2,597 matches
-
relațiilor între indivizi, generate de numeroasele păcate omenești. Câteva volume de mai târziu - Ce pățește omul bun (1922), Amice, ești un prost! (1923), Din viața speluncelor (1923) - continuă în același gen, cu ceva mai multă precizie stilistică și mai puțină exagerare în relatarea faptelor. Amorul, sub formele lui jucăușe, dramatice sau tragice, este altă temă a prozei sale. În special culegerile Cum iubește o fată (1907), Cum să iubim?!... (1908), Fericirea se cucerește (1909), Iubirea e biruitoare (1911), O dragoste din
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
sunt celulele unui corp unic, absorbind și emanând semnale diferite ale mediului”. Fără a fixa opinii de ultimă instanță, Istoria... angajează doar aspecte ale devenirii unor convingeri. Constructivă în principiu, relativitatea declarată a demersului istorico-literar alunecă însă prea lesne în exagerări câteodată ilare, originalitatea cu orice preț fiind nu o dată păgubitoare unui proiect provocator. Impresionantă prin efortul investit în săvârșirea ei, o întreprindere altminteri acut necesară este împinsă către zonele nesigure ale partizanatului de atitudine, ludicul fiind aici un vehicul spre
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
se recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile lui din secolul al XIX-lea, când exagerările latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care subliniază atitudinea selectivă pe care specia o implică este exagerarea („Femeia îl scoate dator și pe dracu”). Caracteristice sunt posibilitatea aplicării la situații practic nelimitate ca număr și îmbinarea mai multor sensuri, uneori contradictorii. În circulația orală p. dobândește un mare număr de variante, prin adaos sau prin eliminare, prin
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Procust „cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
În versurile cu pretext social el arborează un aer de tribun, printre îndemnuri și regrete răzbătând influențe ușor detectabile din Mihai Eminescu și Octavian Goga. Și publicistica din revista ,,Chemarea” - gazetă pe care o scrie aproape singur - este caracterizată de exagerări și izbucniri antisemite. Este condamnat vehement politicianismul, autorul proclamând că ,,scăparea, însănătoșirea și regenerarea” țării pot veni numai de la ,,naționalism”. SCRIERI: Poezii. Din povestea vieții, Vălenii de Munte, 1910; Scrisoare unui necunoscut, f.l., [1910]; A doua scrisoare către un necunoscut
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.). Apariția revistei a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
stil jurnalistic și o altă judecată a evenimentelor decât gazeta lui C. A. Rosetti. La N. redactori responsabili au fost V. Boerescu (până la 29 mai 1860), I. Bălășescu (până la 17 iulie) și Aristide Pascal (de la 28 iulie 1860). Lipsită de exagerările de ton și de atitudine din alte publicații ale vremii, gazeta încearcă să formeze un public interesat de viața politică și culturală a țării. Ideile de bază ale programului sunt realizarea Unirii Principatelor și instaurarea unui regim democratic, apt să
NAŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288361_a_289690]
-
iar opera lor este discutată (și disecată) metodic, prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta criticului fiind aceea de a realiza o cât mai exactă scară de valori și de a sesiza timbrul particular al operei, cel prin care se face auzită
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Dar în epocă au avut ecou mai ales campaniile lui N. (secondat de ceilalți redactori ai „Contemporanului”) împotriva instituțiilor burgheze (școala, armata, familia ș.a.) ori împotriva „monstruozităților” descoperite în manuale școlare și în cursuri universitare. Deseori și aici, atitudinea suficientă, exagerarea criticii, asociate cu stilul rău dau unei acțiuni salutare, cel puțin ca intenție, aerul unei răfuieli. Preocupat, ca profesor și ca publicist, de limba și de literatura română, N. încearcă diverse căi de abordare a domeniului. Cu informația la zi
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul Dac). Cronicarul enumeră cetățile romane rămase, amintește de năvălirile barbarilor și de imperiul Asăneștilor, pentru a ajunge la descălecatul lui Radu Negru de la 1290. Următoarele două
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
nu erau noi, le susținuseră anterior mulți alții, străini ori autohtoni, printre care și Titu Maiorescu. Mentorul Junimii, față de care tatăl lui N. manifesta respect și afecțiune, nu era însă invocat ca autoritate, tânărul înțelegând să înlăture fără larmă atât exagerările (credința în superioritatea anticilor în raport cu „modernii”), cât și jumătățile de măsură (în susținerea caracterului național al artei). În consecință, după el studiile clasice au o mare „utilitate” pentru români nu doar în ordinea formării morale, ci și în aceea a
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
Ei au multe cărți doctoricești în care sunt descrise și desenate tot felul de ierburi și pietre”). „Minunile” chinezești nu stârnesc minunare. Constatările - ale lui M. sau ale „izvorului” său ori și ale unuia, și ale celuilalt - au luciditatea necesară. Exagerările sunt amendate drastic (leacul pentru nemurire este calificat drept „minciună sfruntată” și „înșelătorie”) ori măcar puse la îndoială prin câte un optativ („ar avea ei și leacuri”) care zdruncină încrederea cititorului. Prețuirea își face loc acolo unde este cazul. Lumea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
