2,349 matches
-
interogativități grave și obsedante, care și-a găsit o fericită formă de exprimare în spațiul carpatic (acel spațiu mioritic gândit de poetul și filosoful Lucian Blaga). Moartea se arată a fi aceeași pentru toți, ineluctabilă, și nimeni nu-și poate etala (decât grotesc, am putea spune) vitejia în fața ei. Omului nu-i rămâne decât să înțeleagă adevărul relevat o dată pentru totdeauna, desigur unul consolator: ,, moartea trece drept o renaștere, dar în condiții mult mai grele, în sensul că trecerea se face
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
musculatura. Steluța înghite kilometri rând pe rând ,ca o femeie nesătulă și totul se scurge în tăcere,în luciul autostrăzii care nu-ncearcă să-și ascundă gropile, răsărite ca ciupercile după o iarnă nesuferită . Pe dreapta ,o prostituată tânără își etalează picioarele butucunoase ieșite vulgar de sub o fustă minionă ce nu reușește să le acopere.Sau poate,nici nu vrea. - Uite ,vezi ,în loc să mă fi luat pe mine,trebuia s-o iei pe asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
nu am anunțat urgența mare, ci doar a dat careva un telefon să îl cheme pe el să vin[ să vadă o pacientă ... eventual să o invite la o cafea, gândea mintea mea revoltată de toată perversitatea umană care se etala în situația dată. - Nu plecăm! Ne omorâți copilul! I-am lăsat acolo. Doamne nu ne lăsa! striga neîncetat sufletul meu și poate al multora dintre noi ... Dar pe ei i-am lăsat acolo, actori și spectatori la propria piesă de
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
nimic. Nu vă lipsește nimic ca să nu fiți considerată o femeie frumoasă de către cei care se pricep la frumusețea feminină. De când lucrez în turism și nu sunt puțini ani, prin fața mea s-au perindat mii de femei care și-au etalat frumusețea fizică, ori pe podiumul de prezentare al modei, ori pe holurile Complexului meu. Acum cred că pot spune că mi-am creat un anumit punct de vedere profesional asupra frumuseții feminine. - Nu vă pot contrazice, domnule Dunca. Eu nu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
meu care, de regulă, lipsea de acasă. In aceste ocazii plimbările noastre se anulau. Veneam aici, în "Împărăția cărților", cum a numit ea încăperea de care și în care se îndrăgostise, pentru a mă copleși cu iubirea ei curată și etalată cu sinceritate și multă afecțiune. Era darnică și doritoare. Era fericită și mă făcea fericit. Era fierbinte și mă înfierbânta cu bună și reală dorință. Atâta doar că, de fiecare dată, eram obligat să o las, pentru o oră-două, să
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
nu o avantajează, dorința ei de a ieși cumva în evidență printr-un machiaj atât de pronunțat ,nu s-a soldat decât cu un efect advers. Jacheta violetă ,în ton cu primăvara de afară,o ține descheiată complet să-și etaleze bluza la fel de roșie ca părul tuns exagerat de scurt, dar care oarecum, o întinerește. Observă că o studiază și întrerupe monologul: - Cum mă găsești ?întreabă curioasă să afle care e verdictul. - Foarte bine ! Doar nu era să-i spună că
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
în 2013, la Iași, Ed. Tipo Moldova, se bucură de aprecierile în fidelă oglindă ale lui Alexandru Ovidiu Vintilă, Adrian Dinu Rachieru, I. Beldeanu și Ioan Țicalo); (XXIII) „constelația“ de la volumul În oglinzile lui Victor Teleucă (Editura Universul, Chișinău, 2012, etalează textele de sub iscăliturile lui A. Țurcanu, Ion Ciocanu și Emilian Marcu); (XXIV) „constelația“ de la Valori din două veacuri (Galați, Editura Axis Libri, 2012, intră în atenția lui Emilian Marcu); (XXV) „constelația“ de la opul Basarabia eminesciană (Iași, Editura Junimea, 2013, reunește
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă-nșiră, Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde sclipirea pe ele... Se rotesc clipele, tandru, pe nori amețiți Iar fulgii se-nvârtesc pufoși ca niște pui, În tabloul cu zăpadă-s doi îndrăgostiți, Se-aude printre gânduri -iubirea firii lui- ! Referință
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
