1,134 matches
-
În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost de altă părere. Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat că ereticii s-au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu? ― Nu-i același lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană. ― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să rămân la ce zice lumea și la îndoielile mele. ― Bine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ochii. ― I-am suportat. E adevărat, nu la tribunal. ― Dar unde? ― Eu sunt cineva fără importanță. Tu ești Galileo Galilei. ― Inchizitorii nu s-ar fi dat înapoi să dea, prin mine, un exemplu care să arate tuturor cârtitorilor ce riscă ereticii. ― Așa, au reușit să dea un exemplu de supunere. Special au organizat un spectacol în care să fii văzut în genunchi După asta, nimeni nu mai putea tăgădui că Inchiziția e atotputernică. ― Pe mine nu mă interesează deloc să fiu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui să deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în același punct? ― Ce e, după părerea ta, un eretic? ― Un om singur... Ca mine... Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea printre chiparoși, deoarece își folosește mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, așa ceva Inchiziția nu poate tolera. ― Dacă ar face-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alții din plăcere și, poate, unii din milă, să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am înțeles că erau deciși să mă arunce pe rug. Mă priveau cu o cruzime rece, care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lucru extrem de grav. Într-adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo să i se alăture în lupta împotriva ereticilor. Când, în realitate, otomanul se hotărâse să meargă împotriva imperiului mameluk. La sfârșitul discuțiilor, m-am grăbit să vorbesc despre toate astea cu Nur, ceea ce era din partea mea mai rău decât o alunecare a limbii. După cum aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese să se întoarcă acasă. Pentru a spori tulburarea, un plenipotențiar otoman venise cu mare pompă să reînnoiască promisiunile de pace și de prietenie, sugerând, o dată în plus, o alianță împotriva ereticilor și necredincioșilor. O asemenea așteptare, dublată de nesiguranță, slăbea combativitatea armatei și desigur că asta urmărea Marele Turc prin vorbele lui amăgitoare. Era așadar important ca o mărturie venită de la Constantinopol să le deschidă ochii celor responsabili. Și, pe deasupra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de disputa, tot mai virulentă, care-l opunea pe Leon al X-lea călugărului Luther, eveniment care amenința deja să treacă întreaga Europă prin foc și sabie și care avea să atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze și să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă, ar fi foarte util să dăm un exemplu. Avem azi șansa nesperată de a-l putea face să iasă pe unul dintre asediați la cererea anume a unui predicator lutheran. Vă așteaptă dimpreună cu un detașament de saxoni, cu toții eretici ca și el, și spune că este gata să vă escorteze el însuși departe de aici. Dacă totul se petrece cu bine, dacă toată oastea află mâine că preotul militar al pedestrașilor din Saxonia l-a eliberat pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Anul Norocului............................................................................... Anul celor două palate....................................................................... Anul șerifului șchiop......................................................................... Anul furtunii................................................................................... III. Cartea de la Cairo Anul ochiului august......................................................................... Anul circazienei.............................................................................. Anul nesupușilor.............................................................................. Anul Marelui Turc........................................................................... Anul lui Tumanbay........................................................................... Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma Anul petrecut la Sant’Angelo............................................................. Anul ereticilor............................................................................... Anul convertitei.............................................................................. Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gravă și convingătoare, care să excludă posibilitatea reînvierii gândirii lor, a filozofiei politice care Îi animă. Iar calea cea mai eficientă de realizare a diabolicului obiectiv nu putea fi alta, Într-o epocă saturată de religios, decât demascarea templierilor ca eretici. Odată stabilită strategia, planul de acțiune efectiv devine o chestiune pur tehnică, pe care Centrum-ul o pune la punct În toate articulațiile și detaliile cu măiestria malefică derivată dintr-o amplă și rafinată experiență anterioară. Se Începe inteligent, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
etc.), este propovăduit de misionarii publicității și, mai ales, este venerat cu fiori mistici de milioane de adepți care, la rîndul lor, visează să-și aducă și vecinii pe drumul cel bun, să facă prozeliți și să-i denunțe pe eretici. Tot acest sistem social de semne și practici își predică valorile și normele și își impune constrîngerile instituționalizîndu-se în legi și organizații care au ca menire explicită să apere și să promo veze calea dreaptă a corpului perfect, singura cale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
1 Ca să nu-mi mai ceară nevasta icre negre. 4 Ca să râd de popa al nostru, care nu postește. 7 Ca să n-am ceartă-n casă. 2 Ca să fac pe placul viitorilor socri, care nu-și dau fata după un eretic. 2 E la modă. 9 Habar n-am de ce. Un singur respondent a spus: „Pentru că sunt creștin.“ Redacția noastră vă dorește, fie că ați postit, fie că nu, un Crăciun fericit alături de cei dragi! Domnul Procopiu avea mustața dată cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. E foarte greu să fii ateu pe patul morții. Ori rugăciunile noastre nu sunt convingătoare, ori ajung la alte adrese. Ereticii au asigurat varietatea templelor. Nici o religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de decodare a sensului metafizic al existenței noastre. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Evreii rămân cei mai mari creatori și demolatori de religii. Exuberanța amână rugăciunea. Creștinismul a eradicat, în primul rând, desfrâul din Olimp. Ereticii grăbesc primenirea religiilor. Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când, câte un transatlantic de cărți. Anticariatul - acest azil al cărților. Incultura a început să fie purtată cu oarecare mândrie. În artă, ereticii sunt doar criticați. Religia însă i - a pus uneori la copt. Și arta contemporană are titani. Dar ceva mai mărunți. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Misiunea artei e să scoată misterul din imensa burtă a banalului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lipsi mereu. Dumnezeu e o absență de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
face decît să traducă ce era deja scris, Păcat, Încheie cîinele. Și Joana Carda trase o linie pe pămînt cu nuiaua de velniș. *José Saramago, Peștera, Editura Polirom, 2005. UN SOCIALIST ÎN PIRAMIDĂ* NUME: Amenhotep, schimbat apoi În Akhenaton. PORECLĂ: Ereticul. SEX: nici bărbat nici femeie. ESTETICĂ: scîrbos. PĂRINȚI: Amenhotep al III-lea și Marea Regină Tiye. FRAȚI: Tuthmes (care moare repede) și Tutankhamon. STARE CIVILĂ: căsătorit cu Nefertiti, o fată din popor. COPII: cîteva fete, despre care se bănuiește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aproape gata de-a fi complet distrus de dușmani. Aliaților săi, faraonul le trimite poezii În loc de soldați. Așa că-n cele din urmă preoții pun la cale o lovitură de stat pașnică, și cer tuturor celor ce Îmbrățișaseră noua credință a Ereticului să-l părăsească, garantîndu-le viața. Rămas singur În palatul său, Akhenaton se Îmbolnăvește și moare repede, Însă după Îndelungate suferințe. Nefertiti rămîne și ea singură În propriul castel, continuînd să nu se lepede de religia mortului, pe care o Îmbrățișase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]