KorAP: Find »[drukola/base=exogen & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...51 >

1,252 matches

Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

oare care ghintă, prin căsătorii" (p. 69). Antropologia socio-culturală a evidențiat că unul din mecanismele cruciale în păstrarea purității este instituirea unor norme rigide privitoare la "comensualism și connubium" (i.e., interdicția de a mânca împreună și de a încheia căsătorii exogene, în afara grupului de apartenență). În viziunea istorică a lui Maior, românii și-au prezervat intactă romanitatea prin instituirea prohibiției cu privire la connubium. Ne-amestecându-se cu alte neamuri prin căsătorii, românii au evitat orice sursă de "poluare genetică" a fondului lor romanic. Aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele 23. Psihozele exogene I (Psihozele organice) 24. Psihozele exogene II (Psihozele toxice) 25. Psihozele exogene III (Psihozele endocrine, psihozele metabolice, psihozele carențiale 26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele 23. Psihozele exogene I (Psihozele organice) 24. Psihozele exogene II (Psihozele toxice) 25. Psihozele exogene III (Psihozele endocrine, psihozele metabolice, psihozele carențiale 26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20. Personalitățile psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele 23. Psihozele exogene I (Psihozele organice) 24. Psihozele exogene II (Psihozele toxice) 25. Psihozele exogene III (Psihozele endocrine, psihozele metabolice, psihozele carențiale 26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dobândește particularități noi. Psihopatologia este interesată de problemele etiologiei, numai în măsura în care aceasta explică geneza fenomenelor psihice morbide, motiv pentru care vom prezenta acest aspect într-o manieră sintetică. Din punct de vedere etiologic bolile psihice sunt de două categorii: boli exogene - care recunosc o cauză exterioară personalității - și boli endogene - a căror cauză există ca o stare potențială, sau ca o „dispoziție latentă” în însăși structura și dinamica personalității umane. În cazul afecțiunilor psihice exogene, cauzele externe care pot produce tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihice sunt de două categorii: boli exogene - care recunosc o cauză exterioară personalității - și boli endogene - a căror cauză există ca o stare potențială, sau ca o „dispoziție latentă” în însăși structura și dinamica personalității umane. În cazul afecțiunilor psihice exogene, cauzele externe care pot produce tulburări psihice sunt grupate în următoarele: 1) Factori fizici externi, realizând acea grupă de manifestări cunoscută sub denumirea de „tipul exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, în care intră: traumatisme cranio-cerebrale, intoxicații, infecții etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o „dispoziție latentă” în însăși structura și dinamica personalității umane. În cazul afecțiunilor psihice exogene, cauzele externe care pot produce tulburări psihice sunt grupate în următoarele: 1) Factori fizici externi, realizând acea grupă de manifestări cunoscută sub denumirea de „tipul exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, în care intră: traumatisme cranio-cerebrale, intoxicații, infecții etc. Manifestările psihopatologice care apar consecutiv acțiunii acestor factori sunt reprezentate, de regulă, printr-un sindrom confuzional (confuzie mintală, obnubilare etc.). 2) Factori psihotraumatizanți de natură emoțional-afectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Tulburarea „ritmului endogen” duce la apariția unor grave și variate tulburări psihice ale sistemului personalității (psihozele schizofrenice, psihoza maniaco-depresivă etc.) pe care le vom studia mai departe. Ceea ce trebuie reținut este faptul că „sistemul personalității” se dispune între acțiunea „factorilor exogeni” și a „factorilor endogeni”, starea de echilibru psihic precum și cea de dezechilibru fiind rezultanta „jocului” dintre acești factori și „modalitățile de răspuns” ale personalității. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că evoluția cunoașterii „cauzelor” bolilor psihice, „descoperirea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
avem de-a face cu personalități imature ca nivel de dezvoltare globală sau anormal structurate. În cel de-al doilea caz avem de-a face cu personalității normale, dar care au suferit transformări patologice ulterioare fie datorită unor factori etiologici exogeni, fie datorită unor condiții endogene. În evoluția bolilor psihice remarcăm mai multe etape: Debutul clinic al bolii este prima fază a evoluției clinice și el poate fi de următoarele forme: a) brusc, ca în cazul stărilor reactive, nevroze, episoade confuzionale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
b) dezordinile afective severe cunoscute în psihiatria franceză ca folie à double forme și folie alternante; c) periodicitatea unor simptome care stau la baza dezvoltării unor viitoare boli procesuale (bufeele delirant-halucinatorii, fazele de debut ale schizofreniei). Modelul organic, de regulă exogen, este caracterizat prin instalarea unui proces. După K. Jaspers, când unii factori noi intervin în modificarea vieții psihice constrastând cu modelul de dezvoltare al vieții individuale, se vorbește de „fază”. Când se produce o modificare durabilă în viața psihică, se

