1,387 matches
-
și mai profund. Pentru că, În realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii mei, puteți fi dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii mei, puteți fi dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dumneavoastră...” <endnote id="(730, pp. 129-183)"/>. Undeva În jurnalul său, Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade, Ioan Petru Culianu - un alt autoexilat din România - credea că „orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel”, nu cu Ulise. Culianu a Înlocuit un rătăcitor legendar cu unul real, dându-i totuși acestuia din urmă Însemnele legendarului „evreu rătăcitor” : „După Auschwitz, și În exil, noi toți avem privilegiul de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
24)"/>. După părerea lui G. Călinescu, Ilarie Voronca este „Înrudit sufletește” cu Benjamin (Wechsler) Fundoianu <endnote id="(130, p. 866)"/>. La rândul său, Paul Cernat Îi vede pe amândoi poeții sub zodia „condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern”. „Atât Fundoianu, cât și Voronca - susține Paul Cernat - sunt niște «călători» și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco- români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență sem ni ficativă, [...] fiecare va publica un volum intitulat Ulysse ” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(130, p. 866)"/>. La rândul său, Paul Cernat Îi vede pe amândoi poeții sub zodia „condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern”. „Atât Fundoianu, cât și Voronca - susține Paul Cernat - sunt niște «călători» și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco- români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență sem ni ficativă, [...] fiecare va publica un volum intitulat Ulysse ” <endnote id="(903, pp. 37- 38)"/>. Tristan Tzara era și el văzut (de prietenul său Ion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru un popor fără pământ. Când și-au dat seama că statul evreu nu se poate construi decât în Eretz Israel a trebuit să accepte evidența că Palestina nu era goală. Colonizarea evreilor în Palestina, apare ca o reîntoarcere a exilaților în patria lor. Coloniștii evrei se gândesc să aducă Palestinei binefacerile civilizației europene, ei vor face să renască țara printr-o punere în valoare pașnică după ce vor fi cumpărat pământurile la un preț just, iar arabii vor accepta cu recunoștință
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de marți, de la începutul fiecărei luni. În vara lui '89, au loc alte două evenimente importante, rămase în umbră: gen Stănculescu și familia își petrec, că din întâmplare, concediul la Lacul Balaton, în compania ministrului ungar al Apărării, Ferencz Karpati; exilat la Dămăroaia, Silviu Brucan face în noiembric '89 naveta Dămăroaia - Washington - Moscova, unde afirmă că s-ar fi întâlnit cu Gorbaciov și ar fi discutat cadrul în care urma să cadă Ceaușescu, ca și cel al viitoarei noi puteri, exilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
experiența trebuie să fie la fel. La Seattle, de exemplu, scena finală din Oneghin a reușit cel mai bine. Decorul lui Yeargan reprezenta un pavilion rotund de sticlă, ce transmitea senzația lipsei de aer, asemănătoare ca atmosferă cu cea a exilaților strindbergieni din Sonata spectrelor. În această colivie erau Închise personajele. Ultimele acorduri ale muzicii sunt pline de tensiune și, văzându-i, simțeai cum cei doi Îndrăgostiți se sufocă, prinși fără scăpare de destin, În contrast cu imaginea depărtată a lanului de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hohotit de râs și eu la fel. Totuși, gluma lui Andrei, care are și un subtext serios (cum se Întâmplă des când glumește el), mi-a rămas În minte, ca o Întrebare fără răspuns. Nu am căzut niciodată În sentimentalismul exilatului care oftează nostalgic după o Românie idealizată (și inexistentă), dar m-am ferit și de extrema cealaltă, a celor care, din frustrare și ură față de un regim odios, și-au șters demonstrativ din memorie și țara, și limba maternă. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceea ce era absolut uluitor, judecători neînfricați și independenți („Hai, zău...“ intervenea Nesbit). Când revoluționarii au fost În cele din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la țară sunt dezorientați, era timpul când se lucra pe câmp la producerea hranei viitoare. Acum toți fug niciunde, pentru că peste tot sunt pândiți de moarte. Aici, în Suedia, ca de obicei, se organizează ajutoare și se așteaptă valuri de exilați, în primul rând familiile cu copii. Vizita Birgittei (Trotzig), care a venit cu o floare roșie, tropicală. Bucurie. Am stat împreună de la șase până la miezul nopții. Mă-ntreb: cine suntem noi în realitate, păstrând delicata „floare” a prieteniei atâția ani
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se revela deodată, numai pentru o clipă, la dispariția unei mari personalități, dând perspectiva viitorului incert. Marea veghe, descrisă de Culianu, avea ceva dintr-o altă mare veghe pe care chiar timpul profan, istoria o conțineau insesizabil, locuind în toți exilații vieții, așteptând clipa eliberării din timp. Încerc să mă vindec de neliniștea venită din contactul zilnic cu tot felul de necunoscuți la centrul nostru de presă. Revenind la scrisul zilnic, în fața mesei de scris, îmi dau seama de asemănările dintre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cinste marilor catedre de învățământ superior din Franța. Am trăit pe viu drama națională a României care și-a asasinat inteligența în multe feluri, extrem de ingenioase. La întoarcere, plimbare pe străzile Parisului, unde se arată lumea bolnavă a drogaților, drama exilaților din fostele colonii franceze, disperare și speranță strangulată de imposibilitatea de a se adapta unei culturi profund străine. Ziua plecării, zi cu o ploaie deasă, lăsând urme pe asfalt și pe haine. Orașul poluat, pe care ploaia și vântul încearcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de Închinăciune vizitat și sprijinit de Patriarhia de la București. Italia numără În prezent cam tot 200.000 expatriați iar dacă se adaogă și exilații din Basarabia cifra este mult mai mare. Maria Vittoria Ionutas-Pușcașu, veterană a rezidenților români În Italia, prin organizația pe care o conduce, Încurajează importuri În Italia, stimulează Întâlniri Între agenți economici pentru constituirea de societăți mixte, organizează expoziții și bineînțeles
