1,127 matches
-
astfel procesul putând dura timp îndelungat, sfârșitul procesului se termina cu o sentință în care acuzatul putea fi numai nevinovat sau vinovat cu recunoașterea vinii. O formă specială a inchiziției era cea a bisericii catolice, care se ocupa cu procesele ereticilor din Evul Mediu ("inquisitio haereticorum" respectiv " inquisitio haereticae pravitatis"), cu înlăturarea și combaterea altor învățături care nu corespundeau intereselor și ideilor bisericii romano-catolice și care erau condamnate ca idei eretice. La început aceste procese erau prezidate de clerul înalt, ca
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Instituția veche de la Roma, ca organ al Vaticanului, a fost denumită în anul 1908 "Sacra congregatio Romanae et universalis Inquisitionis seu Sancti Officii" sau pe scurt "Sanctum Officium". În timpurile vechi ale creștinismului numai episcopii puteau să ia măsuri contra ereticilor. În perioada următoare când creștinismul devine religie de stat, cei care propovăduiau învățături străine, neacceptate de creștinism, au fost urmăriți și condamnați ca eretici. După edictul dat în anul 380 de împăratul roman Teodosiu I (Theodosius cel Mare (347-395), primul
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
adepții acestei religii fiind urmăriți ca eretici. Transformarea inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, (în noul testament). Alt pretext de condamnare
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
quibus digni sunt exerceri” - „noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată” sau afirmația lui „Johannes Chrysostomos” (Ioan Gură de Aur) „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă” această părere este împărtășită și de Ambrosius din Milano și Martin din Tours. În Evul Mediu a luat naștere, în paralel la Roma și în partea centrală a Franței, o biserică cu caracter organizat. Chiar după
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba, creștinați parțial. De asemenea, până în 1150 are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade și care au fost prigoniți sau arși pe rug ca eretici. , 1746-1828) La Conciliul din Tours, ținut în 1163 de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate celor care se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181-1185) în colaborare cu Frederic I, Sfânt
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181-1185) în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa) la Conciliul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților). În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. În 1215, Conciliul al IV-lea Lateran a hotărât împotriva celor eretici, osândindu
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților). În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. În 1215, Conciliul al IV-lea Lateran a hotărât împotriva celor eretici, osândindu-i la pierderea avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit. În Cruciada Albigensiană (1209-1229), organizată de Papa Inocențiu al III-lea, papa pretinde regelui Filip al II-lea al Franței (1180-1223) să întreprindă măsuri contra nobililor care au
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
bătrâni, bolnavi sau copii). 400 din ei sunt spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, („au luat cu ei numai păcatele lor”). În anul 1224, împăratul Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să accepte declararea ca eretic a orașului Milano care s-a răzvrătit împotriva împăratului. La hotărârea Conciliului din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să accepte declararea ca eretic a orașului Milano care s-a răzvrătit împotriva împăratului. La hotărârea Conciliului din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să accepte declararea ca eretic a orașului Milano care s-a răzvrătit împotriva împăratului. La hotărârea Conciliului din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Împăratul Frederic al II-lea ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe rug a ereticilor, iar în anul 1252 interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La sfârșitul secolului al XIII-lea, inchiziția funcționa ca instituție deja în mai multe regiuni din Europa apuseană. Teologul italian Toma de Aquino
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore al IX-lea este închisoarea pe viață a ereticilor recidiviști. Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu, libertatea de a-și acuza la rândul lui unii dușmani, și dacă acuzarea lui se dovedea reală avea șanse de grațiere. Majoritatea cazurilor de
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
