1,343 matches
-
Țepeș. SOROHAN, Elvira. Cum și ce comunică literatura? În: Convorbiri literare, 147, iun. 2013, nr. 6, p. 16-19. SOROHAN, Elvira. G. Ivănescu și retorica polemicii academice. În: Anuar de lingvistică și istorie literară, 53, 2013, p. 363-369. SOROHAN, Elvira. Jurnalul epistolar al Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu. În: Convorbiri literare, 147, mart. 2013, nr. 3, p. 21-24. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Scrisori către Monica: vol. 1 (1947-1951). București: Humanitas, 2012. SOROHAN, Elvira. Mecanismul psiho-spiritual al ironiei. În: Convorbiri literare, 147, oct. 2013, nr. 10, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este ultimul mare reprezentant al supranaturalului victorian 42. Deși publicațiile sale numără foarte multe titluri, noi îl reținem astăzi grație romanului Dracula (1897), hipotext al unei pletore de producții estetice din secolele al XX-lea și al XXI-lea43. Pattern-ul epistolar al prozei, înfățișând portretul romantizant-exotic al contelui vampir, transferul subtil al geografiei tulburi a unei Transilvanii medievale în mijlocul establishment-ului imperial britanic, materializat prin mutarea lui Dracula la Londra, au propulsat scrierea autorului irlandez printre cele mai durabile producții înfricoșătoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în pictura lui Kimon Loghi. Lucrarea sa nu corespunde așteptărilor, fapt pentru care, în scrisoarea de pe 30 decembrie 1900408 își cere scuze, promițând o "rectificare" a tabloului și solicitând, cu temenele, și restul (din retribuția sa) pentru lucrare. Episoadele acestea epistolare relevă atât faptul că Loghi își câștigase o oarecare notorietate (din moment ce i se încredința o lucrare serioasă din partea unui comanditar pretențios, care dorea ca portretul comandat să facă istorie), dar și faptul că pictorul, stabilit la Paris, se afla încă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noastre". Textul se țese iscusit dintr-un mănunchi de fire atent împletite pe urzeala discursului sacru. Stăpână pe conceptele vehiculate, înainte de a se aventura pe spinosul teritoriul autohton, Liliana Naclad rememorează succint parcursul istoric și tipologiile discursului religios fondator, apostolic, epistolar, patristic. Abia apoi își îngăduie să evoce supraviețuirea, în condiții de persecuție demne de timpul catacombelor, a discursului religios românesc dintre 1944 și prăbușirea comunismului. Și, sub inspiratul titlu Un Patriarh, o Biserică, două perioade istorice, comentând sinusoidele trudnicei tranziții
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
estetico-literar. Deja în vârstă de douăzeci de ani, pe când Nietzsche vegeta, dar mai era încă în viață, acesta studiase și adnotase cu grijă Aurora și Știința voioasă. Mai târziu va citi cu aviditate a doua Considerație inactuală, Ecce homo și epistolarul, după cum se vede din motivele și din reflecțiile nietzscheene care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974), al cărui protagonist, muzicianul Adrian Leverkühn, își modelează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Pentru a sesiza schimbările din secvențele tranzacționale, criteriul tematic poate reprezenta un reper. Vom schimba deci secvența tranzacțională schimbând de fapt subiectul (vom oferi un exemplu în acest sens în paginile ce urmează). Să notăm, în treacăt, că structura schimburilor epistolare este creată în raport cu definiția textului conversațional care a fost enunțată mai devreme. Dialogul construit în absența fizică a interlocutorului, poate fi un model pentru scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege așadar că descrierile expresive aparțin cu prioritate ceea ce nu înseamnă exclusiv structurilor narative cu anumite proprietăți organizatorice: sînt romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în deceniul nouă, îmi puneam și eu destul de serios niște probleme etice, aveam de făcut niște alegeri, pe care într-un târziu le-am și făcut. Pe de altă parte, socot în continuare că apariția Jurnalului de la Păltiniș și a Epistolarului succesor constituie una dintre puținele probe care dovedesc că, până și în comunismul final, se puteau crea anumite zone de normalitate intelectuală. Deci, de aceste lucruri nu mă pot despărți, pentru că fac parte și din viața mea și nu vreau
