1,416 matches
-
afirmat că ar fi făcut unele abuzuri prin transportarea unor bunuri din Transnistria în România, ancheta din martie 1945 n-a putut dovedi nimic. Totuși, în 1950 este judecată în contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila ei a transportat în țară diferite bunuri ale statului sovietic. A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea întregii averi. În 1946 s-a căsătorit cu comandorul Traian Udriski (n. 23
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound a încercat să evite punerea în pericol a unor vase importante, care să fie atacate de aviația germană. Royal Air Force trebuia să sprijine atacul cu 74 escadrile, dintre care 66 erau formate din avioane de vânătoare. Serviciile de informații au obținut puține date despre zona de acțiune. Pe malurile înalte se aflau poziții îngropate ale artileriei germane, care nu au fost descoperite de cei care au studiat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
care au atacat stația radar, doar Nissenthall și un alt soldat s-au mai reîntors în Anglia. După război, Nissenthall și-a schimbat numele în Nissen. Chiar înainte de debarcare, patru distrugătoare aliate au bombardat plaja. La ora 5:15, cinci escadrile RAF Hurricane au bombardat instalațiile apărării germane și au lansat o perdea de fum pentru protejarea trupelor de asalt. Între 5:20 și 5:23, la 30 de minute după debarcările inițiale, principala forță de asalt formată din scoțieni Essex
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
militarilor deja aflați pe plajă. În plus, avioanele aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile de avioane de vânătoare Supermarine Spitfire, 8 escadrile de Hawker Hurricane 6 de avioane de vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang și patru de bombardiere. Lor li se opuneau aproximativ 120 de avioane de vânătoare și un
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile de avioane de vânătoare Supermarine Spitfire, 8 escadrile de Hawker Hurricane 6 de avioane de vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang și patru de bombardiere. Lor li se opuneau aproximativ 120 de avioane de vânătoare și un număr de bombardiere folosite în lupta împotriva vaselor
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
confirma așteptările proiectanților. În acest stadiu, din cauza necesității de a dezvolta Forțele Aeriene Sovietice și pierderilor suferite în Războiul de Iarnă, s-a dat ordin ca avionul să intre în producție. S-au construit 100 bucăți care au fost trimise escadrilelor de încercare, unde neajunsurile au devenit foarte repede clare. Avionul avea motorul prea slab, era lent și nu avea rază de acțiune suficient de mare. La aceste probleme s-a adăugat și faptul că deși primele șapte prototipuri au fost
Lavocikin LaGG-1 () [Corola-website/Science/329045_a_330374]
-
Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București) a fost una din aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. În timpul războiului escadrila a transportat peste 1500 de răniți. Fiică a unui ofițer și a unei profesoare de muzică, a urmat liceul la Lugoj. S-a înscris la Facultatea de Educație Fizică, dar a trebuit să se retragă în scurt timp deoarece familia
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
acesta fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaște mai mulți piloți francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, René Fonk și, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry. În 1938 participă, alături de alte cinci aviatoare (Marina Știrbey, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați. În 1939, Marina
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
alături de alte cinci aviatoare (Marina Știrbey, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați. În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați. În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dat de
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați. În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dat de ziaristul italian Curzio Malaparte
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dat de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuselaj și pe
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Jumătate din costul avionului a fost suportat, conform obiceiului timpului, de Ministerul Aerului și Marinei, iar pentru cealaltă jumătate apelează la un împrumut de la Marina Știrbey, împrumut pe care-l va restitui în anul 1940, din primele de zbor cu Escadrila Albă, primite în avans. Acest avion a ars în 4 aprilie 1944 într-un hangar de la Chitila, în urma unui bombardament american. Între 12 și 17 septembrie 1940, Mariana Drăgescu, împreună cu Nadia Russo aduc de la Stuttgart în România două avioane de
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
septembrie 1940, Mariana Drăgescu, împreună cu Nadia Russo aduc de la Stuttgart în România două avioane de sport și școală de tip Klemm Kl 35, pe ruta Stuttgart - Viena - Graz - Zagreb - Belgrad - București. După intrarea României în război, în 1941, deoarece inițial escadrila avea în dotare doar trei avioane amenajate ca avioane sanitare (RWD-13S), din ea făceau parte doar Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Marianei Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2. Prima campanie la care a participat a
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
RWD-13S), din ea făceau parte doar Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas. Marianei Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2. Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, între 22 iunie și 6 noiembrie. Escadrila a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromurile de la Focșani, Tecuci și Tighina. A transportat răniți în Bătălia de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Bătălia de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. În anul 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat la Bătălia de la Stalingrad, Escadrila Albă fiind redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe. Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. În anul 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat la Bătălia de la Stalingrad, Escadrila Albă fiind redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe. Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu colegele din escadrilă pe
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
redenumită Escadrila 108 Transport Ușor și având baza la Kotelnikovo și Plodovitoe. Anterior, la 16 mai, Mariana Drăgescu fusese decorată cu Ordinul Vulturul German, clasa a III-a, pentru salvarea răniților germani, iar la 18 mai apăruse, împreună cu colegele din escadrilă pe coperta revistei "Hamburger Illustrierte". De asemenea, "Berliner Illustrierte Zeitung" a publicat fotoreportajul "Frauen in Rumänien", despre aviatoarele românce. În anul 1943, între 8 august și 22 septembrie participă la campania din Crimeea, având baza la Simferopol. După desființarea Escadrilei
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
escadrilă pe coperta revistei "Hamburger Illustrierte". De asemenea, "Berliner Illustrierte Zeitung" a publicat fotoreportajul "Frauen in Rumänien", despre aviatoarele românce. În anul 1943, între 8 august și 22 septembrie participă la campania din Crimeea, având baza la Simferopol. După desființarea Escadrilei 108, în vara anului 1944 Mariana Drăgescu se întorce pe front, unde execută misiuni până în luna august, ca pilot de legătură pentru Grupul 2 Observație, în cadrul Escadrilei 113 Legătură. Între 22 decembrie 1944 și 26 iunie 1945 participă în cadrul escadrilei
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
22 septembrie participă la campania din Crimeea, având baza la Simferopol. După desființarea Escadrilei 108, în vara anului 1944 Mariana Drăgescu se întorce pe front, unde execută misiuni până în luna august, ca pilot de legătură pentru Grupul 2 Observație, în cadrul Escadrilei 113 Legătură. Între 22 decembrie 1944 și 26 iunie 1945 participă în cadrul escadrilei la campania din Slovacia, având baza la Trenčín, la sfârșitul războiului ajungând până la Viena. Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică. După război
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
Escadrilei 108, în vara anului 1944 Mariana Drăgescu se întorce pe front, unde execută misiuni până în luna august, ca pilot de legătură pentru Grupul 2 Observație, în cadrul Escadrilei 113 Legătură. Între 22 decembrie 1944 și 26 iunie 1945 participă în cadrul escadrilei la campania din Slovacia, având baza la Trenčín, la sfârșitul războiului ajungând până la Viena. Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică. După război, între anii 1945 și 1949, deoarece nu i s-a recunoscut apartenența la
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
fiind considerată ofițer al Armatei Române, cu gradul de locotenent (r). În 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion Dobran spunea despre Mariana Drăgescu: Pentru misiunile efectuate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu: A mai primit placheta
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
, a cărei denumire oficială inițială a fost Escadrila Sanitară, a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României încadrată cu piloți de sex feminin, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în al Doilea Război Mondial. Este de menționat
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]