2,590 matches
-
a se bucura de o circulație mai largă, proiect realizat abia în 1985. Reînvie în această carte un oraș de legendă, Moscopole, cu peste 60 000 de locuitori aromâni. Parafrazându-l pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
faptelor și ideilor transformă cartea într-un izvor de meditație ce-ți răscolește pentru multă vreme gândurile în lucrarea lor perpetuă de descifrare a neînțelesei treceri. Pe măsură ce ne adâncim în conținutul ei, cartea se transformă dintr-o „istorie” într-o epopee. Fapte, întâmplări, portrete, microbiografii, frânturi de creații literare, simpla enumerare a unor personalități intrate în Panteonul literaturii române, ce-au trăit, gândit și creat pe meleagurile Bârladului și a fostului județ Tutova - Țara de Jos - cum mai era numit pământul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
sunt pe deplin meritate. „Dar dacă ați fost dați afară pentru că ați luptat, atunci voi ați suferit acestea pe bună dreptate, după cum, de altfel, toate Scripturile stau mărturie. Noi însă fără să facem ceva de felul acesta [...]”* (110). În această epopee a suferinței, „blasfemiatorul”, „omul nelegiuirii” sau „al lepădării de credință” nu joacă nici un rol; el este pur și simplu invocat, fără ca vina sau acțiunile care i se impută să fie precizate. De aici, putem deduce că figura lui este absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care Anticristul îl joacă este de înșelător înșelat. După trei ani și șase luni, Isus va veni pe pământ, îl va învinge pe Anticrist și va inaugura o perioadă de pace, împlinind astfel făgăduința din Gen. 13,14‑17. Astfel, epopeea personajului nostru se încheie printr‑o discretă aluzie la șiretenia pozitivă a lui Dumnezeu. Teolog optimist, Irineu se dovedește de asemenea un fin utilizator al paradoxurilor, calitate indispensabilă oricărui polemist. În plus, el cultivă un umor discret și savant, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Basarab Brâncoveanul (1877) răul (Cantacuzinii) distruge binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei (1879) este o evocare imaginară a înfrângerii dacilor în ultimul război cu romanii. Ș. a scris și o epopee, Daciada (1885), nereușind decât o relatare plată, lipsită de fior poetic, a istoriei până la Mihai Viteazul. Impresiuni și noțiuni, un text manuscris din 1864, conține și un capitol de estetică, în care se încearcă o definire nuanțată a frumosului și
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
Ïambhala" „Curând vor urma alte asemenea descoperiri, dând la iveală alte tradiții rămase secrete până În zilele noastre (...) Știu că esențialul nu se pierde niciodată.” Contele de Saint-Germain către Dominic Matei, Tinerețe fără de tinerețe (Mircea Eliade, PF IV, p.213) „Pentru epopeea șlui Gesarț și pentru autorii lamaiști, Tibetul e deopotrivă identificat cu lumea (jambudvșpa) și cu nordul acestei lumi știb. byaòț (...) tibetanii nu au văzut nici un inconvenient În a considera Tibetul, iar În epopee mai ales regiunea Gliò, deopotrivă ca centru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Mircea Eliade, PF IV, p.213) „Pentru epopeea șlui Gesarț și pentru autorii lamaiști, Tibetul e deopotrivă identificat cu lumea (jambudvșpa) și cu nordul acestei lumi știb. byaòț (...) tibetanii nu au văzut nici un inconvenient În a considera Tibetul, iar În epopee mai ales regiunea Gliò, deopotrivă ca centru al lumii (ca «buric») și ca nord al ei.” 1 Rolf A. Stein, Gesar, pp. 295 și 297 „Continuu totuși aceste Însemnări, pentru că e necesar ca, din timp În timp, să existe o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
diferitelor provincii ale Tibetului, și fiecare se apropie de imaginarea secretului pe care, impenetrabil, Îl adăpostea. Erorile Încep Însă tot de atunci. Eruditul singuratic Îi dă deja coordonatele geografice precise și topografia: Între 45o și 50o lat. N. Însă predicțiile epopeii tibetane a lui Gesar merg mai degrabă către zona mongolă 1. Donald S. Lopez jr. a sintetizat perfect originile și dezvoltarea unui asemenea mit, legat de Întreaga imagine a Tibetului, așa cum a funcționat ea Încă Înainte de al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă teză de doctorat susținută și publicată În 1959 atacă, cu o coerență ireproșabilă, poate cea mai dificilă epopee din câte există - cea a eroului tibetan Gesar -, În jurul căreia sunt strânși afluenți gigantici, cuprinzând teme și motive din trei pătrimi ale Asiei (tradiții „indo-europene” și turco-mongole), la care se adaugă memoria cezarilor romani și bizantini. Aceste trimiteri la epopeea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
