12,743 matches
-
memoria reprezintă o componentă decisivă în declanșarea mecamismelor doliului: "Dar atunci de ce nu este doliul melancolic? Și ce anume înclină doliul spre melancolie? Ceea ce face din doliu un fenomen normal, deși dureros, e faptul că Ťo dată terminat travaliul doliului, eul se află din nou liber și lipsit de inhibiții.ť Prin această latură a sa, travaliul doliului poate fi apropiat de travaliul amintirii. ș...ț Putem sugera că travaliul doliului se dovedește a fi o eliberare costisitoare ca travaliu al
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
Ioan Slavici“ Arad, regizorul Laurian Oniga, și-a început energic mandatul: se repetă simultan la trei spectacole, ale căror premiere sunt programate până la jumătatea lunii februarie. Primul care va ieși la rampă este „Întoarcerea de acasă“ de Ștefan Caraman și „Euri“ de Alina Nelega, în regia artistică a lui Ștefan Iordănescu, spectacol care le are în distribuție pe actrițele Carmen Vlaga, Angela Petrean, Mariana Tofan Arcereanu, Carmen Butariu. Premiera oficială va avea loc în 20 ianuarie, de la ora 19. Următoarea premieră
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
text de ficțiune, Gilică și Gilică sau Urmare fără sfârșit transcrie dialogul absurdist despre tot și toate a doi bătrâni; de fapt, ei trăncănesc vrute și nevrute, pe marginea unor citate luate aiurea. E ca și cum Autorul generic s-a pulverizat în două euri informe, doi daimoni, care jonglează cu gratuități rupte din texte celebre. Firește că cititorul atent al primei părți, teoretice, despre imaturitate, înțelege că autorul-cititor execută acum gestul câștigării bufonului și filosofului, ca informități ale omului obișnuit. Sunt întoarceri ale artistului
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
cititorul atent al primei părți, teoretice, despre imaturitate, înțelege că autorul-cititor execută acum gestul câștigării bufonului și filosofului, ca informități ale omului obișnuit. Sunt întoarceri ale artistului, conștient de jocul literaturii ce poate deveni lumea însăși, după modelul parțial al eului auctorial divizat în personaje din Trei într-o galeră (1998). Fără știința paradoxului nu se recuperează imaturitatea generică, acesta pare a fi mesajul. Întoarcerea, prin relectură și spre autoficțiune, rămâne operațiunea funciară a scriitorului timișorean. În toate, Livius Ciocârlie explorează
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre soare", "și-mi ascult inima
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
de-naturalizare a peisajului, descrierea plastică a unei lumi exterioare "reale" cedând locul unei geografii emblematice, generice, care sugerează esențializarea experiențelor sufletești, desprinderea de contingentul precar, ancorarea într-un teritoriu al viziunii. Termenul de visare acoperă oarecum starea dominantă a eului, în ipostaza să de ființă reflexiva, întoarsă spre lumea lăuntrica și învăluind-o pe cea din afara într-o aură încetosat-luminoasă, în care particularul se pierde în favoarea unor prezente indeterminate: "Ascultăm totul Tot vorbea Si-ntr-o tăcere/ fiecare lucru în
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
originar, ivnovată de orgoliul interogației, ci una într-alt fel alienata, trăind distanță față de o lume rămasă în condiția ei paradisiacă, insă prizoniera a unei inerții a frumuseții, marcată de un soi de deficit de vitalitate autentică. ceea ce frământa conștiința eului liric este tocmai această insuficientă a paradisului moștenit, care nu mai solicită investiția de energie individuală capabilă să-și aproprieze misterul, să dea cunoașterii sale sporite o pecete personală. V. Ierunca numește esențialul acestei aspirații în căutarea unui "paradis activ
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
se-nchide asupra mea, umbră de cristal/ și eu, msiter/ sârman mister întunecat/ urmele-mi caut în transparență pe care n-o cunosc./.../ Tu singur între razele-ntre umbrele tale!/ singur în lumea ta, aurore fără chip și fără destin/ eu grăunte-al mâinilor tale/ Doamne-al suflării si-al cărnii mele/ - unde-mi voi pune buzele/ în Edenul tău fără margini și fără fruct?" (Aurore fără chip). Imposibilitatea unei atari cunoașteri generează lamentația, sentimentul părăsirii și al căderii, o sfâșiere
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
cercul elitist al celor de la unu încercând să facă, cum s-ar zice, „carieră”. Fapt neiertat de Roll și de Sașa Pană, însă înțeles - și acceptat, într-o anumită măsură - de blândul Geo Bogza. Scrisorile lui Voronca sunt mărturia acestui eu ulcerat, aflat într-o permanentă stare de exasperare mai deloc creatoare. Tânărul autor al lui Ulise suferă de toate bolile posibile, inventariate cu minuțiozitate și cu un anumit grad de afectare: răceli, dureri de ficat sau „o nouă intoxicație alimentară
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
el pare a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața, să evadeze din captivitatea angoasantă a eului, a individuației, fără s-o reușească, pînă la capăt, niciodată. Inapt, deopotrivă, pentru sinucidere și pentru cauza „morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de precaritatea propriului trup, atașat de
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Drept din București, unde, într-o sală anume de la demisol, aveau loc uneori „discuțiile”. Ieșind, Mihai ni l-a arătat pe ofițerul cu care se văzuse și ne-a relatat pe scurt conversația. Am regăsit-o, fusese, probabil, înregistrată, în Eu, fiul lor. Dacă Mihai ar fi „turnat”, unul din primii care ar fi pățit-o aș fi fost eu. Prin mine au trecut mai toate scrisorile adresate postului de radio „Europa Liberă” de către Dorin, după cum am mai spus și altădată