și cuibul muștei golumbace. La marginea drumului sub gura peșterii exista un izvor limpede cu apă potabilă, prilej de oprire pentru mulți călători, de odihnă și chiar vizitare a peșterii. Malul Dunării este populat de numeroși pescari sportivi-amatori, care își etalează cele mai diverse unelte de pescuit, cazându-se temporar în corturi sau rulote tractate de autoturismele proprii. Drumul pe care mergem acum a fost trasat cu peste două mii de ani în urmă. Pe aici au trecut de a lungul secolelor
DRUM PRIN CLISURA DUNĂRII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372788_a_374117]
-
ei, măturând cu reflectoarele toate sensurile de rulare. Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de corp. Analistul scăpă mâna de pe manșă când făptura începu să țipe, făcând semne disperate spre dreapta. - Cerule, dar știu că ai plămâni
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
nevoia să fac mișcare, așa că am să merg să dau de mâncare la păsări și să vizitez împrejurimile. Văd niște hoteluri pe mal, mai sus de noi. - Da, este hotelul Europa și Royal. Mai sunt și câteva pensiuni. După ce își etală și Vicenzio captura de pește, vreo patru carași la kilogram și niște albitură, cum i se spune prin România peștelui mai mic de tip babușcă sau plătică. Ce bun ar fi fost pentru o ciorbă de pește, dacă eram acasă
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
pe frunze în straie de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploiMimează revenirea de stranie regină.Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii,Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate.Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci,Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânciși matură iluzii sub boabele de apă.Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
sorginte a două merișoare, în imaginea mea de acum tot atât de apetisante ca în tinerețe și care emanau un miros plăcut, de parfum discret folosit. Pielea gâtului și a pieptului era puțin bronzată, întinsă, neafectată încă de anii acumulați, pe care etala strălucind un frumos lănțișor din aur cu un pandantiv, ce o reprezenta pe Maica Domnului. Doar mergeam la o mănăstire și locul sfânt trebuia respectat! La schimbările de viteză, mâna mea dreaptă ce apucase rotundul manetei, atingea din întâmplare, dar
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
poiana Schitului, erau doar doua mașini așezate la un loc, venite și ele încărcate cu două familii cu doi copii, care serveau masa pe pături întinse la umbră, sub poala pădurii. Erau îmbrăcați lejer, chiar sumar și un bărbat își etala o burtă de egumen. Am trecut pe lângă ei, i-am salutat prietenește prin golul geamului portierei și am continuat mersul spre partea opusă poziției, afundându-ne în zona ferită de privirile lor. Am oprit să ne orientăm asupra locului de
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
2017 Toate Articolele Autorului Dacă te întâlnești prin cuvinte cu „atocmirile” poetei Violeta Ssavu nu citești, descoperi! Descoperiți, dar: „Când te-am văzut în fața negustorului de oale din lut, mi-am dat seama cât te asemenei cu unul dintre vasele etalate pe rampa din ciment. Un vas îngust și înalt în care așezi o floare tăiată aproape de rădăcină. Crescută în pământul negru în care te-am ademenit. Tu ai rămas cu convingerea că am fost prinsă în roata olarului. Modelându-te
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
zâmbete forțoase, de spui că te afli, pe bune, la Socola. Bărbații își expun burțile băgate în treninguri asortate la câte un cercel rătăcit în ureche sau la un tatuaj care le împopoțonează trupul. Mârlancele de ieri de la Pocreaca își etalează țoalele scumpe, rujându-se în văzul tuturor pentru a fi mai sexy decât țața lu’ăla, care e cur pictat. ‘’Când erai la mă-ta fată, ce căcat erai odată, și-acum doar o bășinuță, cu haznaua-n mașinuță’’. Gazda
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