epopee din câte există - cea a eroului tibetan Gesar -, În jurul căreia sunt strânși afluenți gigantici, cuprinzând teme și motive din trei pătrimi ale Asiei (tradiții „indo-europene” și turco-mongole), la care se adaugă memoria cezarilor romani și bizantini. Aceste trimiteri la epopeea lui Gesar sunt justificate nu numai pentru că este una dintre cele mai vechi și mai coerente elaborări ale geografiei reale și mitice a Tibetului, dar și pentru că astfel ne fixăm un punct de reper, important În economia acestui comentariu, complet
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
va rămâne o vreme În Ïambhala, de unde se va reîntoarce pentru a-i Înfrânge pe inamicii budismului, tibetanilor și mongolilor (Stein, Gesar, pp. 8 și 113). Asocierea acestui regat mitic cu Nordul este o constantă a diferitelor literaturi care alimentează epopeea: acolo eroul va rezida ca general al Ïambhalei (ibidem, p. 115)3. Suprapunerea centrului și nordului e departe de a fi unică În spațiul indian sau influențat de India. Meru, numele mitic al ultimei mătănii dintr-un rozariu hindus, conturând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri geografice”1. La 37 de ani (cel mai probabil În 1611), T³ran³tha va face În vis o călătorie până În Ïambhala, ghidat de un tânăr atlet alb, așa cum În epopee, calul magic al lui Gesar Îi apare În vis pentru a-l purta apoi În Ïambhala (cf. Stein, Gesar, pp. 334 și 511). Sunt multe titlurile care funcționează cu aceeași relevanță atât În 1936, cât și În 1954 (adițiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
masa informă din romanul Răscoala, iar concluzia, surprinzătoare, este că „erosul e forța care susține unitatea mulțimii revoltate”. În altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care Ion se definește ca un „erou de epopee care trece prin criza așezării la casa lui”, fundamentală în roman fiind solidaritatea tragică dintre om și pământ. Retorica literară românească (1976) este o carte doctorală, cu o bogată informație de specialitate, urmărind o istorie universală a conceptului, punctele de
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
1990 e publicat un „dosar” intitulat Optzeciștii, în care e recapitulată activitatea de la Cenaclul de Luni, Cercul de Critică și Cenaclul Junimea, prin texte provenite chiar de la conducătorii lor - Nicolae Manolescu, Eugen Simion și Ovid S. Crohmălniceanu -, și este evocată „epopeea” optzecistă, prin contribuții aparținând lui Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Constantin Stan, Hanibal Stănciulescu, Gheorghe Ene, Emil Paraschivoiu și Gheorghe Iova. E prezent și Marin Mincu. În alte numere intră proză de Bedros Horasangian, Anca Delia Comăneanu, Cătălin Țârlea, versuri de
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Barac. Prin Ion Budai-Deleanu, a dat literaturii române moderne o capodoperă, Țiganiada, adevărat miracol al creativității românești pentru acea perioadă. Încheiată, într-o primă versiune, în jurul anului 1800 (cea definitivă e datată 1812), dar publicată abia în 1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
în jurul anului 1800 (cea definitivă e datată 1812), dar publicată abia în 1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
fax, O, 1996, 7; Cornel Ungureanu, Avangardele, de la Adrian Derlea la Robert Șerban, O, 1996, 8; Adrian Țion, Mesaj din Lágoludia, TR, 1997, 20-21; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 158-159; Val. Teodor, Scurtă odisee intimă, CRC, 1997, 4; Nicolae Oprea, O „epopee erotică”, VTRA, 1998, 3; Dan C. Mihăilescu, Timișoara literară, „Ziarul de duminică”, 2000, 427; Dan Stanca, Ca sarea-n bucate, JL, 2000, 15-18; Ioana Cistelecan, Medicul intervievator, F, 2000, 11-12; Rodica Drăghincescu, Tangouri pe trambulină, Pitești, 2001, 149-152; Lefter, Scriit