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
propriu-ziși mai înghit gongorismele, la autorii de azi mă irită la lectură. Deși, recunosc, sunt în carte și unele pagini tușante. Da, cred că scrisorile acelea sunt excesive, mai ales prima, și mă bucur că s-a oprit din genul epistolar legat de deconspirări și autodeconspirări. Prima scrisoare avea tonul unui îndrăgostit dezamăgit de marea sa iubire și, chiar prin asta, era complet nepotrivit pentru cauza respectivă. Pe deasupra, cred că doar cineva care se situează deasupra lumii, în poziția moralității absolute
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ani, dar rămân la opinia că prima, cea despre Tragic... e cea mai solidă. Inclusiv prin încărcătura cărturărească despre care vorbeam și în cazul d-lui Pleșu. Sigur, în alt sens, foarte util mi se pare dubletul Jurnalul de la Păltiniș Epistolarul, sunt acolo lucruri despre relația paideică excelent surprinse. Din păcate, în ultima vreme, d-l Liiceanu crede că e artist, scriitor, și-și neglijează vocația autentică, cea de filosof, evidentă încă de la debut. Stilul său este prea gongoric pentru a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
intelectualilor... Dorin Popa: Am mai spus-o și altă dată Despre limită, apărută în 1994 , este cartea mea preferată din opera de până acum a lui Gabriel Liiceanu. Apoi, în Ușa interzisă, ca și în Jurnalul de la Păltiniș, ori în Epistolar, scriitorul excelent este prezent. Un fost coleg de liceu, medic neurochirurg de înaltă clasă, Cornel Tarași, îmi spunea că în Ușa interzisă l-a uimit sinceritatea superioară, de mare autor. Dar nu-i pot reproșa lui Gabriel Liiceanu că dorește
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ultimele cărți din Tristele. Nu suntem, însă, de părerea, exprimată de unii, că Paulus nu trebuie căutat printre destinatarii Tristelor și anume ale scrisorilor anterioare anului 12 d.H., nici cu concluzia acestora potrivit căreia Paulus intrase destul de târziu în preocupările epistolare ale Sulmonezului. Cum am mai spus, ținând cont că Paulus Fabius Maximus aparține, potrivit recunoașterii exprese a lui Ovidiu, celor "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi, care nu l-au abandonat pe poet în momentul dizgrației și, dat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
săracă în "evenimente") ce determină și "conținutul" literaturii înseși, adică "viața" (dramatizată deja, ab originem, în forma "ficțiunii elementare"/ "romanului familial"), "expresia" estetică a acesteia împrumutând, în chip programatic, modalitățile de reprezentare ale teatrului. Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea posibilității dramatizării epicului (vieții, biografiei) cu ajutorul lecturii participative, în stare să anuleze barierele dintre realitate și ficțiune, proiectând cititorul/ spectator chiar pe scena
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-o situație cam monotonă, ce se prelungea prea mult. Am pus-o în convingerea că e scrisă cu decență, și că toată aparența de libertinaj cuprinde un simbol și în gestul femeii ceva august și măreț"171. Din răspunsul epistolar al lui Lovinescu rezultă că importanța scenei cu pricina ar fi, mai întâi, de ordin psihologic, justificând definiția romanului ca text ce-și "citește" autorul, "aproape autobiografic". Ca atare, oricâtă îndreptățire ar avea observațiile critice ale prietenilor, autorul nu se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
