea metodologică și construiește o nouă epistemologie a umanului având în centrul ei, așa cum spuneam mai sus, persoana umană. Separarea lui phyché de physis, în sfera Științelor umane face ca „obiectul” să devină „subiect”, iar modul de „a fi” al subiectului să fie reprezentat prin viața sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat. Nebunul este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea este impurificare și păcat. Nebunul este „un alt fel de om”. Un damnat. În cazul acesta „nebunia” apare ca o pedeapsă pentru păcatele comise de individ, pentru abaterea acestuia de la legea morală și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenele psihice morbide, persoana bolnavului mintal, se schimbă. Natural că în cazul acesta și rezultatul va fi diferit de cel din cele mai apropiate discipline: psihologia, psihiatria etc. Cum poate fi rezolvat acest aspect? Ne aflăm în fața unei probleme privind epistemologia științelor umane. Imaginea completă, globală a obiectului, surprinderea totală a semnificației acestuia, nu o putem afla în disciplinele de ramură, ci numai în re-sinteza interdisciplinară. Din aceste considerente, pentru a plasa domeniul psihopatologiei în sfera științelor umane, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]