a afirmat regele Teodoric al ostrogoților. Romanii erau creștini trinitarieni, supuși disciplinați ai unui imperiu birocratic cu tradiții îndelungate. Popoarele germanice nu aveau o tradiție a orașelor, banilor sau scrisului. Ei erau recent convertiți la creștinismul arian și deci erau eretici pentru oamenii bisericii din imperiu. Perioada migrațiilor a fost numită în istorie „Evul Mediu întunecat” de unii istorici vest-europeni, și "Völkerwanderung," adică „rătăcirea popoarelor”, de cei germani. Numele de Evul Mediu întunecat a început să fie evitat după cel de-
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a avut ocazia să-și apere ideile și i s-a pretins numai retragerea și dezmințirea a tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale. La aceeași dată, Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
că pentru Morus obținerea armoniei și o ordine strict ierarhizată erau foarte importante. Toate provocările la adresa uniformizării și ierarhizării erau considerate periculoase; în termeni practici cel mai mare pericol, din punctul lui de vedere, era cel pe care îl presupuneau ereticii pentru credința stabilită. Pentru Morus cel mai important lucru era menținerea unității creștinătății. Reforma luterană, care presupunea pericolul fragmentării și discordiei, a fost pentru Morus ceva de temut. Contraatacul său personal a fost declanșat într-o manieră tipică pentru un
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
chiar o lucrătură a diavolului. Când reformele lui Nikon au fost impuse cu forța, a rezultat o primă schismă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Cei care nu au acceptat reformele au fost numiți Credincioșii de rit vechi (staroveri), au fost considerați eretici și au fost persecutați de stat și de biserica oficială. Liderul opoziției religioase, arhiepiscopul Avvakum, a fost ars pe rug. Schisma a devenit permanentă, mulți negustori și țărani alăturându-se "Credincioșilor de rit vechi". Curtea tarului a resimțit de asemenea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a face bine decât de a purta ură unui adversar. În anul 238 a mers în "Cezareea Capadochiei", pentru a-l vizita pe Firmilian, iar în 244 a mers în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist. În timpul persecuției anticreștine (250 - 251) dezlănțuite de împăratul Decius, a fost aruncat în închisoare, în lanțuri, fiind torturat pentru credință, ca urmare a refuzului de a aduce sacrificii zeilor imperiali. A murit, la Tyr, în Fenicia, în anul 254
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
confuze și a considerării ideii că Origene ar fi instituit o ierarhie de tip plotinian în trinitate, idee susținută și de faptul că, după părerea lui Origene, Tatăl reprezintă principiul ("arche"), originea sau cauza ("aitios") și sursa trinității. Au existat eretici ai vremii care și-au argumentat pozițiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare și Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înțeles incorect. S-a putut susține, astfel, că Triada plotiniană "Unu - Intelect - Suflet
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
El predică nu numai în biserica mare și frumoasă, zidită de Constantin, sau în biserica cea veche, ci în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi. În timpul celor 12 ani de preoție la Antiohia, Sf. Ioan i-a combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sf. Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influența lui Eutropiu, ministru atotputernic pe lângă slabul
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
de toți Sfinții Părinți. Este de remarcat că unii scriitori bisericești au folosit și alte versiuni ale Vechiului Testament, dar toți cei care au făcut aceasta nu sunt sfinți din punctul de vedere al Ortodoxiei (ba chiar cei mai mulți sunt considerați eretici). Referatele biblice amintite au fost tâlcuite de mulți dintre Sfinții Părinți, cei mai reprezentativi fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ambrozie al Mediolanului și Sfântul Grigorie de Nyssa, care au scris omilii
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
altceva într-un mediu unde se mai trăgea uneori cu coada ochiului în atelierele vecinilor, a fi altceva și altfel, părea un gest riscant. Cine își asumă cutezanța de a ieși din rînd are două posibilități: să fie excomunicat ca eretic sau să înfrunte riscurile în beneficiul individualizării și unic- ității. Val Gheorghiu a știut că, spre a merge înainte,trebuie mai întîi să faci un pas înapoi. O asemenea decizie aparține neîndoielnic unui lucid, dotat cu un acut simț al
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
a fost proclamat stâlp al Ortodoxiei. La Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate. În scopul îndeplinirii hotărârilor Sinodului, un decret al împăratului Teodosie, din 30 iulie 381, dispunea ca toți ereticii din eparhiile Pontului, care nu se aflau în comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine (Armenia Mică) și Grigorie de Nyssa, să fie expulzați. Sfântul Grigorie mai veni după aceea de câteva ori la Constantinopol. Renumele de care
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]