măsură prin variații stilistice, ca în exemplul a). Cîteodată, se folosesc și variațiile în "perspectivă" pentru a justifica nevoia de repetiție: evenimentul poate fi același, dar fiecare actor îl vede în felul său. Procedeul a fost frecvent folosit în romanul epistolar din secolul al XVIII-lea un alt exemplu ilustru este Zgomotul și furia de Faulkner. Fiecare retroversie internă sau anticipare care nu completează elipsa aparține acestei frecvențe. De altfel, toate acestea constituie repetarea unor lucruri care au fost deja menționate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rege să o ucidă i) băiatul vrea să devină un artist Cititorul a recunoscut cu siguranță în această serie un număr de binecunoscute fabule și/sau tipuri de fabule. Ele au fost alese din diferite tipuri de texte: un roman epistolar (a); un roman feminist (b); un roman din secolul al XIX-lea (c); un roman polițist modern (d și e); o lucrare de filosofie socială (f); o poveste (g); un fragment din literatura populară (h); și un tablou (i). Voi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spune că acela care moare de holeră este într-adevăr un "Scheisskerl" [cufurit], dar văd că vorbesc atâtea porcării, încît ele ar fi prea multe pentru gunoirea hotarului de la Nemeti; dar ce poți face acum?"173. Dar pe lângă aceste mărturii epistolare despre holera din 1831, destul de searbăde, dacă nu chiar triviale și deșănțate, arborate cu destul cinism, mai putem detecta și o piesă literară inedită, aparținând mediului românesc. Este vorba de poemul Jalnice moraliteturi pentru boala cea înfricoșată Holera, în stihuri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
datează prima parte a Annalelor lui Tacit, din 1520, Velleius Paterculus; din 1518 pînă În 1773, prin descoperiri succesive, au fost adăugate cărți, capitole, fragmente care lipseau ediției princeps a lui Titus Livius din 1469; În 1508 a fost completat epistolarul lui Pliniu cel TÎnăr către Traian, În 1528, cel al lui Cicero către Brutus. În schimb, abia la sfîrșitul secolului al XVI lea se poate spune că au fost publicați În cea mai mare (și mai importantă) parte autorii greci
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
propice exploziei pamfletare, în descendența ilustră a lui Pascal, Diderot, La Bruyère și Voltaire, a făcut din scrisoare și jalbă forme canonice ale polemicii pamfletare. Angenot descrie astfel principiul de funcționare al scrisorii deschise: "Acest sub-gen transpune în ficțiune schimbul epistolar real ale cărui caracteristici le demontează: confidențialitatea conținutului, intimitatea relativă a corespondenților, reciprocitatea schimbului. Aici, aceste elemente sunt înlocuite de altele total opuse; secretul misivei este divulgat publicului larg; nimic nu-l determină pe expeditor să se adreseze pe picior
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că între noi trebuie să rămână, imperial și rece, conceptul prieteniei noastre. Și că rândurile mele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul. I-am scris la rândul meu o scrisoare (ea se află în Epistolar) în care, cerându-i încă o dată iertare pentru pagina din Jurnal, îi spuneam că, în fond, îmi oferise prietenia sub forma ei cea mai frumoasă: ca picnic nesfârșit la porțile unei fapte etern amânate. Trăiserăm împreună șaisprezece ani de visare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că între noi trebuie să rămână, imperial și rece, conceptul prieteniei noastre. Și că rândurile mele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul. I-am scris la rândul meu o scrisoare (ea se află în Epistolar) în care, cerându-i încă o dată iertare pentru pagina din Jurnal, îi spuneam că, în fond, îmi oferise prietenia sub forma ei cea mai frumoasă: ca picnic nesfârșit la porțile unei fapte etern amânate. Trăiserăm împreună șaisprezece ani de visare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au dreptul să-i împuște pe loc și să dreseze proces-verbal.141 Tipul de exprimare în scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o posibilă sugestie de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare ca restul familiei -, dar nu Îl provocase. Teoria sa, pe care o comunică prietenilor și cunoștințelor Într-un vârtej epistolar, era că suferise de un acces brusc de melancolie sau demență, stârnit de febra bolii, odată cu care temperamentul ei cronic depresiv devenise pentru moment autodistructiv. Era, pe scurt, un gest comis “ În timp ce echilibrul mental era perturbat“, pentru a folosi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]