10,806 matches
-
mine. Ai putea să-mi spui cîteva cuvinte despre experiența ta de poet care și-a recucerit libertatea de a circula între Paris și orașul său natal, după o interdicție de peste două decenii? Nu am fost lipsit de libertate în timpul exilului, dimpotrivă, atunci am cîștigat-o. Nu cred că această „liberă circulație” mi-a lipsit chiar atît de mult; asemenea altor prieteni exilați, am fost mai degrabă tentat, pe măsura trecerii timpului, să privesc abandonarea puterii de către comuniști ca fiind ultima festă
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
chiar atît de mult; asemenea altor prieteni exilați, am fost mai degrabă tentat, pe măsura trecerii timpului, să privesc abandonarea puterii de către comuniști ca fiind ultima festă pe care ei ne-au jucat-o - într-atît de mult ruptura reprezentată de exilul meu și deschiderea spre lume pe care aceasta mi-a îngăduit să o dobîndesc mi-au fost benefice prin claritatea lor, pe cîtă vreme întoarcerea la punctul de plecare risca să încurce lucrurile din nou. De atunci, din fericire, am
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
mei, gafă imputată de tatăl său, Carol al II-lea, stabilit în Portugalia, la Estoril și justificată ca fiind impusă de sovietici. Marile democrații vestice nu l-au mai ajutat cu nimic pe tânărul monarh, care a plecat într-un exil rușinos. Anterior, în 1946, președintele SUA, Harry Truman, l-a lăudat pentru întoarcerea armelor împotriva germanilor aliați României, oferindu-i chiar și o decorație importantă. Citez din comunicat: Regele a dat țel, direcție și inspirație forțelor interne (...), a adus o
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
formele plutesc la înălțime, fără legătură cu fondul, și cu atât mai puțin „criticul burghezo-moșierimii”. Nu la fel de mult au progresat cercetările privindu-l pe omul Caragiale, capitol la care biografia lui Șerban Cioculescu din 1940 rămâne un etalon neegalat. Episodul exilului voluntar la Berlin sau aventurile politice ale scriitorului sunt încă insuficient documentate (în special dincolo de marginile informațiilor furnizate, cu suspectă generozitate, de Caragiale însuși). Dar mai presus de toate, personalitatea dramaturgului rămâne nu atât misterioasă, cât disipată într-o multitudine
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Caragiale, după ruptura de „gaștele” literare, și-a găsit un nou cerc de prieteni: Ioan D. Gherea, Șt. O. Iosif, V. A. Urechia, Al. Vlahuță. Utile istoriei literare sunt cu deosebire mărturiile celor care i-au fost apropiați în perioada exilului berlinez (1904-1912): Marius Bunescu, Dimitrie Gusti, Horia Petra-Petrescu, Paul Zarifopol. Cu adevărat revelatoare - întrucât ne obligă la o reașezare a istoriei noastre literare - sunt, însă, cele provenind din cercul Vieții românești, adică Paul Bujor, G. Ibrăileanu, Mihail Sevastos. Împreună cu cele
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
rubrica lui, să o dea, pur și simplu, pe o alta, fără nici un regret? Este, din punctul meu de vedere, problema capitală a culegerii intitulat, cu umor, Seinfeld și sora lui Nabokov. Interior, o asemenea schimbare seamănă, probabil, cu un exil. Ale cărui consecințe nu sunt, de cele mai multe ori, ușor de îndurat. Câștigi, e adevărat, o libertate de mișcare neașteptată (căci, după ani și ani, aproape că nu mai știi ce e aceea libertate de mișcare), scapi de presiunea constantă, niciodată
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
că ne întoarcem”. Iată un episod aproape banal din ultimul deceniu ceaușist. Firește că scenariul sună familiar pentru mulți dintre cititorii cu experiență. Valul masiv de emigranți din anii optzeci, cu derogare de la Centru, aduce cu un exod. Iar literatura exilului, astăzi, cel puțin, și-a epuizat stranietatea. Cu toate acestea, texte precum cel de mai devreme au întotdeauna ceva din urgența unei epoci despre care știm totul și mai nimic. Este vorba despre istoria ce fascinează încă cititorii nu prin
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc cu portretul viitorului exilat. Despărțirea de țară, așa cum o narează Gina Stoiciu, are ceva de lentoare indecisă. Ieșim, carevasăzică, din țară, ei și? Ne întoarcem. De aici la exilul definitiv e, totuși, cale lungă. Aflați la marginea ficțiunii - așa cum reiese din fragmentul citat - nu aveau cum să rateze indiciile unei aventuri existențiale. Chiar dacă, propriuzis, nu se putea vorbi imperativ despre exil. Familia Stoiciu avea în țară, apropo de inadvertențe
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