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
exprimat, plecându-se de la o opțiune etiologică sau terapeutică (F. Laplantine). În sensul acesta, F. Laplantine, distinge patru grupe de modele, etiologice și terapeutice, pentru boală, organizate în perechi contrastante, așa cum se poate vedea mai jos: Modele etiologice ontologic relațional exogen endogen substractiv aditiv benefic malefic Modele terapeutice allopatic homeopatic exorcist adorcist aditiv substractiv sedativ excitant După F. Laplantine, „un model etiologic este o matrice care constă într-o anumită combinare a raporturilor sensurilor și care comandă, cel mai adesea, soluții

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se manifestă în următoarele forme: a) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și el însuși; b) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și natură; c) boala ca ruptură a echilibrului dintre om și mediul său social. 3) Modelul exogen consideră boala ca pe un accident datorat acțiunii unui element străin, real sau simbolic, care acționează asupra persoanei umane din exteriorul acesteia. În acest caz sunt menționate următoarele: a) boala se datorează unor influențe nefaste de tipul unei „voințe malefice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
următoarele (A. Porot): a) unitatea și identitatea, care fac ca personalitatea să fie un tot coerent, organizat și rezistent; b) vitalitatea care este ansamblul animat și ierarhizat, a cărei dinamică este condiționată de oscilațiile interioare (endogene) și de stimulii externi (exogeni); c) luarea la cunoștință, ca acțiune prin care individul își reprezintă mintal toate activitățile sale; d) raporturile cu mediul ambiant, prin care Eul personal „se opune” sau „se pune de acord” cu mediul social sau cu lumea fizică. Tipurile constituționale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un anumit sens, pentru o foarte lungă durată. Psihopatologia afectivității Tulburările vieții afective sunt deosebit de variate și multiple. Ele pot fi înregistrate ca „reacții” care constituie „răspunsul emoțional-afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite” (K. Sckneider) având o cauză exogenă; sau, dimpotrivă pot apare „spontan”, legate de o anumită dispoziție constituțională de factură endogenă. O caracteristică a tulburărilor vieții afective este, în special a celor de factură endogenă, dinamica lor ciclică, văzută ca modalitate de manifestare, prin „variații periodice” ale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
următoarele aspecte psihologice: a) unitate și identitate care fac ca aceasta să fie un tot coerent, organizat și rezistent; b) vitalitate, în sensul de ansamblu organizat ierarhic, însuflețit, a cărui viață este condiționată de influența factorilor endogeni și a celor exogeni; c) luarea la cunoștință prin reprezentări mintale a activității conduitelor personale; d) raporturi pozitive de adaptare-integrare cu medial ambiant. Aspecte psihopatologice A. Porot, referindu-se la aspectele psihopatologice ale personalității, clasifică tulburările acesteia în următoarele categorii: 1) Tulburări de dezvoltare

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
1932) propune studiul unor sindroame care există în diferitele psihoze. Acestea sunt considerate a fi „entități de ordinul II” sau mijlociu, respectiv, „complexe de simptome”, caracterizate prin existența unor legături interne între ele. K. Bonhoeffer (1911) introduce termenul de „tip exogen de reacție”. Acesta se caracterizează prin faptul că encefalul, la orice acțiune a unei noxe patogene, toxice sau infecțioase, răspunde printr-o „reacție” care este expresia unui mănunchi limitat de sindroame clinice, reprezentate prin următoarele: delir, agitație epileptiformă, stare crepusculară

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
limitat de sindroame clinice, reprezentate prin următoarele: delir, agitație epileptiformă, stare crepusculară, halucinoză, amenție. Rezultă de aici că același tablou clinic poate fi produs de factori etiologici diferiți. Prin aceasta se pune problema specificității sindroamelor psihopatologice. Plecând de la analiza „tipului exogen de reacție” A. Mayer pune problema existenței unui „sindrom psiho-biologic”. Din acest moment, patologia psihiatrică se împarte în două grupe de afecțiuni, respectiv, în două „grupe sindromale”: a) sindroame organice, în care sunt puse în evidență existența unor leziuni organice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
1) Psihopatii (caracteropatii) 2) Nevroze (sindrom astenic, fobic, obsesiv, anxios, isteric, stări reactive) 3) Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate cronice, simple sau halucinatorii 5) Psihozele simptomatice exogene (delirul, amenția, obnubilarea, stuporul) 6) Epilepsia 7) Psihozele organice (PGP, demențele) 8) Afecțiunile psihosomatice 1 2 3 4a 4b 5 6 7 8 CONSTITUȚII PSIHOPATICE AFECȚIUNI PSIHICE DE TIP REACTIV AFECȚIUNI PSIHICE ENDOGENE TULBURĂRI CU O ETIOLOGIE SECUNDARĂ CUNOSCUTĂ LEZIUNI