unui metabolit activ pe o macromoleculă membranară specifică este responsabilă de activitatea farmacologică. Această activitate variază după afinitatea față de receptori, gradul de reversibilitate a legăturii, cantitatea din principiu sau metabolitul activ, numărul de receptori. La uremic s-a observat o exagerare a efectelor anumitor medicamente, chiar în absența acumulării lor în organism, sau a modificării legăturii cu proteinele plasmatice. Aceasta s-ar putea explica printr-o creștere a sensibilității anumitor receptori farmacologici. Narcoticele și sedativele (fenobarbitalul și clorpromazina) au, la insuficienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca și în câteva proze experimentale, P. excelează în capacitatea de asumare a unui tipar, cultivând construcția prozodică savantă, formula prețioasă a sonetului, concentrarea „ermetică” a catrenului. În epigrame specifică este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare să-i devină umoristului, așa cum și afirmă undeva, cu totul indiferentă, ridicând-o la grația unui joc superior, eliberat de orice finalitate satirică, etică. Epigrama ajunge
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei și frica. Romanele sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul colectiv. G. CĂLINESCU SCRIERI: Menirea literaturii, București, 1917; Fiori, București, 1918; Stafia roșie, București, 1918; Meșterul Viață, București, 1919; Paiațele politice literare, București, 1921; Fantoșe
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor, și nici muzicalitatea limbii sau pregnanța
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
precisă, bazată pe reproducerea unor citate ample din lucrările luate în discuție, monografia conține doar arareori observații critice. Cercetătorul, sedus de o personalitate de excepție, îi prezintă pe un ton apologetic ideile, fără să sancționeze decât în treacăt erorile sau exagerările, și se arată adesea părtinitor în aprecierea poziției lui Hasdeu în polemicile în care a fost implicat. Chiar dacă entuziasmul prevalează câteodată asupra spiritului științific, studiul are meritul de a reconstitui dimensiunile operei lui Hasdeu printr-o lectură sistematică și atentă
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
în diferite împrejurări, el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia literară”, crezul său lăsând să se întrevadă însă și nuanțe prejunimiste, mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
prelucrări și traduceri. Doi țărani și cinci cârlani (1849), probabil o adaptare, e o farsă fără aplomb, cu o atmosferă idilică. Muza de la Burdujăni, după un proverb dramatic al lui M.-Th. Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un jargon imposibil, franțuzist, ciunist etc. Carantina (1851), după Eugène Scribe și Édouard Mazères, e croită în maniera farselor clasice. N. a mai tradus din Victor Hugo
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Fără a fi teoretician sau critic literar propriu-zis, O. face de multe ori dovada unui spirit critic apt să țină cumpăna între însuflețire și severitate. În ideile despre limbă, artistul, dar și filologul minuțios și competent, evitând orice tip de exagerare, îndreaptă privirea contemporanilor spre „izvoarele naționale”, spre îmbogățirea cu împrumuturi ce pot fi adaptate firii limbii române. Ca și Maiorescu, respinge „frazeologia nomoloasă și încâlcită”, cerând traducătorului, de pildă, să fie „limpede, corect, elegant, cumpănit și mai cu seamă inteligibil
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
mult sau va fi mai intensă, ceea ce va justifica reîntâlnirea cu terapeutul pentru câteva ședințe de reactualizare. Terapeutul îi explică faptul că aceste reveniri ale sentimentului de teamă sunt normale și că fac parte din boală; explicațiile permit aceptarea fără exagerare a acestora și considerarea lor ca fiind o problemă ce trebuie rezolvată, nu ca o dovadă a incurabilității. Rezultate și comentarii Isabelle a răspuns perfect terapiei prin TCC a fobiei sale sociale. La sfârșitul terapiei, ea și-a modificat în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de o corvoadă care o stresa. Ea respectă programul de cântărire o dată la două zile. Nu-și mai administrează decât un laxativ pe zi. Restructurare cognitivă Impreună, terapeutul și Gwen trec în revistă restructurările sale cognitive. Ea reușește să vadă „exagerările gândirii sale” dar nu poate să se împiedice „să se simtă rău”. Ea își dă seama că se gândește fără întrerupere și că întâmpină dificultăți în a profita de fiecare moment. Terapeutul îi pune întrebări în legătură cu ceea ce ar putea face
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu terapia, protocoalele de spitalizare sau în ceea ce privește medicația, etc. Alte strategii solicită în mod direct competențele sale relaționale: validarea emoțională, validarea comportamentală, validarea cognitivă, strategiile de întărire, observarea limitelor, comunicarea reciprocă, comunicarea ireverențioasă, utilizarea paradoxurilor, metaforele, tehnica avocatului diavolului sau exagerarea, etc. Consultațiile telefonice In timpul consultațiilor telefonice, pacientul este invitat să ceară terapeutului său individual o supervizare în ceea ce privește aplicarea competențelor însușite în cadrul grupurilor psiho-educaționale privind situațiile dureroase pe care le traversează. Regulile consultației telefonice Oricare ar fi contextul consultației telefonice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Mai puțin important și mai puțin specific decât cel descris în cazul schizofreniei, de exemplu. De exemplu, ca o consecință a unei pierderi parentale precoce sau bazată pe o modelare pornind de la un părinte deprimat. Inferență arbitrară, abstracție selectivă, suprageneralizare, exagerare și etichetare inexacte. Imagine negativă de sine și pierderea motivației spontane. Pierderea greutății și a libidoului, tulburări de somn. Bedrosian și Beck, 1980. Stabilirea unei anumite distanțe, testarea ipotezelor alternative, schimbări ale atribuirilor cauzale, practica răspunsului rațional la gândurile disfuncționale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]