sâcâitoare că ea nu este decât o fată teribil de simplă și de ștearsă, care nu se potrivea cu lumea din care venea el.. - Eu, își căută cu grijă cuvintele, nu aș vrea să înțelegi greșit... Arhitectul îi zâmbi superb, etalându-și dinții perfecți, de un alb imaculat, așteptând urmarea celor pe care ea dorea să le clarifice de la început. - ... vreau să plătesc chirie și... - Of, Doamne, bineînțeles! Doar nu ai crezut altceva! Mădălina se liniști imediat și se concentră asupra
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu i s-a retras harul. Nu e atinsă de rătăcire, alienare, idolatrie, cum se întâmplă cu ateismul consecvent, rebarbativ, sigur pe sine, care, atunci când mai nutrește și veleități estetice, își etalează, cu nonșalanță, vidul, trupolatria și nulitatea. Nimic din toate acestea sub condeiul Mariei Nițu. Ceea ce înseamnă că lumea ei, atât de originală, are un Centru (”osia lumii”), un suport transcendent, un reper imuabil. Am recunoscut mai sus replica unui personaj
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
a-și face viața cu mult mai suportabilă. Despre marile categorii filozofice Timp și Eternitate, autorul ascris: “Eternitatea este fiica clipei care naște alte clipe”; “Timpul rezolvă toate, iar noi rezolvăm timpul”. Despre Shakespeare autorul a întocmit un adevărat poem-eseu, etalându-și o admirație necurmată față de titanul englez, cel mai mare dramaturg din istoria literaturii universale. Aceeași reverență o manifestă însă și față de Limba Română: “Limba română este cel mai mândru și mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
justificare a frumuseții corporale, după cum nu pare nicio clipă a fi artistul care să-și anuleze calitățile vocale prin exersarea într-o canțonetă, să spunem... Anna Lesko a știut dintotdeauna ce să cânte, cum să cânte, ce expresie scenică să etaleze, ce înveșmântare să aleagă, ce spectacole să accepte. Nu a făcut niciodată o greșeală din cauza căreia virtuțile sale să fie incomunicabile publicului. A avut întotdeauna și are un potențial maxim de sugestie fizică, iar glasul ei a fost așezat pe
ANNA LESKO. NEÎNCREDEREA ÎN A FI ALTCEVA DECÂT CEEA CE ESTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374742_a_376071]
-
și să coboare spre rădăcinile teilor ce strajuiau câmpia, dar arborii erau puternici. Era un adevărat spectacol jocul luminii în natură. În timp ce lumina încerca să cucerească orice unghi pitit în întuneric, eu mi-am întors privirile spre merii ce își etalau fructele verzi așteptând soarele să le îmbujoreze fețele și mi-am amintit de Radian. În vara anului trecut, pe data de trei iulie, un copil de zece ani a pătruns în grădina cu mere și a început să adune fructele
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
apropiat extrem de repede și de plăcut de tot grupul de femei și de bărbați aflați în sală și nu părea intimidat de prezența domnilor Horia Zilieru, Emilian Marcu ori a scriitorului Vasile Sfarghiu, foarte atenți la explicațiile lui. Adusese și etalase cu grijă și cu evident simț estetic zeci de exponate, dar ne-a vorbit despre o parte din ele, oferind explicații bogate cu privire la modul de confecționare, esența lemnului folosit și destinația fiecăruia în parte. Dintre acestea, vă rețin atenția cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
folclorice, pentru public. Au urmat întrebări și clarificări ale unor curiozități. Vasile Alboi răspundea cu plăcere, la fel de calm și de cumpătat, precum se manifestase pe tot parcursul întâlnirii. Am observat la el grija manifestată față de toate piesele pe care le etalase pentru noi. Se simțea dragoste în ochii și în mâinile sale muncite când le descria, le ridica, le expunea și le punea la loc. În ochii prin fața cărora se perindaseră, în timpul vieții de până acum, atâtea lucruri și ființe, atâtea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
în Ediția nr. 234 din 22 august 2011. Se îndrepta spre cabaret având în gând un dor discret; era târziu, în miez de vară, și El spera - poate-ntr-o seară... Apare în fundal Sans- Gêne , dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, ... Citește mai mult Se îndrepta spre cabaretavând în gând un dor discret;era
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]