țară, ei și? Ne întoarcem. De aici la exilul definitiv e, totuși, cale lungă. Aflați la marginea ficțiunii - așa cum reiese din fragmentul citat - nu aveau cum să rateze indiciile unei aventuri existențiale. Chiar dacă, propriuzis, nu se putea vorbi imperativ despre exil. Familia Stoiciu avea în țară, apropo de inadvertențe la portretul exilatului obișnuit, un statut cât de cât mulțumitor. În sensul că locurile de muncă nu reclamau constrângeri sufocante. El e un scenarist cunoscut, ea - o cercetătoare talentată la Centrul de
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
inadvertențe la portretul exilatului obișnuit, un statut cât de cât mulțumitor. În sensul că locurile de muncă nu reclamau constrângeri sufocante. El e un scenarist cunoscut, ea - o cercetătoare talentată la Centrul de Cercetări Sociologice al Academiei. În vremea premergătoare exilului, ei tocmai se mută în centrul Capitalei, într-un apartament spațios. Au și un copil reușit care, la 11 ani, scrie povestiri. Așadar, o familie ce trăiește aparent un tip de fericire socialistă. Numai că amândoi își alimentează constant refulările
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
socialistă. Numai că amândoi își alimentează constant refulările. Gina Stoiciu nu poate trăi plenar o aventură spirituală, absolventă de filosofie fiind, la fel soțul ei, Constantin, un scriitor cu destule indignări la activ. La urma urmelor, cititorul cărții Ginei Stoiciu, Exilul. Viața în fragmente, are în față o poveste de succes. Ajunși în martie 1982 în Canada, soții Stoiciu au șansa continuității profesionale, în ciuda avertismentelor diverșilor consilieri. Constantin inaugurează revista și Editura Humanitas (1983), cea din urmă de mare succes - va
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
inaugurează revista și Editura Humanitas (1983), cea din urmă de mare succes - va fi vândută în plină glorie, ani mai târziu, în vreme ce Gina Stoiciu începe o carieră academică ce durează 30 de ani. Oameni norocoși, ai zice. Doar că eșecul exilului vine de unde se așteaptă mai puțin. Andrei, fiul lor, cu studii doctorale europene și americane, alege să se întoarcă în România. Pentru publicul autohton, numele Ginei Stoiciu e mai puțin cunoscut, nu și pentru specialiștii din sfera comunicării. Este profesor
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
puțin cunoscut, nu și pentru specialiștii din sfera comunicării. Este profesor universitar la Departamentul de Comunicare al Universității din Québec, Montréal și autoarea mai multor cărți de specialitate, precum: L’aveuglement de Janus: mythes, mythologie politique et construction identitaire collective; Exil et fiction; La différence: Comment l’écrire? Comment la vivre? etc. Exilul. Viața în fragmente este răspunsul ei la îndemnul vechii prietene Aurora Liiceanu, de a scrie „despre pierderi”. Or, nimic nu poate transcrie mai bine noțiunea decât exilul. Gina
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
la Departamentul de Comunicare al Universității din Québec, Montréal și autoarea mai multor cărți de specialitate, precum: L’aveuglement de Janus: mythes, mythologie politique et construction identitaire collective; Exil et fiction; La différence: Comment l’écrire? Comment la vivre? etc. Exilul. Viața în fragmente este răspunsul ei la îndemnul vechii prietene Aurora Liiceanu, de a scrie „despre pierderi”. Or, nimic nu poate transcrie mai bine noțiunea decât exilul. Gina Stoiciu crede că există două euri care participă la refacerea unei experiențe
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
collective; Exil et fiction; La différence: Comment l’écrire? Comment la vivre? etc. Exilul. Viața în fragmente este răspunsul ei la îndemnul vechii prietene Aurora Liiceanu, de a scrie „despre pierderi”. Or, nimic nu poate transcrie mai bine noțiunea decât exilul. Gina Stoiciu crede că există două euri care participă la refacerea unei experiențe de felul acesta: un eu „evocator” - cel care povestește și reamintește experiențele, și unul „experiențial” - cel care a trăit evenimentele. Cum cele două nu se suprapun perfect
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
evocator” - cel care povestește și reamintește experiențele, și unul „experiențial” - cel care a trăit evenimentele. Cum cele două nu se suprapun perfect, „nu adevărul contează, ci povestirea”. Numai că, așa cum spune și subtitlul cărții, Gina Stoiciu nu scrie coerent despre exil. Nu în sensul unei ordini memorialistice, ori de alt fel. Ea scrie în fărâme, adică începe cu un fapt de viață și plonjează în detalii antropologice, literare, filosofice ori sociologice. Sau invers. Pentru că exilul, crede ea, „nu este nici literatură
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
