1,461 matches
-
diferite aspecte: influențe familiale, educație greșită, frustrări sau carențe emoționale în copilărie, influența unor stări de gravă criză socială (revoluții, războaie), factori economici, mod de viață, perioade de șomaj, mizerie, alcoolism, toxicomani; b) factorii legați de constituția bio-psihică a individului, ereditate, antecedente patologice personale sau familiale etc. În ceea ce privește natura factorilor incriminați în criminogeneză, L. Varvaeck menționează următoarele categorii: factori morali și sociali puri; factori patologici puri (boli psihice, episoade toxice sau infecțioase etc.); asocierea factorilor constituțional-ereditari cu factorii de mediu social
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o imaginație exuberantă; în această grupă de criminali intră personalitățile anormale: amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat” în sens lombrosian, în cazul cărora accentul se pune pe ereditate și tulburările de caracter și intelect; c) criminalii ocazionali sunt persoanele care comit în mod cu totul ocazional crime, cu caracter pasional (dragoste sau gelozie), fie datorită unor stări emoționale puternice (mânie, ură, răzbunare), fie dintr-un anumit fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instituții de specialitate; încadrarea în activități profesionale de diferite forme și grade, conform cu capacitățile psihice ale pacienților; dispensarizare. f) Psihoigiena alcoolicilor și a toxicomanilor Se impun în primul rând măsuri de psihoprofilaxie. Se va ține seama de terenul și de ereditatea psihologică și somatică a acestor indivizi. Astfel, vor fi evitate contactele cu anturajele vicioase, răul model, modul de viață dezordonat, vagabondajul, conduitele de dependență, stările depresive și anxioase, situațiile de eșec și orice ar putea duce la o „retragere din
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
armonioase a speciei”. Se pot vedea din această definiție influențe ale unei mentalități derivate din darwinismul social, susținut, în secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX, de Galton, Katsainos, Fournier, Parrot, Marfan, Hutinel. Eugenia pune accentul pe ereditate, pe tarele ereditare și riscul de transmitere genetică a bolilor psihice. Ea este corelată cu o mentalitate represivă a societății față de boala psihică și bolnavii mintal, considerându-le stări sociale incurabile, și în consecință soluțiile constau fie în împiedicarea apariției
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Rădulescu, S.; Voicu, M., Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Banu, G., „Certificatul medical prenupțial”, în Rev. Ig. Soc., 5, 1936. Banu, G., „Eugenia poporului românesc”, în Rev. Ig. Soc., 11.12, 1941. Banu, G., „Eugenie, ereditate, rasă”, în Mari probleme de medicină socială, București, 1938. Banu, G., L’hygiène de la race, Masson, Paris, 1939. Banu, G., La science de la médecine sociale, București, 1940. Banu, G., Sănătatea poporului român, București, 1935. Banu, G., Tratat de medicină socială
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Psychol., 12, 183, 1957. Shoham, S., Crime and social deviation, H. Regnery, Chicago, 1966. Siegerist, H.E., Introduction à la médecine, Payot, Paris, 1932. Siemens, H.W., Ereditarea, igiena rasei (eugenia) și politica populației, Editura Tirajul, București, 1937. Siemens, H.W., Ereditatea. Igiena rasei și politica populației, București, 1937. Simmons, J.L., Deviants, Glendessary Press, Berkeley, 1969. Sivadon, P., Duron J., La santée mentale, Privat, Paris, 1979. Sivadon, P., Traité de psychologie médicale, vol. I-III, Pr. Univ., Paris, 1973. Slater, E.; Roth
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
incamminarsi prescindendo dal consenso dei cittadini e dei "governati" în genere. La democrazia è ancorată alla propria origine - ovvero al Leviatano nel corpo del quale și è adattata a crescere - anche în virtù di ciò che da quella origine ha ereditato, ossia îl patto hobbesiano "obbedienza în cambio di protezione" (e viceversa) che i cittadini stessi contribuiscono a mantenere în vită. Se per ridar vigore all'immagine di una sovranità în affanno nella sua pretesa assolutezza (în quanto sfidata dai mercati
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
sunt înnăscute dar și cultivate prin educație. În cadrul factorilor interni consemnăm: A. Factori de natură biologică. 1. Potențialul genetic. Se acceptă că potențialul genetic poate constitui un factor favorizator, dar nu și suficient pentru un producător de idei. Conceptul de ereditate se definește ca acea proprietate a mecanismelor vii de a transmite urmașilor caractere morfologice și fiziologice, cele transmise putînd fi completate cu cele dobândite. 2. Capacitatea de memorare, este utilă în faza de documentare, de acumulare de cunoștințe în domeniu