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
Gheorghe Grigurcu Valeriu Stancu se situează într-o perspectivă suficient de lejeră a limbajului poeticesc. Pe de-o parte meditează cu senină- tate la împrejurările generale în care eul auctorial se confruntă cu existența, încercînd a se opri la formule sintetice, la un soi de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
și de campanii publicitare, și-a repropus poziția prin culegerea lui A. Porta, La poesia italiana degli anni ‘70. Schematizînd, se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer” - eul s-a văzut față în față cu celălalt, cu ceilalți. Dacă antologia restrînsă la anii ‘76-’78 revendică lirismul subiectiv, altfel decît se întîmplă în florilegiul lui Porta, volumul din 2005 al lui Enrico Testa, Dopo la lirica. Poeti italiani
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un student în literatură americană, o monografie în înțelesul cel mai propriu și corect al termenului, o construcție structural „pozitivistă”, dar care își refuză cumva - nu obiectivitatea, ci imanența critică. Eul critic al domnului Mihăieș pare să se viseze co-substanțial personajelor faulkneriene, el coboară sau se lasă târât printre ele, coparticipă în calitate de raisonneur (critic) la dramele lor. Această senzație este dată de frecventele citate, adesea in extenso, a căror succesiune alcătuiește
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
de-o imaginație dureroasă, de un impuls care pe de o parte ilustrează ceea ce T.S. Eliot socotea a fi instabilitatea și contradicția poeziei moderne în genere, pe de alta respectă totuși o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era inima mea”), ajungînd a declara, precum Plotin, că „vine
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
pentru că ambele tabere implicate în lupta pentru referendum au suferit pierderi. Diaconescu consideră că momentul ales de USL pentru suspendarea lui Băsescu nu a fost oportun și prevede o nouă suspendare din partea Parlamentului nou ales. "Marele câștigător al referendumului sunt eu și asta se va vedea la parlamentare", consideră Dan Diaconescu într-un interviu acordat DeCe News. DD consideră că eșecul de la referendum va aduce USL sub pragul de 50%. "Eu sper să facem peste 23% la alegerile din decembrie. Astfel
Dan Diaconescu: Eu sunt marele câştigător al referendumului. Când vrea DD o nouă suspendare pentru Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42667_a_43992]
-
Gheorghe Grigurcu Credem a nu greși văzînd în poezia actuală a lui Ion Cristofor o partitură a solitudinii. Chiar încercînd să (re)stabilească raporturile cu lumea, d-sa se izbește de limitele eului refractar la ceea ce ar putea depăși propria-i experiență, transmutată într-o mărturie la rîndu-i fatalmente restrictivă. Problema pe care și-o pune sub unghiul tehnicii lirice e cea a reglării factorilor impactului cu realul astfel încît să rezulte o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Gheorghe Grigurcu Credem a nu greși vă- zînd în poezia actuală a lui Ion Cristofor o partitură a solitudinii. Chiar încercînd să (re)stabilească raporturile cu lumea, d-sa se izbește de limitele eului refractar la ceea ce ar putea depăși propria experiență, transmutată într-o mărturie la rîndu-i restrictivă. Problema pe care și-o pune sub unghiul tehnicii lirice e cea a reglării factorilor impactului cu realul, astfel încît să rezulte o imagine a
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
care le spunem și care alcătuiesc un vocabular personal. Când intervine educația și vocabularul e bogat, atunci apare și diversitatea. Dar aceste personalități sunt externe, create artificial de abilitatea noastră de a ne construi prin ceea ce reușim să comunicăm. Adevăratele euri rămân ascunse de ceilalți și se manifestă în spațiul personal al gândirii imediate și al pauzei scurte în care se aplică filtrul de limbaj. La asta mă gândeam aseară și, când am încetat să-mi mai fac griji că-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-uri, vip-uri, vedete. Se Întreabă românul pe drept cuvânt: cine i-a ridicat pe ăștia așa sus că noi nu?! Și are dreptate românul, că trebuie să muncești mult și frumos ca să ajungi vedetă. Sunteți așa de orbiți de propriul eu că nu mai judecați normal, fraților. Lăsați pe alții să vă laude, sau credeți că v-au murit lăudătorii? Și Încă ceva: nu mai stropiți cu otravă pe cei mai buni ca voi, pentru că o să vă otrăviți singuri sau, mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bună până nu demult despre domnul C. Nistorescu. Făcea emisiuni bune Împreună cu domnul Tincu; Îmbrăcat corect, discuție și atitudine Îngrijită, elegantă chiar față de invitați, frumos, ce mai! Până la legea Pruteanu. Aici a răbufnit buba și a ieșit la iveală adevăratul eu al domnului Nistorescu: și-a ridicat poalele (la figurat) și și-a suflecat mânecile (la propriu) și l-a făcut albie de porci pe domnul Pruteanu - prima seară la telefon, a doua În direct - foarte frumos secondat de domnul Tucă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sale sunt sau nu pline de bun simț. Cei care se rușinează de aceste calități nu merită decât compasiunea, înțelegerea și încercarea noastră de a-i face să înțeleagă că nimic din ceea ce este cu adevărat frumos în gândurile, în Eul nostru primordial, nu trebuie înăbușit, ci scos la lumină prin cuvinte și fapte frumoase, prin exemplu personal, prin IUBIREA pe care o arătăm tuturor oamenilor și nu numai. Iată cheia evoluției: iubirea - una din legile fundamentale ale evoluției, așa cum au
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]