Gina Stoiciu nu scrie coerent despre exil. Nu în sensul unei ordini memorialistice, ori de alt fel. Ea scrie în fărâme, adică începe cu un fapt de viață și plonjează în detalii antropologice, literare, filosofice ori sociologice. Sau invers. Pentru că exilul, crede ea, „nu este nici literatură, nici concept. Este experiență trăită”. Tocmai de aceea găsește în simbolul oglinzii sparte și în sindromul lui Charlot, eroul întruchipat de Charlie Chaplin, modelele inaugurale. Ideea e că exilatul concurează și iese mereu al
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
să găsească mereu antidotul eșecului. Muncește mult, păstrează o familie unită, învață să trăiască singurătățile, tot mai acute, chiar din sânul comunităților românești. Cum spuneam, numai plecarea fiului e zădărnicie. Dar și așa, ea conștientizează că niciodată nu a gândit exilul și prin ochii copilului. De aceea, întoarcerea lui nu este imposibilă, cum se întâmplă cu orice întoarcere esențială a exilatului. Povestea Ginei Stoiciu este, în primul rând, istoria unei femei ce ascunde tenace însăși condiția de femeie. Nimic nu trădează
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
euri sociale și culturale, dincolo de care nu se mai văd cu precizie urmele individului și relația lui cu destinul. Chiar și despre soț vorbește numai prin cărțile lui, cumva la trecut, dar îi împrumută, în schimb, ideile - cum ar fi exilul ca așteptare încordată, precum și metafora aeroportului ca spațiu suspendat între două lumi. Cert e că Gina Stoiciu îmbrățișează condiția lui Ianus. Fatalitatea implicită este resemnificată prin filtrul unor experiențe utile. Pentru că ea vrea să înțeleagă exilul, iar îmblânzindu- l, să
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
ideile - cum ar fi exilul ca așteptare încordată, precum și metafora aeroportului ca spațiu suspendat între două lumi. Cert e că Gina Stoiciu îmbrățișează condiția lui Ianus. Fatalitatea implicită este resemnificată prin filtrul unor experiențe utile. Pentru că ea vrea să înțeleagă exilul, iar îmblânzindu- l, să-l transforme în echilibru afectiv. Își va explica așa amestecul de „egoistorie și egopsihologie”, prinse, am impresia, în spirala unor simpatii de dreapta. Citește, de pildă, „Le Devoir”, publicația intelectualilor critici și naționaliști, e fascinată de
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
prin perpetuarea urii de țară și coruperea tinerilor care au rezistat eroic tuturor seismelor postdecembriste... Aventura Ginei Stoiciu aparține unui intelectual de rasă care promovează, dincolo de profesionalismul indiscutabil, lecția unei demnități pe cale de dispariție. Cartea este un ghid dinamic al exilului, scrisă cu calmul celui vindecat.
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
Norman Manea „Realul e fragil/și fugos:/și în neliniștită schimbare/și mă reconciliază cu exilul: /vidul e casa, azil pribeag.” Acest lamento liric ar fi putut fi al meu, când zburam să-l întâlnesc pe Octavio Paz, în 1990, și ar exprima chiar și azi, aproape un sfert de veac mai târziu, identitatea mea dislocată
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
săi Octavio Paz și Enrique Krauze cu tema Experiența libertății în secolul XX avea loc în Mexico City în vara 1990, prima mare întrunire culturală dinafară Europei la care participăm după ajungerea în Statele Unite. Începeam să mă reconciliez, șovăielnic, cu exilul meu, ca și poetul, în urmă cu 50 ani, la Berkelley, New York și poate în multe alte locuri ale Lumii Noi. Era prima și cea mai importantă dezbatere intelectuală după pră- bușirea comunismului în Europa de Est, despre erorile și ororile secolului
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
se pare, și azi, după atâta amar de vreme. În acea perioadă, în 1990, deveneam deja un fel de „persona non grata” în Patrie, situație prin care trecuse și Octavio Paz cu mulți ani în urmă, când se întorsese din exil. În cazul meu, se întorseseră doar niște texte ale mele, nu și autorul lor, dar era destul pentru a provoca „reaua-credință a unora, micimea altora și reticența majorității.”, cum descria Octavio însuși experiența Întoarcerii (titlul chiar al revistei sale, Vuelta
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
ce însemna să confrunți „ideile estetice, morale și politice predominante ale conaționalilor”. Da, trebuia să învăț și eu, „disperarea și furia”, ca și el, „să ridic din umeri și să merg mai departe.” În cazul meu, mai departe însemna necunoscutul exilului, enclava solitară a înstrăinării și rezistenței, reciclând astfel precedentul meu exil, cel intern, sub nazism și comunism. Și nu dorisem, de fapt, nici eu, să fiu vreun scriitor scandalos, dar - cum spunea Octavio -, „dacă asta ajunsesem să fiu, rămân cu
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]