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
consideră că inteligența se induce, evoluează și se dezvoltă prin acumularea unor experiențe bogate. Ea se completează cu factori specifici ca: memorarea, raționamentul, exprimarea verbală, semnificația verbală, relațiile spațiale și viteza perceptuală. Inteligența este rezultatul interacțiunii a doi factori principali: ereditatea și mediul, acestea cu ponderi diferite. Coeficientul de inteligență măsoară performanțele ei. Cercetătorul C. Hall conchide că sunt patru tipuri de inteligență: a. inteligență teoretică sau abstractă utilizată de știință la descoperirea unor legi, principii, fenomene. b. inteligență tehnică sau
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
Presărat cu ingrediente de acest soi, romanul Crime sociale abundă în considerații pretențioase, cu persistent iz moralizator. Răul care domnește în societate, întreținut de prejudecăți, e pus pe seama mediului păcătoșit, care încurajează proliferarea „vițiului”; în unele cazuri, vinovată ar fi ereditatea nesănătoasă sau, pur și simplu, slăbiciunea de caracter ce duce la „pierzanie” și, în anumite circumstanțe, chiar la crimă. Un dramaturg pe care succesul nu l-a ocolit a fost, în vremea lui, N. Meseriaș dibaci, cu intuiția efectului scenic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
a dat un impuls fără precedent oncologiei clinice experimentale, argumentând progresiv convingerea că transformarea canceroasă se petrece la nivelul celulei, mai exact, reprezintă un accident pe drumul multiplicării ei. Nu ne referim doar la faptul că pe parcursul acestui secol legile eredității pentru lumea vegetală ale lui Gregor Mendel formulate încă din 1865 și-au aflat confirmarea și în regnul animal, inclusiv în explicațiile etiopatogenice date unor boli neoplazice transmise vertical, dar și de la o multitudine de descoperiri care au dat un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și Erich von Tschermak, în lumea vegetală (1900) și Constantin Vasilescu, în lumea animală (1896). Hugo Marie de Vries (1848-1935), botanist danez, a fost unul dintre pionierii geneticii. S-a făcut cunoscut în principal pentru conceptul de genă, redescoperirea legilor eredității în 1890 (fără să cunoască lucrările lui Gregor Mendel) și îndeosebi introducerea termenului de „mutație“ (este fondatorul teoriei mutației în evoluție, atât de importantă pentru înțelegerea unora din mecanismele oncogenezei în general și a carcinogenezei virale în special). În 1889
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
date unor boli neoplazice transmise vertical, dar și de la o multitudine de descoperiri care au dat un net câștig de cauză teoriei celulare a cancerului. William Bateson a fost primul care a folosit termenul de GENETICĂ pentru a descrie studiul eredității și a moștenirii biologice ereditare și unul dintre cei mai importanți savanți care au adoptat și popularizat ideile lui Gregor Mendel. A studiat la „Rugby School“ și „St. John’s College“ din Cambridge, unde în 1883 a obținut licența în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
plasmei germinative elaborată de Fr. L. A. Weismann. Conform acestei teorii, confirmată pe deplin după 1980, transmiterea verticală a caracterelor este o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat (el identifica greșit diviziunea meiotică în care cromozomii paterni și cei materni se separă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
diviziune reducțională). Așa cum credeau și alți geneticieni din acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări dedicate geneticii. Este de reținut că ideea după care cromozomii poartă factorii eredității mendeliene, a fost la început controversată, dar în 1913 ea a câștigat o susținere puternică, atunci când Estrella Eleanor Carothers (1883-1957) a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări dedicate geneticii. Este de reținut că ideea după care cromozomii poartă factorii eredității mendeliene, a fost la început controversată, dar în 1913 ea a câștigat o susținere puternică, atunci când Estrella Eleanor Carothers (1883-1957) a adus dovezi incontestabile asupra valabilității legii mendeliene de asortare independentă a allelelor. Pornind de la noțiunea de genă introdusă în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1866-1945), biolog și genetician american, laureat Nobel în 1933. Thomas Hunt Morgan (1866-1945) a studiat embriologia la Universitatea Johns Hopkins. Între 1904-1928 a fost profesor de Zoologie experimentală la Universitatea Columbia. Și-a însușit teoria lui Gregor Mendel privind legile eredității și și-a ales ca obiect de studiu variațiile fenotipice la musculița de oțet Drosophila melanogaster. A realizat numeroase experimente de reproducere a acestei insecte și a efectuat pe ea analize citologice împreună cu foștii săi studenți Alfred Henry Sturtevant, Calvin
