1,047 matches
-
un bărbat care, peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui tanc, să sar pe șenilele lui, apoi pe pământul moale și să merg cu un pas marcat de o plăcută oboseală spre femeia-promisiune. Viața aceea, o viață foarte sovietică, în fond, în care trăisem dintotdeauna ca marginal, m-a exaltat. Să mă dizolv în rutina ei blajină și colectivistă mi s-a părut brusc o soluție luminoasă. Să trăiesc ca toți ceilalți! Să conduc un tanc, apoi, demobilizat, să fac să curgă oțelul în mijlocul mașinăriilor dintr-o mare uzină de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nopților de adio... Nu am dormit. Charlotte s-a dus să pregătească ceaiul, iar eu mă plimbam prin apartamentul ei, care îmi părea ciudat de mic și foarte înduioșător prin fidelitatea obiectelor familiare. Aveam douăzeci și cinci de ani. Călătoria mea mă exalta. Știam deja că plecam pentru multă vreme. Sau, mai degrabă, că șederea în Europa avea să se prelungească dincolo de cele două săptămâni prevăzute. Mi se părea că plecarea mea avea să zguduie calmul imperiului nostru amorțit, că toți locuitorii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Frazarea formelor, ritmul interior,coloritul nuanțat și pur evocă un loc și restituie o absență. Delicatețea acestei pagini de jurnal intim la Balcic are sensul și valoarea unei mărturisiri. Memoria restituie o lume și valori care au fost, priza directă exaltă un sentiment. La Nesseber, privește amplu dinspre larg și prim-planul este dominat de albastrul mării. Casele se ordonează ca o piramidă urbană, pitorească și luxuriantă. Alteori, privirea se scurge printre arcurile gotice ale unor portaluri monumentale și sfîrșește pe
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această ocazie și o deplasare de la cantitativ spre calitativ. Apare formula literaturii cu etichetă națională proprie: „literatură franceză”, „literatură germană”, „literatură engleză”, „literatura Italiei” și „literatura Spaniei”. Criteriul identității este, în primul rând, unul statal, politic, istoric. Revoluția franceză va exalta ideea de națiune și patrie. Limba este expresia și semnul cel mai specific al literaturii naționale. „Sentimentul identității, solidarității și implicit al literaturii naționale ca proprietate personală și colectivă, consolidat pe deplin, cunoaște o exprimare frecventă.” Din conștiința participării la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului” i-a făcut pe unii să evidențieze caracterul „creativ” al conștiinței, numind actele sale nu „judecăți”, ci „decizii”. Pe fondul acestei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de care nu va putea face abstracție în antropologia sa fenomenologică. În această ordine se încadrează evaluarea atentă a intelectului uman. El evaluează intelectul ca pe o „boală a spiritului”, care funcționează ca o „specie de remediu” pentru existența omului, exaltă în schimb rolul instinctului înțeles ca o „formă specială a spiritului”. Neîncrederea evidentă în intelect îl conduce să afirme că: „Intelectul nu este o virtute originară, ci numai urmarea unei lipse imaginare: el este virtutea unei lipse! Precum unealta este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
carismelor este drumul suveran al iubirii, pe care Paul o laudă prin cuvintele unui lirism înalt (imnul iubirii). Când în Gal 5,22 apostolul enumeră iubirea pentru prima dată între „roadele Duhului”, el înțelege ca efect al Duhului și iubirea exaltată în 1Cor 13. În contextul învățăturii despre carisme, acest lucru înseamnă că nu darurile extraordinare ale harului, ci iubirea este efectul cel mai important al darului Duhului. Așadar, el pune în mod clar accentul pe consecințele morale ale experienței Duhului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
competența individului, iar societatea intervine doar atunci când este în joc conviețuirea civilă. Se înțelege că viața de familie, potrivit acestei mentalități, este redusă la sfera privată în care se privește cu suspiciune la orice regulă propusă de societate. În timp ce Iluminismul exaltă rațiunea, Romantismul celebrează mitul iubirii ca sentiment și ca pasiune. Spunem că întâlnirea dintre bărbat și femeie „se întâmplă” persoanei și scapă controlului rațiunii, astfel că iubirea nu mai este compatibilă cu nicio lege și este legată doar de experiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
