1,424 matches
-
-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „Și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
făgăduit că-i vor da argint (argyrion). Și a Început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la efect Între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut fi Împărțiți săracilor. Tot din relatarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
au arătat Însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: „Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda, [unul] care mănâncă Împreună cu Mine. Au Început să se supere și să-I zică, unul câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
reamintească cititorilor acest lucru, precizând că Satana a intrat În Iuda. Precizarea vine În contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt În acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume, Îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana În Iuda, cel numit Iscariotul, care se număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul celor doisprezece)”. La ceilalți doi sinoptici decizia lui Iuda intervine imediat după unctio Bethaniae. Risipa acceptată, ba chiar binecuvânată de Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a intrat În el și Satana” (kaˆ met¦ tÕ ywm...on tÒte e„sÁlqen e„j ™ke‹non Ð Satanăj). Isus adaugă porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost Înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să Împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând trebuie să reamintim sensul, justificat filologic și teologic, al termenului paradidomi, impropriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de Întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le Întâlnim la Matei și În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema Îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi Îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, În acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea, efectivă, din punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda Însuși l-a dobândit, Înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune conformă cu propria teologie. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
momentul Întemeierii, banchetul pascal va fi fost Întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar Întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la Început până la sfârșit, Împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul În sine. Din moment ce Isus a considerat normală Împărtășirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește În chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă, În transă, spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa, Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Iuda, singurul care l-a Înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele Încep chiar de la evangheliști. Marcu Îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, Îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva Întrebări trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
delicată. Origen, care Încearcă să intre În psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat - de ce trebuia trădat? iată Întrebarea - și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă Întrebare: de ce evangheliștii folosesc, În legătură cu Iuda, un verb care Înseamnă, În greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la Îndemână verbul prodidonai, „a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Copiii din Elveția se duc cu trenul la școală, în orașe, zilnic, sub protecția călătorilor. În Manciuria copiii se joacă pe ulițele orașelor și cărăușii, trecătorii parlamentează blând cu ei ca să-i lese să treacă etc. Prigoana împotriva adventiștilor și evangheliștilor. Ce-am văzut acolo în Iași. Vizită la Verona: dușmanul trivialului. Natura și țăranul.4 Iași Ploești 158 Ploești Deva 173 = 331 x 2 + 100 birt = 762 [1922] Concentrare 1 Oct. Suc. Ord. circ. M.S.M. no. 597 din 10.VI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul, de paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înțelepciunea clădită pe cele trei fiice ale sale, Credința, Nădejdea și Dragostea... (Andrei Șaguna) În lucrarea sa «Școala poporană din Făgăraș», cercetătorul C. Stan ne vorbește despre începuturile formelor de instrucțiune în școlile din Țara Oltului folosind foarte plastic cuvintele evanghelistului: «La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul». La început a fost biserica, și biserica era școală și școala era biserică. Și după cum era biserica, așa a fost și școala. Trăind în mijlocul atâtor neamuri, stingher
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dumnezeu. Biserica Ortodoxă niciodată nu a participat la acțiuni, seminarii sau întâlniri cu reprezentanții celorlalte culte din Buzău. Cu toate acestea, în Buzău găsim adventiști (a doua biserică după numărul de enoriași la ultimul recensământ), 26 catolici, evrei, islamici, baptiști, evangheliștii, penticostali, martorii lui Iehova, și alții. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are în județul Buzău peste 2.000 de membri botezați, la care se mai adaugă copiii și aparținătorii încă nebotezați. În orașul Buzău sunt peste 700 de membri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sursă de cărți sau broșuri, cu greu mai scăpau respectivii de mine. Mergeam la Uniune, la Conferință și apoi la tipografie. Nu plecam de nicăieri fără cărți. Pentru Biblii purtam legătura și cu frați din alte confesiuni religioase (Baptiști și Evangheliști). Îmi aduc aminte de un frate baptist care mi-a dat foarte multe Biblii și Noul Testament, dar și filmul “Isus”. Era prima dată când aveam acest film în mână. Era de aproximativ o oră, foarte apropiat de relatarea biblică și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Cotu Ciorii) Imediat după ce am ajuns la Bethel Buzău ca membru, am fost chemat în Comitetul Comunității și mi s-a propus să-l coordonez pe fratele Rică (Ghiță Aurel), pe care comunitatea Bethel l-a desemnat să lucreze ca evanghelist într-o zonă albă, într-un sat ce aparține de Comuna C.A. Rosetti, județul Buzău. Am mers în satul Cotu Ciorii, am făcut cunoștință cu grupa și mi-a plăcut modul în care fratele Rică s-a implicat și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
va fi înțeles și de ei: „Sa spus că eu, personal, am zis că «îmi bag p... în regina Angliei.» Ei, nam spuso eu, ci un personaj odios al meu, întro carte. E ca și când ai spune că nu Iuda, ci evanghelistul Luca la sărutat pe Isus ca săl vândă. La fel, lunga listă de citate «mizerabile» dintro carte a mea, de pe Internet, cuprinde de fapt spusele unor personaje cu care eu, autorul, nu mă identific, dimpotrivă, pentru care am doar scârbă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Apoi au venit neoprotestanții care au dus și mai departe goana după putere. Mulți dintre liderii acestor culte sunt acum adevărați oameni de afaceri. În plus - cum trăim în epoca massmedia -, unii sunt și vedete, la concurență cu cele hollywoodiene. Evangheliștii TV au și putere politică (turme întregi de mioare ascultătoare), au și averi, au și glorie. Deși în spațiul ortodox a existat o mai mică apetență pentru starurile cucernice decât în zona neoprotestantă, nam dus nici noi lipsă de așa ceva
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în Grecia prin Asia Mică. Elemente mistice singulare se regăsesc la Sfântul Pavel și Sfântul Ioan care, în jurul anului 100 d.C. amintește cuvintele lui Isus astfel: "Eu și Tatăl una suntem" (In., 10, 30). O unitate pe care Isus al evanghelistului Ioan o cere și apostolilor: "[...] ca ei să fie una ca și noi" (In., 17, 11). Mai târziu se întâlnesc elemente mistice la teologii alexandrini Clement și Origene (secolul III), la Sfântul Augustin (secolele IV-V) și în special în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sabia înfipta în inima. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfântă Maica lângă El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stâncă, am atins-o prin acea rozeta de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfântă Mama, parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trecut spre cele veșnice sub formă de fripturi, sarmale, răcituri. și cum preuteasa nu voia să ia măcar o bucățică, să nu turbeze, popa, pișicher, o sfătuia să ia că mai mult decât este nu poate fi și apoi, vorba evanghelistului, cui cu cui se scoate... Târziu de tot, când Mișa a divulgat popii secretul acesta a râs de nu mai putea și a conformat intrarea scroafei în veșnicie cum alta n-o să mai intre vreodată: cu muzică, și bună dispoziție
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]