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acestei insecte și a efectuat pe ea analize citologice împreună cu foștii săi studenți Alfred Henry Sturtevant, Calvin Blackman Bridges și Hermann Joseph Müller, deveniți colaboratorii săi apropiați. Încă din 1900, T. H. Morgan și-a orientat cercetările asupra mecanismelor transmisiei eredității, utilizând drept „cobai“ musculița de oțet (Drosophila melanogaster). Avantajul acestei insecte pentru dezideratul mai înainte amintit, era că nu posedă decât 8 cromozomi (6 autosomali și 2 sexuali), iar cromozomii din glandele salivare ale insectei sunt mari și pot fi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
între 1902 și 1903 de către citologul american Walter Stanborough Sutton (1877-1916). Cum se știe, W. S. Sutton a fost unul dintre precursorii citogeneticii cu studiile sale din 1901-1902 asupra cromozomilor de la Brachistola magna,72 apoi cu generalizarea implicării cromozomilor în ereditate (1903),73 cercetări ce l-au interesat enorm pe Th. H. Morgan, care le-a con tinuat și dezvoltat. W. S. Sutton a „îndrăznit“ în 1902 să facă referiri și la o even tuală legătură cromozomi-cancer dar, era doar o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în știință de către geneticianul urcrainean Grigori Andreevici Levitsky (1878-1942). El înțelegea prin acest termen portofoliul cromozomial al speciei și individului biotic, prezent în oricare celulă diploidă, de la plante ori animale. În 1924, Levitsky a publicat și o importantă monografie despre ereditate, foarte apreciată în Europa și SUA și a estimat că trebuie studiată și mitocondria care, în concepția sa, ar putea fi purtătoare a eredității, în aceeași măsură ca nucleul spermatozoizilor ori ai ovulei. Era, evident, o exagerare, dar ținând seama
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulă diploidă, de la plante ori animale. În 1924, Levitsky a publicat și o importantă monografie despre ereditate, foarte apreciată în Europa și SUA și a estimat că trebuie studiată și mitocondria care, în concepția sa, ar putea fi purtătoare a eredității, în aceeași măsură ca nucleul spermatozoizilor ori ai ovulei. Era, evident, o exagerare, dar ținând seama de descoperirea de mai târziu a ADN-ului mitocondrial și a multiplicării mitocondriilor „pe cont propriu“, aserțiunea lui Levitsky poate fi reținută, măcar ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Dacă până către 1950 studiile dedicate multiplicării celulare erau considerate ca aparținând citologiei „normale“, rostul lor fiind acela de a clarifica structura și funcțiile de bază ale organismelor, după această dată și mai ales după descoperirea implicării acizilor nucleici în ereditatea normală și patologică (deceniul 1952-1962), numeroase cer cetări au adus, implicit, informații prețioase ce privesc geneza și evoluția cancerului. În cele ce urmează vom expune, folosind și unele date istorice, joncțiunea ideatică dintre cunoștințele asupra ciclului celular și procesul carcinogenetic
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Haeckel de la Jena (maestrul lui Grigore Antipa și Nicolae Leon), supranumit și „avocatul lui Darwin“ pentru luptele vijelioase pe care le-a dus pentru izbânda evoluționismului. În 1866 Haeckel a afirmat cu forță că nucleul celular joacă rolul esențial în ereditate. Otto Bütschli (1848-1920), biolog german, a confirmat în 1876 valabilitatea cercetărilor lui Balbiani. Experimentând pe nematode, el a comunicat că pentru realizarea unui zigot fertil este nevoie de unirea substanțială a doi nuclei de sexe diferite. Oscar Hertwig (1849-1922) este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cont de faptul că de peste 120 de ani reperele înmulțirii celulei erau pur morfologice. Așa cum am arătat, I. D. Cistiakov în 1874, Ed. Strasburger în 1875, W. Flemming în 1879 au descris mitoza la microscopul optic. Demonstrarea rolului nucleului în ereditate (E. Haeckel, 1866) și studiile ulterioare asupra cromozomilor (W. Walddeyer, 1882; K. Rabl, 1884 ș.a.) au impus imaginea didactică a multiplicării celulare vehiculată în școlile medii și facultăți, în care, evident, acest proces complex era redus la ceea ce se putea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]