ca pe o cale de mijloc între asimilare și inserție, ci ca pe un proces specific, prin care se suscita participarea activă a persoanelor celor mai diferite). Fără a nega diferențele, știind să le ia în seamă fără a le exalta, bazându-se mai mult pe asemănări și convergențe, politica de integrare pune accent pe egalitatea drepturilor și obligațiilor, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitatea de a trăi demn în societate dacă acceptă regulile și devine
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cum comunele în care taxele fiscale sunt mai mici sunt cele aflate într-o situație intermediară, ele apar ca principalele beneficiare ale unui mecanism al finanțelor publice locale mai solidar decât se crede în general. Aceste remarci nu înțeleg să exalte nici nivelul național, nici mecanismele solidarității deja existente, și aceasta din cel puțin două motive. Mai întâi, dacă redistribuirile operate prin politicile naționale au redus efectiv inegalitățile nivelului de trai între regiuni, ele pot, pe o scară mai largă, "să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Memoria lirei, apărut în 1976. „Cartea întâi” din Memoria lirei versifică, în convenția momentului, teme ale istoriei naționale, urmând șirul evenimentelor și figurilor ei importante, de la războaiele daco-romane la cel de-al doilea război mondial. „Cartea a doua”, Anotimpul poeților, exaltă la modul juvenil bucuriile vieții și ale creației. În aceeași manieră convențională e scrisă și prima secțiune a volumului Râu cu cerb în frunte (1984). Semne de lirism autentic se găsesc însă în partea secundă a acestuia, unde exuberanța juvenilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Ere you had spoke șo far. He led our powers, Bore the commission of my place and person; The which immediacy may well stand up And call itself your brother. GONERIL: Not șo hoț: În hîș own grace he doth exalt himself More than în your addition. REGAN: În my rights, By me invested, he compeers the best. GONERIL: That were the most, if he should husband you. REGAN: Jesters do oft prove prophets. GONERIL: Holla, holla! That eye that told
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Bisericii Catolice. Vechile forme monarhice și noile forme autoritare sufereau o presiune venită din toate straturile catolicității. Momentele religioase și sociale din activitatea misionară a Bisericii s-au regăsit în noul concept propus acela de "poporul lui Dumnezeu", care a exaltat unitatea Bisericii lui Christos, subliniind totodată caracterul istoric al acesteia și a răspuns pozitiv la noul program de evanghelizare. Dialogul cu societatea nu s-a mai realizat numai din perspectiva primatului, ci și în condițiile concrete în care erau inserate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din cărțile de literatură și de filosofie i-au alimentat dorințele de fericire, de pasiune și ar fi vrut să le regăsească în viața ei. Își crease o lume de visuri și le-ar fi vrut puse în practică. Se exalta în fața himerelor, le confunda cu fapte din viața ei și, dezamăgită că s-a înșelat, umbla după altele, astfel încât fericirea dorită se îndepărta precum Fata Morgana, sursa nefericirii ei. La ieșirea din mânăstire, Emma l-a cunoscut pe Charles Bovary
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
albaștri, tânăra ce, anterior, făcea trotuarul în colțul străzii Provence. Pe scenă apărea mai mult goală și, deși cu vocea răgușită și fără talent actoricesc, a plăcut publicului care a aplaudat-o. Succesul a fost răsunător, Nana a reușit să exalte publicul iar bărbații între șaptesprezece și șaptezeci de ani au adorat-o, aplaudând-o în delir. Ambițioasa actriță fără talent, dar cu priză la public, Nana are o viață complicată. Este întreținuta când a unuia când a altuia dintre bărbați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nunți cerești. Fericirea pe care ți-o aduc nu se va sfârși niciodată, ea este neauzită; cuvintele n-au cum să o grăiască și, dacă fericiții acestei lumi ar putea măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire... Exaltat și torturat de iubire, starețul Pafnutie o îmbie să vină în pustiu: Vino să bei din izvoarele ascunse ale pustiului care țâșnesc până la ceruri... Vino să guști din adevărata fericire: sărăcia, renunțarea, uitarea de sine, părăsirea întregii ființe în sânul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care nu a meritat o asemenea nenorocire, spaima față de nefericirea semenului". (cap. 13) Această introducere în joc a milei și a fricii creează catharsisul. Termenul grecesc, compus din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această purificare, cu această deosebire totuși că mila nu se poate produce fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]