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se poate vedea în continuare. 1) Sindroamele nevrotice: astenic, anxios, fobie, obsesiv. 2) Sindroamele afective: depresive, maniacale sau mixte (PMD). 3) Sindroamele din grupa schizofreniei: sindromul hebefrenic, catatonic, paranoid, parafrenic, oneiroid. 4) Grupa de sindroame ale psihozelor simptomatice de natură exogenă: delirul, amenția, starea de obnubilare, starea crepusculară, halucinoza verbală. 5) Sindromul epileptic caracterizat prin următoarele; accesul convulsiv paroxistic, stările crepusculare, dismneziile, tulburările psihice interaccesuale. 6) Grupa de tulburări ale sindromului psiho-organic cerebral, în care sunt puse în evidență, leziuni organice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință morală; f) Sindromul depresiv-obsesiv asociază în același tablou clinic depresia cu preocupările obsesive. În ceea ce privește cauzele sindromului depresiv acestea pot fi numeroase; menționăm următoarele: - cauze exogene, de natură psihotraumatizantă emoțională, așa cum apar ele în cazul nevrozelor sau al reacțiilor depresive; - cauze endogene cum sunt formele psihotice de depresie (boală afectivă, PMD); - depresia de involuție din perioada de climacteriu; - depresia vasculară din cursul hipertensiunii arteriale sau a

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
care constă din halucinații auditive însoțite de un delir tematic de urmărire sau de prejudiciu. În cazul lor sunt conservate orientarea, posibilitatea de înțelegere și coerența, dar se notează o stare de anxietate. Halucinoza apare în psihoza alcoolică, în „tipul exogen de reacție” (K. Bonhoeffer), în intoxicații sau infecții. 2) Sindromul paranoic este reprezentat printr-un delir interpretativ bine sistematizat din punct de vedere tematic (gelozie, invenție, persecuție etc.) din care lipsesc halucinațiile, pseudohalucinațiile și automatismul mintal. Conștiința rămâne clară, gândirea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de Korsakow constă în incapacitatea de a evoca impresiile recente cu păstrarea memoriei faptelor mai vechi cu tendință la producerea de false amintiri sau confabulații. K. Bonhoeffer păstrează termenul de „sindrom amnestic” pentru tulburările psihice care apar în cazul „tipului exogen de reacție” pentru a-l diferenția pe acesta de „sindromul Korsakow”. În ceea ce privește sindromul Korsakow, se pune problema delimitării diagnostice a acestuia de presbiofrenie (Wermcke), sindromul psiho-organic cerebral (E. Bleuler) și psihosindromul cerebral difuz (M. Bleuler). Din punct de vedere psihopatologic

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
P. Berner propune o interesantă clasificare a bolilor psihice, atât din punct de vedere psihopatologic, cât și clinico-psihiatric. În sensul acesta el distinge două mari grupe: tulburări psihice primare, condiționate de mediu și tulburări psihice primare cu o dublă condiționare (exogenă sau endogenă). Le vom analiza în continuare. Diagrama p. 227 ms. TULBURĂRI PSIHICE TULBURĂRI PSIHICE PRIMARE CONDIȚIONATE DE MEDIU TULBURĂRI PSIHICE PRIMARE CU SUBSTRAT CONDIȚIONAT REACȚII DE ÎNCĂRCARE ANORMALĂ PRINTR-O LIPSĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE REACȚII DE DEZVOLTARE ANORMALĂ

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
227 ms. TULBURĂRI PSIHICE TULBURĂRI PSIHICE PRIMARE CONDIȚIONATE DE MEDIU TULBURĂRI PSIHICE PRIMARE CU SUBSTRAT CONDIȚIONAT REACȚII DE ÎNCĂRCARE ANORMALĂ PRINTR-O LIPSĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE REACȚII DE DEZVOLTARE ANORMALĂ PRINTR-UN PROCES DE ÎNVĂȚARE NEADECVAT PREDISPOZIȚII LA TULBURĂRI (EXOGENE) PREDISPOZIȚII LA TULBURĂRI (ENDOGENE) MODEL MALADIV DE ADECVARE AL COMPORTAMENTULUI ÎNVĂȚAT MODEL MALADIV DE ÎNVĂȚARE AL COMPORTAMENTULUI SENSIBILIZARE FORME INADECVATE COMPORTAMENTULUI ÎNVĂȚAT TULBURĂRI ORGANICE CEREBRALE TULBURĂRI SIMPTOMATICE MANIFESTĂRI INCIPIENTE MANIFESTĂRI TARDIVE I) Tulburările psihice primare condiționate de mediu cuprind: 1

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
b) modelul maladiv de învățare al comportamentului. 2) Reacții de dezvoltare anormală printr-un proces de învățare neadecvat în care sunt incluse următoarele: a) sensibilizarea; b) formele inadecvate ale comportamentul ui învățat. II) Tulburările psihice primare cu o dublă condiționare (exogenă sau endogenă) care cuprind; 1) Predispoziția la tulburările exogene reprezentate prin: a) tulburări organice cerebrale; b) tulburări simptomatice. 2) Predispoziția la tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]