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
comercial la Prodexport București, dactilografă la Academia de Științe Medicale (1967-1969). În 1983 se stabilește în R. F. Germania. Debutează în 1941, la „Curentul literar”, cu proză, sub pseudonimul Doina Rareș, și editorial în 1966, cu traducerea din franceză a Epopeii lui Ghilgameș. Inițiază sau conduce mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, în 1947, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N. D. Cocea ș.a.; între 1956 și 1959 face parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”; între
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
2003; Lunga veghe de la Cozia, București, 1981; Lângă tâmpla cerului, Cluj-Napoca, 1998; Mirabila povară -Du côté de chez moi, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1999; Scântei din vatra vremii, Iași, 2001; Fulger în prag de veac, postfață Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Epopeea lui Ghilgameș, introd. Al. Dima, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1966 (în colaborare cu Al. Dima); Epopeea lui Ghilgameș. Repovestire în proză, pref. Al. Dima, București, 1969; Fernand Baldensperger, Literatura. Creație, succes, durată, pref. Al. Dima, București, 1974; Enciclopedia
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
moi, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1999; Scântei din vatra vremii, Iași, 2001; Fulger în prag de veac, postfață Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Epopeea lui Ghilgameș, introd. Al. Dima, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1966 (în colaborare cu Al. Dima); Epopeea lui Ghilgameș. Repovestire în proză, pref. Al. Dima, București, 1969; Fernand Baldensperger, Literatura. Creație, succes, durată, pref. Al. Dima, București, 1974; Enciclopedia franceză sau Dicționarul rațional al științelor, artelor și meseriilor (Texte alese), pref. Paul Cornea, București, 1976; Jacques Chabannes
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
București, 1985 (în colaborare cu Barbu Slușanschi); Georges Charachidzé, Prometeu sau Caucazul, București, 1988 (în colaborare cu Barbu Slușanschi); Pierre Grimal, Seneca sau Conștiința Imperiului, îngr. și pref. trad., București, 1992 (în colaborare cu Barbu Slușanschi); Georges Dumézil, Mit și epopee, București, 1993 (în colaborare cu Francisca Băltăceanu și Gabriela Creția); Homer, Odiseea, îngr. și postfața trad., București, 1997, Iliada, îngr. și postfața trad., București, 1998; Dicționar enciclopedic al Bibliei, București, 1999; Vergiliu, Eneida, introd. trad., București, 2000. Ediții: Dimitrie Cantemir
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
Iliada, îngr. și postfața trad., București, 1998; Dicționar enciclopedic al Bibliei, București, 1999; Vergiliu, Eneida, introd. trad., București, 2000. Ediții: Dimitrie Cantemir, Incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, pref. Virgil Cândea, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Ilieș Câmpeanu, Vocația sintezei - „mit și epopee”, „Dilema”, 1994, 57; Miruna Mureșanu, Actualitatea capodoperei, „Universul cărții”, 1998, 4; Cristian Gașpar, Homer, „Iliada” - traducere în hexametru, „Studia indo-europea”, 2001, 1. C. V.
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
și a noii critici și a principiilor structuraliste, de aproape studiate și însușite. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Eminescu, București, 1972; Secțiuni literare, Timișoara, 1973; Maiorescu, București, 1977; Fondul folcloric românesc în poezia lui Lucian Blaga, I-II, Timișoara, 1980-1981; Mihai Eminescu. Epopeea română, Iași, 1981; Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, Timișoara, 1981-1983; Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timișoara, 1985; Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic, București, 1997; De ce Eminescu? (în colaborare cu G. I. Tohăneanu), Reșița, 1999. Ediții: Lucian Blaga, Teatru, pref.
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]