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de Societatea Română din Australia, curator al Bisericii Ortodoxe din Melbourne. Departe de țară, identificați cu poporul țării de adopție, adesea izolați, cei din diaspora nu-și uită țara. Mediul familial este sanctuarul În care se adună mănunchiul părintesc al exilaților. Aici s-a rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn Încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Mai puțin cunoscut, fie pentru că a trăit în exil, la Paris, fie din cauză că a scris mai puțin (dar a primit premiul Nobel pentru literatură), Bunin a rămas într-o semiumbră discretă. Seamănă, prin destin și univers spiritual, cu celălalt mare exilat, Rahmaninov; mi-am închipuit întotdeauna că opera lui Bunin, delicată, marcată de o nostalgie controlata, ar fi foarte potrivită pentru a fi transpusă muzical de un compozitor din specia lui Rahmaninov. Dar aici mă preocupă altceva, anume o simplă frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiziologie nu se conjugă la trecut. Religia va admite, probabil, necesitatea eliberării sexualității, care, deși a perturbat unele principii, nu poate fi combătută; o cale de împăcare ar fi acceptarea (metafora) regăsirii edenului, primirea în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori de fericire și nefericire; personajele rămân, sunt eterne, sunt de când lumea; dar scena este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru acțiuni militare bine precizate temporal și local. Tehnicile lor de atac erau identice : afișarea steagului de identificare, urmărirea vasului, somarea, abordarea, capturarea lui și a încărcăturii, uneori a oamenilor din echipaj. Câteva exemple: Ca și alți conaționali ai săi, exilatul englez John Ward a strâns un echipaj de 300 de oameni, a jefuit o galeră venețiană cu mirodenii, în 1607, și a capturat, apoi, altele, ale căror mărfuri le-a vândut în porturi africane, sub protecția autorităților berbere. Henry Every
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
deși comerțul pe apă a cunoscut destule epoci înfloritoare. Rarele documente nu vorbesc explicit despre acte de piraterie, cu figuri de tâlhari marini și cu acțiuni clare. Marea nu a trezit, la noi, decât nostalgii poetice, intimiste, egografice (începând de la exilatul Ovidiu), nicidecum eposuri de întindere. De înțeles la o națiune al cărei răgaz de visare a fost, multă vreme, inexistent și care a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu independența
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
începând încă din 1925. Mai mult decât atât, mitropolitul a părăsit România fără permisiune și plănuiește o conspirație în slujba imperialiștilor și a Vaticanului...». Cine era acest periculos «agent al imperialismului», care rătăcea prin Europa în căutarea unui refugiu ca exilat? În 1944, România a fost ocupată de trupele sovietice. Mitropolitul Visarion Puiu se afla în Iugoslavia din motive pastorale. Nemaiputând să se reîntoarcă în patrie, s-a refugiat la Viena. Aici l-a ajuns invitația papei Pius XII ca să beneficieze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a decis să părăsească Maguzzano și să se refugieze, mai întâi în Elveția, și apoi în Franța. Atențiile și respectul pe care don Calabria și religioșii Slujitorilor Săraci le aveau față de mitropolit au lăsat o amprentă de neșters în sufletul exilatului. La 10 iunie 1947, mitropolitul îi scria lui don Calabria: «Nu știu cum să vă mulțumesc pentru marea dumneavoastră bunătate și deschidere sufletească, care, cred, va fi amintită în istoria Bisericii române». Și, într-adevăr, amintirea permanenței și a delicatelor atenții rezervate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
constituie marea amenințare pentru pacea lumii?" Se știe cum a reacționat în momentul asasinării lui Dollfuss... Ceea ce îl exaspera în mod deosebit pe Mussolini pe plan partizan și din motive de politică internă erau mișcările din Franța ale "fuor usciti" exilați antifasciști care, după cum spuneau rapoartele secrete ale poliției antifasciste, nu conteneau mai ales fostul președinte al consiliului, Nitti să viziteze Quai d'Orsay pentru a zugrăvi fascismul ca fiind în ajun de prăbușire și, în consecință, arătînd că este inutil
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
par să stârnească adevărate pasiuni. Îmi pare rău însă că n-am putut citi articolul lui Sorin Alexandrescu din Observator cultural: m-ar fi interesat cum salută fostul structuralist pălăria călinescian-impresionistă a colegului său mai tânăr. Cum se înclină fostul exilat în fața aceluia care, protejat de Ivașcu și de Monica Lovinescu dimpreună, a reușit să rămână canonizatorul number one al literaturii române și în acest început de mileniu. Am citit mai întâi articolul subtil și plin de țepi al Irinei Petraș
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în timpul comunismului. Și uită cum a fost obținută această poziție privilegiată: protecțiile, abilitatea pentru a le obține și concesiile ideologice și politice care i-au permis să se mențină cronicar literar ani și ani de a rândul. Înțeleg ca fostul exilat să fie invidios și amar, dar nu admirativ. Cotidianul, 9-10 februarie 2002 Răsfoind revista 22 Am avut ocazia, datorită unui prieten care a primit un maldăr de exemplare din România, să răsfoiesc câteva numere ale revistei din ultimele luni ale
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]